Se naște o puternică alianță militară islamică cu capacitate nucleară? Un nou stat dorește să adere la acordul comun de apărare dintre Arabia Saudită și Pakistan
10 Ianuarie 2026
După o întâlnire la summitul NATO de la Haga cu Donald Trump, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a relansat ofensiva diplomatică a Turciei pentru a reintra în programul avioanelor de luptă F-35. Acest demers îndrăzneț redeschide una dintre cele mai spinoase dispute din cadrul alianței și pune Washingtonul în fața unei alegeri complexe, cu mize practice și morale uriașe.
Într-o declarație de joi, 26 iunie 2025, Erdogan a confirmat că discuțiile tehnice au început deja. „Nu am renunțat la F-35. Am discutat problema la întâlnirea cu domnul Trump... Cu voia lui Dumnezeu, vom face progrese”, a afirmat liderul turc.
Însă, în spatele acestui optimism diplomatic se ascunde un ,,câmp minat de obstacole politice, legislative și, mai nou, morale, care fac ca o revenire a Turciei în program să fie extrem de improbabilă, dacă nu chiar periculoasă pentru interesele americane.
Fantoma S-400 și bariera legislativă
La rădăcina problemei se află achiziția de către Ankara, în 2019, a sistemului rusesc de apărare aeriană S-400. Decizia, luată în ciuda avertismentelor repetate din partea SUA, a dus la excluderea imediată a Turciei din programul F-35.
Motivul a fost unul practic și de necontestat: operarea simultană a sistemului S-400 și a avioanelor F-35 ar oferi Moscovei o oportunitate neprețuită de a colecta date critice despre vulnerabilitățile celui mai avansat avion de luptă american, punând în pericol piloții americani și aliați.
Obstacolul principal nu este doar tehnic, ci și legislativ. Secțiunea 1245 a Legii de Autorizare a Apărării Naționale (NDAA) pentru anul fiscal 2020 interzice explicit transferul de avioane F-35 către Turcia până când secretarii de stat și ai apărării nu certifică în scris Congresului că Ankara nu mai „posedă” sistemul S-400, sustine publicatia americana breakingdefense, într-un articol intitulat ,,S-400s or not, don’t give Turkey the F-35.
Lobbyiștii pro-Ankara de la Washington speră probabil să convingă administrația Trump și Congresul SUA să modifice legea, jonglând cu termenul „posesie”.
Însă Erdogan a rezistat constant oricărei sugestii de a transfera sistemele S-400 în Ucraina sau de a le returna Moscovei, ceea ce indică faptul că orice „soluție” ar fi mai degrabă un subterfugiu decât o rezolvare reală a riscului de securitate.
Acest efort de lobby se va concentra probabil pe figuri cheie din Congres, precum senatorii Roger Wicker și Jack Reed și reprezentanții Mike Rogers și Adam Smith, care conduc comisiile pentru servicii armate.
Calculul Moral: Alianța cu Hamas
Chiar dacă, ipotetic, problema S-400 ar dispărea, un nou obstacol, de natură morală, complică fundamental ecuația. Acțiunile guvernului Erdogan după atacul terorist al Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023 au ridicat semne de întrebare legitime cu privire la fiabilitatea Turciei ca aliat NATO.
În loc să se distanțeze de o organizație teroristă care a ucis și răpit cetățeni americani, Erdoğan a îmbrățișat Hamasul și mai strâns. A lăudat militanții, i-a descris drept „luptători pentru libertate” și a continuat să ofere sprijin politic și refugiu liderilor săi, precum Ismail Haniyeh (înainte de moartea acestuia) și Khaled Mashal. Mai mult, după asasinarea lui Haniyeh la Teheran în iulie 2024, Erdoğan a declarat zi de doliu național în Turcia.
Acest comportament plasează Turcia într-o categorie problematică. Un aliat NATO care oferă sprijin deschis unei organizații desemnate ca teroristă de către Statele Unite pune sub semnul întrebării principiile de bază ale alianței.
O geopolitică a contradicțiilor
Dilema Turciei este amplificată și de reconfigurarea alianțelor geopolitice. În timp ce Ankara cochetează cu ideea de a renunța la S-400 pentru a obține F-35, un alt gigant regional, India, urmează o cale diametral opusă: alege sistemul rusesc S-400 și refuză ofertele neoficiale pentru F-35.
Aceste strategii divergente subliniază o fractură tot mai adâncă, în care Turcia și India se găsesc adesea în tabere opuse, de la Caucaz (unde Turcia sprijină Azerbaidjanul, iar India înarmează Armenia) până la relațiile cu Pakistanul.
Înainte de a sprijini transferul avioanelor F-35 către Turcia, decidenții de la Washington trebuie să răspundă la două întrebări fundamentale:
Se poate avea încredere în guvernul Erdogan că informațiile sensibile ale F-35 nu vor ajunge la Moscova, Beijing sau Teheran? Ar trebui ca un aliat deschis al Hamas să dețină cel mai avansat avion de luptă al Americii?
Un răspuns onest la aceste întrebări arată clar că reintegrarea Turciei lui Erdogan în programul F-35 nu este doar o decizie tehnică, ci ar reprezenta o eroare strategică majoră, cu consecințe pe termen lung pentru securitatea Statelor Unite și a aliaților săi.
Exil cu plată în avans: Cum profită Rusia de colapsul regimului de la Teheran pentru a-și umple seifurile cu aur iranian
