Totuși, o a treia întrebare, crucială, a fost în mare parte ignorată: cea a unei strategii nucleare credibile și actualizate. Iar eficacitatea descurajării, așa cum subliniază expertul german Karl-Heinz Kamp, nu se bazează doar pe armele și sistemele de livrare disponibile, ci și pe „capacitatea și voința recognoscibilă de a le folosi în cazuri extreme”.
Problema este că NATO, în prezent, duce lipsă exact de acest consens strategic.
Vidul strategic lăsat de optimismul post-Război Rece
În timpul Războiului Rece, NATO a dezvoltat minuțios o strategie nucleară detaliată. Aceasta includea linii directoare politice pentru posibila utilizare a armelor nucleare, precum și proceduri de consultare între parteneri și de coordonare a țintelor.
Odată cu sfârșitul conflictului Est-Vest, tot acest eșafodaj a fost demontat. S-a sperat într-un parteneriat de durată cu Rusia. Astăzi, în fața unei Rusii agresive și revanșarde, Alianța se regăsește fără un consens strategic privind modul în care trebuie gestionată această amenințare la nivel conceptual.
Vestea bună, argumentează Kamp, este că NATO nu trebuie să reinventeze roata. Conceptele și procedurile din Războiul Rece formează o fundație importantă, care trebuie însă adaptată realităților de securitate ale secolului XXI.
Noua amenințare: atacuri limitate, nu invazie totală
Rusia de astăzi nu mai este Uniunea Sovietică. Și-a pierdut sistemul de alianțe (Pactul de la Varșovia) și nu mai dispune de superioritatea militară convențională care să-i permită o înaintare rapidă spre Atlantic, așa cum se temea NATO odinioară.
Amenințarea s-a schimbat. În loc de o invazie expansivă, riscul provine acum din acțiuni limitate, de exemplu în statele baltice.
Cu toate acestea, utilizarea armelor nucleare rusești pe teritoriul NATO nu poate fi exclusă. Într-un conflict militar la granițele estice ale Alianței, Rusia ar putea încerca să prevină atât mișcările de trupe NATO de la vest la est, cât și debarcarea întăririlor americane în Europa, atacând porturi sau noduri de transport. Astfel de atacuri ar putea fi efectuate inclusiv cu arme nucleare.
Avioanele de luptă stealth F-35A Lightning II ale Forțelor Aeriene ale SUA, certificate pentru lansarea bombelor nucleare gravitaționale B61-12
Într-un astfel de scenariu extrem, răspunsul NATO nu ar fi un război nuclear total, așa cum părea de conceput în timpul Războiului Rece. Potrivit lui Kamp, o escaladare nucleară din partea NATO ar servi în primul rând unui scop politic: să demonstreze hotărârea de a se apăra și să convingă atacatorul să înceteze ostilitățile.
Acest lucru nu înseamnă, însă, că armele nucleare ar trebui folosite pur simbolic, de exemplu deasupra unor zone nelocuite. Un astfel de gest ar putea fi interpretat greșit, ca o lipsă de determinare.
Riposta trebuie să provoace daune atacatorului pentru a fi luată în serios. Aceasta implică o schimbare majoră de paradigmă: țintirea nucleară s-ar concentra în primul rând pe teritoriul Rusiei și, probabil, al Belarusului, și nu pe teritoriul NATO, așa cum se întâmpla în planificarea din Războiul Rece (când se lua în calcul lovirea forțelor sovietice care ar fi pătruns, de exemplu, în Germania).
Reactivarea consultărilor și exercițiilor
Pentru a obține un consens larg în Alianță asupra unui caz atât de extrem, reglementările de consultare nucleară din Războiul Rece ar putea fi reactivate. Deoarece nu mai există teama unor operațiuni rusești rapide și de mare anvergură, ar trebui să existe suficient timp pentru astfel de consultări.
Kamp sugerează că Franța, deși nu este membră a Grupului de Planificare Nucleară (NPG) al NATO, ar trebui inclusă în aceste discuții. Cu toate acestea, autoritatea finală de luare a deciziilor revine exclusiv puterilor nucleare ale NATO (SUA și Marea Britanie, în contextul NPG). Voturile majoritare sau drepturile de veto ale statelor membre individuale rămân de neconceput.
În cele din urmă, NATO nu trebuie doar să dezvolte un nou consens strategic, ci trebuie să exerseze în mod regulat procedurile relevante, așa cum se făcea până la sfârșitul anilor 1980 în contextul exercițiilor WINTEX. Aceste exerciții politico-strategice trebuie reluate.
Iar toate acestea, concluzionează Kamp, trebuie comunicate deschis, pe cât posibil. Nu doar pentru a trimite un semnal de hotărâre Rusiei, ci și pentru a obține sprijinul public pentru conceptul de descurajare nucleară, un concept care, politic, nu este ușor de comunicat.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
