Trei alegeri pentru luna Iulie, trei rezultate care au efecte masive pe trei continente

H.D. Hartman / 02 iul 2018 / 08:33

Deși luna Iulie este perioada din an în care ne gândim la vacanțe și la distracție, în lume ciclul politic și electoral își urmează cursul normal. Astfel că, în această lună de vacanță, trei țări se pregătesc de alegeri generale: Mexic, Pakistan si Zimbabwe.

Aflate pe trei continente diferite, aceste țări reprezintă prin poziționarea lor geografică si construcția politică adevărate chei în înțelegerea viitorului politic iar produsul alegerilor acestor trei națiuni va face ca multe strategii internaționale să fie redefinite.

Mexic

Pentru Mexic, alegerea viitorului președinte pare deja jucată. Pregătit pentru o schimbare tectonică din punct de vedere politic și economic, Mexicul pare a se îndrepta spre alegerea unui populist de stânga, Andres Manuel Lopez Obrador. Deja cunoscut ca veteran a doua încercări electorale din trecut, Obrador este noul Macron latin, de data aceasta însă plin de idei marxiste și stângist-revoluționare. Ca și Macron, vrea revolutie permanentă și plin de ifose își iroseste talentele neîndoielnice de orator pe atacuri la adresa SUA și președintelui său.  În fapt, de când Donald Trump este la Casa Albă, întreaga clasă politică mexicană are un singur subiect și anume cel al politicii dure a acestuia împotriva imigrației ilegale. Nici candidatul Obrador nu a ieșit din această  matrice obsesivă a declarațiilor anti Trump, fiind de altfel opțiunea a peste 50% din alegători,  în timp ce contra candidatul său de centru-dreapta Ricardo Anaya abia strânge  27% din voturi. Deci o diferență mai mult de cât confortabilă pentru ca populismul de stânga, anti american și în  special anti trumpian să câștige alegerile.

Problema fundamentală începe însă după alegeri. Pe fondul unei economii stagnante și neperformante, Mexicul cunoaste un război zilnic, sîngeros și atroce, între autoritățile statului și cartelurile de droguri, care alături de corupția endemică și nestăvilită, reprezintă adevărate bombe nucleare nexplodate pentru întreaga regiune.

Politicile lui Trump de reducere a imigrației ilegale și oprirea traficului de droguri, adevărat flagel social american, au dus la inflamarea deja a discursului mexican populist, de stânga,  deschizând calea unui naționalism sud-american care este cunoscut pentru caracterul său insurecțional. Obrador, odată ajuns președinte, propune amnistia generală pentru traficanții de droguri și o mai laxă politică migraționista. Spre disperarea americană, toată campania prezidențială din Mexic a fost marcată de o difuză, dar persistentă promisiune de rezistență anti SUA. Acest sentiment anti "gringo", abil exploatat de stânga sud americană revoluționară va acoperi prin zgomot adevăratele probleme cu care relația Mexic-SUA se confruntă de decenii.

Este de așteptat o tensionare masivă a relațiilor dintre cei doi vecini și în special o manipulare ideologică enormă de către  stânga americano latină, de data aceasta împreună cu intelectualitatea nord americană plină încă de resentimente față de succesele nete ale administrației Trump (așa cum a fost manipularea fotografiilor copiilor de imigranți ilegali închiși de către poliția americană de frontieră si despărțiți de familiilor lor, politică pusa în aplicare de către administrația Obama, dar doar acum exploatată isteric de către Partidul Democrat și intelectualitatea sa). În planul securității între cei doi vecini, populismul de stânga al lui Obrador va crea severe neînțelegeri, mai ales că toți anti americanii din continentul sud-american vor vedea alegerea acestuia ca un prilej de răzbunare la adresa lui Donald Trump. Cum democrații din SUA sunt si ei radicalizati pe stânga, având propuneri anti-democratice care ar mulțumi orice dictatură sovietică, ne asteptăm la un adevărat război al declarațiilor si acțiunilor politice care să intre într-o spirală a escaladei, cu efecte majore pe planul intern al politicii SUA și, în special, al alegerilor prezidențiale din 2020.

Pakistan

Pakistanul, de data aceasta în continentul asiatic, reprezintă pentru întreaga lume, un univers neînțeles. Parcă trăindu-și propria realitate, națiunea pakistaneză nu încetează în a uimi prin volatilitatea sa structurală si politică. Alegerile de luna viitoare sunt pentru Parlamentul pakistanez, Adunarea Națională așa cum este denumit. De la demisia, anul trecut a primului ministru Nawaz Sharif, ca urmare a unei decizii a Curții Supreme care l-a descalificat să ocupe această funcție, partidul său  PML-N (Liga Musulmană Pakistaneza) a cunoscut o substanțială creștere electorală. Aceste câștiguri în vot se vor materializa, conform sondajelor recente, într-o victorie majoritară. Singurul contra-candidat serios la victoria spectaculoasă a PML-N pare să fie partidul unei vedete sportive a jocului național cricket, jucătorul Iran Khan, un erou popular, fără însă calitățile de operativ politic al experimentatului  Sharif.

Victoria partidului lui Sharif pune însă o problemă serioasă stabilității structurale a statului pakistanez. Osatura acestui stat, evoluția politică a națiunii au fost strâns legate de puternica armată pakistaneză alături de celebrele sale servicii de informații. Sharif se află într-o continuă luptă cu acestea, încă de la primul său mandat din anii 90. O reacție militară la această dispută va face si mai volatilă situația politică internă, fiind cunoscute tendințele de intervenție a castei armatei în politica națională. Acest risc suprapus unor permanente miscări naționaliste și secesioniste în zone diverse din țară, poate crea o tensiune uriașă internațională având în vedere statutul de putere nucleară pe care Pakistanul îl are. Si pentru ca jocul pakistanez să nu fie de loc simplu, așezarea sa geografică vine să adauge încă un nivel de complexitate, anume acela al inegalelor paralele jucate între Pakistan si China, avandu-si rădăcinile in granița lungă si periculoasă comună.

Zimbabwe

În Africa, abia la sfârșitul lunii Iulie, când europenii chiar își fac bagajele pentru concediul anual, au loc alegeri atât parlamentare cât si prezidențiale. Vor fi primele alegeri libere dupa căderea fostului leader revoluționar Mugabe, mâna de fier din acea țară de la declarația de independență față de britanici din 1980. Ceea ce pare important este, că după dominația de decenii a partidului lui Mugabe, același ZANU-PF are șanse reale de  a câștiga aceste alegeri. Ca și în România anilor 90 când partidul moștenitor al PCR a asigurat tranziția democratică, și în Zimbabwe partidul unic pare să asigure o tranziție complexă spre o democrație funcțională.

Construită pe ruinele corupte și pline de secrete coloniale, noua democrație africană va trece de primul său test de maturizare post independență, testul alegerilor libere și democratice fiind văzut ca prim pas spre normalizarea și dezvoltarea acestei țări atât de bogate.

Iată deci cum Iulie anul acesta devine o lungă vară fierbinte, a vacanțelor și a deciziilor de viitor.

Articole Recomandate


POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2018 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.23