Însă cu fiecare tranșă de ajutor trimisă către Ucraina, statele susținătoare și în special contributorul principal, SUA, își sporesc așteptările privind rezultatul final al luptelor și devin tot mai puțin dispuse să accepte că eforturile făcute ar putea fi în zadar.
La acest moment, implicarea și mizele au trecut de punctul în care părțile, și nu este vorba doar de cele beligerante, puteau reveni la starea inițială considerând că nu au fost semnificativ afectate. Investițiile făcute - prin viețile umane pierdute de ucraineni și prin sacrificiile economice globale greu de calculat, împing acum războiul doar înainte.
În situația actuală, este foarte clar că Ucrainei nu i se poate refuza niciun fel de ajutor militar, cu condiția ca acesta să fie realmente util pe câmpul de luptă și să nu conducă la escaladarea conflictului. Acestea sunt practic cele două limite în care se înscrie sprijinul militar pentru Ucraina, iar F-16 nu se încadrează în ele, oricât de disponibil ar fi avionul de luptă în rândul statelor susținătoare.
MiG-29 rămâne încă aeronava de bază
În prezent Ucraina a reușit oarecum să-și stabilizeze forțele aeriene cu ajutorul avioanelor de luptă MiG-29 primite din Slovacia și Polonia. Monitorizarea în timp a evoluției echipării cu aceste avioane arată că Ucraina poate opera aproximativ 100 de MiG-29. Însă acestea reprezintă o sumă eterogenă de avioane uzate, scoase din stadiul de conservarea pe termen lung, câteva avioane modernizate la nivel local, precum și avioanele slovace și poloneze care au mai beneficiat de unele modernizări.
Înainte de invazia rusă, Ucraina avea aproximativ 50 de MiG-29 operabile, în mare parte modele sovietice nemodernizate. În 2009, Uzina de reparații de avioane de stat din Lviv a modificat 18 MiG-uri la stadiul de MiG-29MU1, echipându-le cu stații radio standard NATO, sisteme GPS și radare noi care au permis extinderea razei de căutare de la 70 de km la 100 km.
În mai bine de un an de lupte grele, ucrainenii au pierdut cel puțin 18 avioane MiG-29, dar eforturile depuse pentru reactivarea avioanelor aflate în conservare se pare că au compensat aceste pierderi și chiar au extins numărul total de MiG-uri operabile în serviciul de luptă ucrainean, deși sunt probabil cele mai puțin modernizate din flota de MiG-29 a Ucrainei.
Aproximativ 33 de avioane MiG-29 din Slovacia și Polonia promit acum să întărească forța de luptă aeriană ucraineană. Avioanele slovace sunt modernizate aproximativ la același standard ca și cele MiG-29MU1 ucrainene.
Primul lot de MiG-29 poloneze, care probabil nu depășește 20 de aparate, a sosit în Ucraina în urmă cu aproximativ o săptămână. Avioanele poloneze, pe care Varșovia le înlocuiește cu o combinație de F-16 și F-35, vin cu upgrade-uri extinse: transpondere moderne, GPS și senzori de avertizare radar, stații radio în standard NATO, o nouă avionică și, poate cel mai semnificativ, o interfață digitală de date MIL STD 1553 care ar trebui să permită avioanelor să utilizeze muniție ghidată prin GPS, cum ar fi bombele cu planare JDAM (Joint Direct Attack Munition) pe care Ucraina le primește din Statele Unite. De altfel, Forțele Aeriene ale Ucrainei au avut recent, pe 4 martie, prima confirmare a utilizării acestor bombe în lupte.
MiG-urile mai puțin avansate din Ucraina pot utiliza JDAM-uri, dar numai după ce se montează interfața de date
Ucrainenii sunt recunoscători pentru MiG-urile primite, însă insistă să considere că F-16 este o soluție mult mai potrivită situației tactice cu care se confruntă. „Cu F-16 am putea controla atât aerul, cât și mările și uscatul, pentru a ne proteja infanteria”, declara recent un pilot ucrainean de MiG-29.
Avioanele de generația a patra nu mai au șanse în spațiul modern de luptă
De peste ocean, însă, lucrurile se văd altfel. Concluziile trase cu mai multă obiectivitate arată că sistemele de apărare antiaeriană deținute de ambele părți ale conflictului sunt atât de eficiente încât piloții care zboară cu avioane de luptă de generația a patra aleg rareori să atace pozițiile inamice, deoarece șansele de succes sau de supraviețuire sunt minime.
Aeronavele F-16 pe care Ucraina le solicită nu ar avea mai multe șanse să supraviețuiască sau să fie mai eficiente împotriva sistemelor antiaeriene ruse decât MiG-29, Su-27 sau Su-25 utilizate în prezent de ucraineni.
Folosirea de către rusi a sistemelor antiaeriene S-300 și S-400, recunoscute ca foarte performante împotriva aeronavelor care nu beneficiază de tehnologie stealth, i-a forțat pe piloții ucraineni fie să zboare în afara razei de acțiune a acestora, fie să evolueze mai mult la altitudini foarte mici, impactul general al acțiunilor aeriene fiind astfel unul foarte scăzut.
