Miniștrii de externe din Lituania și Estonia, două state aflate în prima linie a confruntării cu Rusia, se opun vehement ideii de a exclude companiile americane din contractele masive de înarmare ale Uniunii Europene, argumentând că o astfel de mișcare ar fi o „mare greșeală strategică”, BreakingDefense.
Declarațiile, făcute în marja summitului NATO de la Haga, reprezintă o provocare directă la adresa noilor politici de la Bruxelles, care au lansat programe menite să finanțeze exclusiv achiziția și dezvoltarea de armament european. Miza este uriașă: „trilioane de euro” pe care UE intenționează să le cheltuiască pentru apărare în următorii șapte-opt ani.
„Ar fi o greșeală foarte mare pentru Europa să tragă o linie și să construiască capacități de apărare fără SUA”, a declarat Kęstutis Budrys, ministrul de externe al Lituaniei. „Există suficient loc pe piață pentru toată lumea, și mă refer aici la aliații noștri transatlantici.”
Poziția sa a fost susținută de omologul estonian, Margus Tsahkna, care a subliniat pragmatismul economic și strategic. „Aceștia sunt bani de care industria americană este foarte interesată”, a spus el, adăugând că ușa ar trebui să rămână deschisă și pentru alți parteneri non-UE, precum Coreea de Sud și Turcia.
Miza de pe Flancul Estic: Securitate imediată versus strategie pe termen lung
Argumentele celor două state baltice nu sunt pur retorice aşa cum am fi tentaţi sa credem. Ele sunt adânc înrădăcinate în realitatea geopolitică și în propriile lor cheltuieli masive pentru apărare. Atât Lituania, cât și Estonia sunt clienți importanți ai industriei americane, achiziționând sisteme critice precum lansatoarele multiple de rachete HIMARS, rachetele antitanc Javelin, dronele kamikaze Switchblade 600 și elicopterele Black Hawk.
Doar în ultimii trei ani, Lituania a semnat contracte în valoare de 2 miliarde de dolari cu firme americane și estimează necesități de încă 8 miliarde de dolari în anii următori, în contextul în care a decis să aloce apărării între 5% și 6% din PIB începând cu 2026.
La rândul său, Estonia, care are în vedere o a doua comandă de HIMARS, a aprobat un plan de investiții ce va duce cheltuielile militare la o medie de 5,4% din PIB până în 2029.
Pentru aceste țări, problema este una de urgență. În timp ce UE discută despre dezvoltarea unor alternative europene, care ar putea dura ani de zile, stocurile și capacitățile de producție americane sunt disponibile acum. Anumite sisteme de armament din SUA, esențiale pe câmpul de luptă modern, nu au încă un echivalent european produs în serie.
Polonia servește drept un studiu de caz complex
Situația reflectă o tensiune fundamentală în cadrul alianței: nevoia de securitate imediată a statelor de graniță versus obiectivul pe termen lung al puterilor vest-europene de a obține independență strategică și beneficii economice.
Tradițional un mare cumpărător de armament american, adesea finanțat prin credite din SUA, Varșovia se reorientează acum parțial pentru a profita de noile fonduri europene. Oficialii polonezi au pregătit deja o listă de echipamente produse local pentru a fi supuse programelor de creditare ale UE, o mișcare ce ar injecta capital masiv în industria națională de apărare.
Această dinamică ilustrează atracția economică a viziunii „Cumpără European”. Pentru țări ca Franța, Germania sau chiar Polonia, redirecționarea a trilioane de euro către contractori locali înseamnă locuri de muncă, dezvoltare tehnologică și consolidarea unei baze industriale proprii, independentă de ciclurile politice de la Washington.
Un echilibru precar: Securitatea nu poate aștepta ca politica industrială să recupereze decalajul
În timp ce NATO, ca organizație, a aprobat un „Plan de Acțiune pentru Producția de Apărare” actualizat pentru a accelera producția în rândul tuturor aliaților, dezbaterea privind sursa acestor arme rămâne un punct nevralgic.
Liderii de la Vilnius și Tallinn susțin că securitatea europeană și cea transatlantică sunt interconectate. Ei văd în investițiile continue în industria americană nu doar o necesitate militară, ci și o modalitate de a menține SUA ancorate în securitatea europeană.
Pe de altă parte, susținătorii autonomiei strategice argumentează că dependența excesivă de SUA este o vulnerabilitate, mai ales într-un context de incertitudine politică la Washington.
Concluzia este că, în timp ce Bruxelles-ul, Parisul și Berlinul elaborează o viziune pe termen lung pentru o Europă puternică și independentă industrial, statele de pe linia frontului emit un memento dur: securitatea nu poate aștepta ca politica industrială să recupereze decalajul. Găsirea unui echilibru între aceste două imperative va defini viitorul securității europene.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
