Acest parteneriat vizează rezervele pakistaneze estimate la o valoare teoretică de 6 trilioane de dolari, situate în principal în provincia Baluchistan. Entuziasmul a fost uriaș la Islamabad, unde acordul a fost imediat prezentat ca fiind un remediu miraculos pentru toate problemele economice ale țării, consolidând totodată imaginea generalului Asim Munir ca lider de necontestat.
O realitate economică sumbră
Exaltarea din Pakistan este de înțeles având în vedere situația disperată a economiei țării, care se confruntă cu o datorie publică de peste 75% din PIB (mult peste media de 60-65% a piețelor emergente), cu un șomaj istoric și cu rezerve valutare situate sub 20 de miliarde de dolari.
Conform proiecțiilor optimiste bazate pe datele Băncii Mondiale, acordul este văzut ca o șansă de a economisi aproape 110 miliarde de dolari din costurile de achitare a datoriei externe în următorii cinci ani.
Totuși, această estimare entuziastă pare a fi mai mult un semn de disperare decât o analiză obiectivă. Cifra de 6 trilioane de dolari este una strict teoretică, iar materializarea ei depinde de o serie de factori incerți și de riscuri majore.
Capcanele din spatele mirajului rezervelor de zăcăminte
Deținerea de rezerve de “pământuri rare” este doar jumătate din ecuație; extracția acestora trebuie să fie viabilă din punct de vedere economic pentru a genera valoare reală.
Viabilitatea depinde esențial de gradul și calitatea depozitelor. Depozitele cu concentrații scăzute de elemente rare necesită procesare mai mare, crescând costurile și făcând ca întregul proces să devină mai puțin rentabil. Momentan, nu există date credibile privind calitatea rezervelor pakistaneze, care sunt încă în faza de studiu geologic.
Mai mult, China domină covârșitor piața, controlând aproape 70% din extracția globală, 90% din procesare și 98% din producția de magneți bazați pe elemente rare. China menține prețurile la un nivel scăzut printr-o producție masivă și prin manipularea deliberată a pieței, ceea ce face dificilă, dacă nu imposibilă, concurența pentru o țară ca Pakistanul, care se confruntă cu multiple probleme structurale.
O altă problemă majoră este că majoritatea rezervelor se află în provinciile Baluchistan și Khyber-Pakhtunkhwa, zone marcate de mișcări separatiste active și de insurgență, multe zone fiind în afara controlului efectiv al statului.
Populația locală din Baluchistan, cea mai bogată în resurse, dar cea mai săracă provincie, resimte o profundă frustrare, temându-se că noile acorduri nu le vor aduce beneficii. Având în vedere că China, în pofida investițiilor de aproape 50 de miliarde de dolari, nu a reușit să stabilizeze provincia, este greu de imaginat cum ar putea reuși SUA. De fapt, această strategie riscă să agraveze situația de securitate deja critică, într-un an (2025) care se anunță cel mai sângeros pentru Pakistan din 2008 încoace.
Nu în ultimul rând, este important de menționat că Pakistanul nu este prioritatea SUA, iar acordul cu Pakistanul nu este singular. În 2025, SUA a semnat o serie de acorduri similare. De exemplu, în octombrie, SUA și Australia au semnat un acord de 2 miliarde de dolari, deblocând rezerve de 53 de miliarde de dolari. Australia este deja un producător major și o destinație principală pentru investițiile în elemente rare, având o stabilitate politică, piețe de capital puternice și o forță de muncă specializată, spre deosebire de Pakistan. Acordurile similare semnate cu Japonia, Malaezia și Ucraina par să fie și acestea mult mai valoroase pentru Washington.
Dezvoltarea unei industrii viabile pentru zăcămintele rare necesită ani sau chiar decenii. Dată fiind situația politică, economică și de securitate precară, este puțin probabil ca Islamabadul să poată dezvolta un astfel de ecosistem într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor. Cifra de 6 trilioane de dolari este, cel mai probabil, un miraj.
Lecții pentru România: stabilitate, viabilitate și viziune strategică
România deține, de asemenea, zăcăminte de elemente rare, iar situația din Pakistan oferă câteva învățăminte esențiale pentru București, de care este bine să fim cu toții conștienți:
1. Stabilitatea politică și socială primează
Atât timp cât Pakistanul este măcinat de conflicte interne (Baluchistan) și externe (ostilitățile cu Afganistanul controlat de talibani), niciun investitor nu poate garanta o dezvoltare pe termen lung. România trebuie să-și mențină și să-și consolideze stabilitatea politică și statul de drept ca pe cel mai important activ. Deși țara noastră nu se confruntă cu probleme de securitate internă de amploarea Pakistanului, orice instabilitate legislativă sau politică majoră va descuraja investițiile pe termen lung, care sunt obligatorii în industria zăcămintelor rare.
2. Diferența dintre estimare și profitabilitate
Existența rezervelor (precum cele din România, confirmate de studii geologice) nu înseamnă automat profit. Guvernul României trebuie să pună accentul pe studii geologice detaliate care să confirme gradul și calitatea depozitelor. Dacă zăcămintele românești au o concentrație scăzută, costurile de extracție ar putea depăși profitul potențial, făcând ca proiectul să fie neviabil în fața concurenței cu China. Prioritatea trebuie să fie analiza economică obiectivă, nu euforia inițială.
3. Evitarea dependenței prin parteneriate strategice avansate
Pakistanul riscă să devină un simplu furnizor de materie primă brută. România, la fel ca Australia, ar trebui să își propună integrarea pe orizontală în lanțul valoric al zăcămintelor rare. Asta înseamnă nu doar extracție, ci și dezvoltarea capacităților de procesare și rafinare pe plan intern.
Având în vedere că aceste minereuri sunt vitale pentru tranziția verde (magneți pentru turbine eoliene și vehicule electrice), România ar trebui să încheie parteneriate plurilaterale cu angajamente ferme, finanțare și transfer de tehnologie cu UE și SUA, nu doar acorduri bilaterale simple. Accentul ar trebui să cadă pe atragerea capitalului, a tehnologiei avansate și a forței de muncă specializate.
În esență, mirajul celor 6 trilioane de dolari din Pakistan arată că, în cursa globală pentru minerale critice, stabilitatea, calitatea depozitelor și dezvoltarea tehnologică sunt mult mai valoroase decât simpla deținere a resurselor. România trebuie să învețe că baza este disciplina economică și politică, nu simpla speranță în rezervele geologice.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