Avioanele de generația a patra sunt considerate de experți capabilități excelente în mediile de luptă de complexitate scăzută și medie, cum ar fi recentele conflicte din Afganistan, Irak și Siria, dar, neavând protecție stealth, acestea sunt complet depășite într-un mediu cu amenințare antiaeriană ridicată, cum este acum spațiul aerian de deasupra Ucrainei.
Intrarea în scenă a Su-35 ar putea schimba perspectiva privind F-16
Încă de la începutul anului au apărut informaţii neoficiale că Rusia intenționează să înlocuiască modelele mai vechi de avioane de luptă utilizate pe frontul din Ucraina cu mai modernele Su-30, Su-35 și Su-57. Ulterior, a fost confirmat oficial faptul că mai multe avioane Su-35 a fost desfăşurate pe aerodromurile aflate în apropierea frontierei cu Ucraina.
Potrivit unui oficial ucrainean, “avionul de luptă Su-35 echipat cu un radar foarte eficient și cu rachete cu rază lungă de acţiune, a început să fie folosit pentru a ataca aeronavele ucrainene, precum și pentru misiuni de sprijin la sol”.
Schimbarea de strategie privind întrebuințarea în luptele din Ucraina a aviației tactice ruse era de așteptat, de vreme ce, tot din cauza eficacității apărării antiaeriene, nici rușii nu au reușit menținerea unei superiorități aeriene clare în spațiul ucrainean.
Însă apărarea antiaeriană ucraineană nu este la nivelul celei ruse, S-400 făcând totuși diferența, după cum loturile mixte de MiG-29 ucrainene nu se pot compara cu escadrilele de Su-35 pe care Rusia pare tot mai determinată să le arunce în luptă.
Dacă noua abordare a Kremlinului va începe să dea rezultate, iar superioritatea aeriană rusă se va concretiza și va da semne că tinde către obținerea supremației aeriene, cel mai probabil Ucraina nu va mai fi lăsată de occident să se apere doar cu complexele sovietice S-300P/PS/PT, Buk-M1 și S-125 Pechora sau cu câteva sisteme Patriot și NASAMS alături de sute de FIM-92 Stinger portabile, ci va primi într-adevăr mult așteptatul F-16 pentru a compensa deficitul de forțe de luptă din aer.
Odată decizia luată, există trei arme în portofoliul F-16 care pot înclina balanța în favoarea Forțelor Aeriene ale Ucrainei: Racheta antiradiolocație de mare viteză (HARM), Bomba cu diametru mic (SDB) și Racheta comună de tip aer-sol (JASSM).
HARM-urile utilizate de piloți bine antrenați ar putea suprima S-400-urile rusești, dar ar fi necesar ca avioanele să zboare suficient de aproape pentru a-i determina pe operatorii de pe S-400 să-și pornească sistemele de urmărire. Totuși, piloții experimentați consideră că există riscuri asumate într-un astfel de duel și susțin că singurele avioane de vânătoare capabile să angajeze S-400 fără pierderi sunt cele de generația a cincea, concepute special pentru acest gen de luptă.
SBD-urile, cu aripi care se deschid după ce sunt eliberate, pot să planeze zeci de kilometri. Cea mai recentă versiune (SDB II) poate chiar urmări și lovi ținte mobile. Distanța pe care SDB-urile pot plana este determinată de altitudinea și viteza la care sunt eliberate. Și în acest caz, însă, chiar și la cea mai mare rază de acțiune a acestora, un avion de luptă de generația a patra (cu suprafațe efectivă de reflexie relativ mare, între 1-8 m2) riscă să fie detectat și angajat de S-400 înainte de a putea elibera aceste muniții.
JASSM-urile sunt rachete de croazieră subsonice, pe care F-16 versiunea Block 50/52 le poate utiliza direct, iar Block-urile anterioare au nevoie doar de software-ul adecvat și de certificarea de zbor.
F-16 la momentul potrivit, dacă va fi cazul
Este așadar foarte probabil ca F-16 să ajungă în Ucraina cât timp războiul este încă în desfășurare, însă doar dacă forțele aeriene ruse reușesc să controleze spațiul aerian disputat și în funcție de nivelul la care ajung să dețină acest control.
Până la F-16, capacitatea de interdicție aeriană ucraineană va fi foarte probabil întărită progresiv cu sisteme antiaeriene și muniție performantă, până la limita posibilităților de susținere. Nu este exclus ca, înainte de a apela la F-16, SUA să încerce chiar să faciliteze ucrainenilor angajarea acelor ținte din adâncimea apărării ruse care au valoare ridicată pentru acțiunile aeriene, iar în acest scop să decidă transferul de drone mari de atac, precum MQ-1 Predator sau MQ-9 Reaper.
Este clar nevoie de flexibilitate în decizii, dar mai importantă este înțelegerea corectă a situației din teren. Dacă se decide introducerea în luptă a unei capabilități precum F-16, acesta trebuie să se facă la momentul optim. Mai devreme ar putea reprezenta o intervenție costisitoare cu un impact extrem de redus asupra evoluției războiului, iar mai târziu aeronava s-ar putea confrunta cu o rezistență aeriană și antiaeriană consolidată care i-ar limita semnificativ posibilitățile de acțiune.
Determinarea acestui moment presupune o estimare adecvată a cursului războiului, astfel încât să permită începerea din timp și sincronizarea activităților de furnizare a avioanelor cu cele de pregătire a piloților, tehnicienilor și infrastructurii de zbor.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
