Politica lui Biden în Europa Centrală și de Est. Dacă Polonia și Ungaria 'plâng' după Trump, unele state salută schimbarea

H.D. Hartmann / 27 ian 2021 / 08:51
Foto: U.S. Department of Defense (DoD) Facebook
EXCLUSIV
Foto: U.S. Department of Defense (DoD) Facebook

Guvernele țărilor din Grupul Visegrad - Republica Cehă, Ungaria, Polonia și Slovacia - au apărut împărțite cu privire la victoria candidatului democrat și a fostului vicepreședinte Joe Biden la alegerile prezidențiale din 2020 din SUA.

În timp ce unii leaderi est europeni regretau plecarea președintelui Donald Trump, alții o vedeau ca fiind sfârșitul oportun al unei politici externe a SUA devenită prea imprevizibilă. Pentru a elimina orice dubiu trebuie spus ca noua administrație Biden va acționa în cadrul unei continuități nuanțate strategice, marcată de un interes real, deși limitat ca scop și resurse, pentru așa-numit „vechiul continent”.

Căci interesul fundamental american pentru următoarelor decenii se află în spațiul indo-pacific și specific pentru următorii ani, zona Mării Chinei de Sud. Acolo, Donald Trump a lăsat moștenire o întreagă infrastructura de îndiguire a dezvoltării Chinei, de la efectiva militarizare a vagului proiect politic denumit Quad până la întărirea relației cu India. Ca atare SUA vor continua politica de a elibera resurse umane, materiale, militare, tehnologice și economice aflate în  Europa și le vor direcționa spre Asia de Sud Est.

Același lucru se va întâmpla și în Orientul Mijlociu sau America Latina. În paralel cu aceasta eliberare de resurse, SUA însă vor întări puncte de intersecție europene, singular și care se vor plia pe interesele lor directe de securitate. Grupul de la Vișegrad nu pare a se afla pe aceasta traiectorie. De aceea, analiștii susțin că cele patru țări din grupul de la Vișegrad (Austria deși membru face parte din altă zonă de interes americană) trebuie să își găsească noi culoare de promovare a intereselor lor directe și imediate.

 

Ungaria a jucat cartea Trump

 

Primul ministru maghiar Viktor Orbán nu și-a ascuns dorința sa de a-l revedea pe Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite. În septembrie anul trecut, în coloanele cotidianului național Magyar Nemzet, premierul maghiar a avertizat împotriva așa-numitului „imperialism moral” al Partidului Democrat al lui Joe Biden, afirmându-și sprijinul pentru Trump în campania prezidențială.

Luptând împotriva a ceea ce a numit o dictatura ideologică în plină desfășurare, Trump s-a dovedit a fi un aliat major pentru guvernul iliberal al prim-ministrului Orban în ultimii patru ani, cei doi conducători fiind în mod evident de acord cu o serie de abordări: o politică dură de imigrație, o viziune tradițională a familiei și societății și o ostilitate față de mass media liberală. Mai mult, cei doi nu au avut o problemă în a discuta cu Moscova, o ciudățenie politică având în vedere fobia Poloniei (alt aliat trumpian) față de disputele istorice cu Rusia și politicile ei în zonă.

 

Polonia și-a dorit o bază americană care să-i poarte numele lui Trump

 

În Polonia, partidul Legea și Justiția (PIS) - aflat la putere din 2015 - este, de asemenea, cunoscut pe scară largă pentru relația sa cordială cu administrația Trump. În iunie 2020, președintele polonez Andrzej Duda - susținut de PiS - a fost primul șef de stat străin primit la Casa Albă după ce restricțiile COVID-19 au fost relaxate. Această întâlnire a avut loc cu doar patru zile înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale poloneze, permițându-i lui Donald Trump să-și exprime susținerea față de Duda, în acel moment candidat pentru propria sa realegere, aflat într-o cursă strânsă cu primarul liberal european pro-european, Rafal Trzaskowski.

Întâlnirea de înalt nivel dintre Trump și Duda a fost evident o lovitură de imagine orchestrată pentru a arăta profunzimea relațiilor dintre conducerea PiS și aliatul american, într-un moment în care Varșovia devenea din ce în ce mai izolată pe scena europeană din cauza acuzațiilor de derapaj democratic și euroscepticism. Duda nu numai că a mers pe acest drum, dar propunerea de construire a unei baze militare care să poarte numele lui Trump, precum și o solidă finanțare în valoarea de un miliard de dolari au constituit exact motivația unei imagini de aliat preferat polonez în spațiul est European. Desigur că am avut impresia unei curse pentru locul celui mai preferat dintre preferați ai împăratului, anumite declarații politice din partea europenilor veniți din frig fiind perle rare ale obedienței față de puterea americană.

 

Cehia și Slovacia au salutat victoria lui Joe Biden. Politica lui Trump le afecta economic

 

În același timp, anunțul victoriei lui Joe Biden la alegerile din 2020 din SUA a fost mult mai bine primit de ceilalți doi membri ai grupului. Republica Cehă și Slovacia mențin, în general, relații bune cu vecinii lor polonezi și maghiari, adoptând în același timp o atitudine mai conciliantă față de Bruxelles și de alți parteneri europeni.

Oficialii de la Praga și Bratislava au fost mult mai favorabili unei victorii a lui Biden decât aliații lor de la Budapesta și Varșovia. Politica adesea imprevizibilă a lui Donald Trump a fost departe de a fi liniștitoare pentru ambele țări, în special în ceea ce privește relațiile cu Rusia. Împotriva tuturor încercărilor lui Donald Trump de a minimaliza, la nivel declarativ, efectele politicilor adversariale rusești, relațiile cu Moscova s-au deteriorat considerabil în ultimii ani pe fondul tot mai multor acuzații de spionaj rusesc, după mai multe incidente diplomatice, în special tensiunile de anul trecut din jurul denumirii pieței Boris Nemțov din Praga.

Praga și Bratislava au fost, de asemenea, lovite de o serie de decizii luate de președintele Trump în timpul mandatului său, inclusiv introducerea de impozite pe produsele europene ca parte a conflictului comercial cu UE. Aceste decizii au avut un impact semnificativ asupra economiilor ambelor țări, puternic dependente de exporturi. Pentru a adăuga benzină peste foc, Trump a amenințat frecvent că va impune taxe noi asupra industriei auto europene, un motiv serios de alarmă pentru Republica Cehă și Slovacia, ambele cunoscute pentru că se numără printre liderii mondiali în producția de mașini pe cap de locuitor și foarte dependenți de piața SUA.

Studiile organizațiilor internaționale de comerț arătau la vremea respectivă că Slovacia ar fi fost țara din Uniunea Europeană cea mai grav afectată de creșterea taxelor la importurile de automobile de către SUA. Ca atare grupul de la Vișegrad a fost împărțit efectiv în două, puterea sa de reprezentare și de promovare a unei politici comune, radiind atât spre nucleul franco-german cât și spre spațiul adânc est European, fiind mult redusă. Efectul benefic pentru România a fost că a permis un contur mai exact al rolului pe care Bucureștiul îl poate juca, adâncind relațiile sale cu Washington.

 

Politica lui Biden nu va cunoaște schimbări majore în Europa Centrală și de Est

 

Sosirea lui Joe Biden la Casa Albă nu anunță răsturnări majore în principalii piloni ai politicii externe americane în Europa. În ochii strategiilor americani, Europa a încetat de mult să fie de interes major, dovadă fiind celebrul „pivot către Asia” inițiat de fostul președinte Barack Obama încă din 2011 - o schimbare strategică menită să deschidă calea pentru o reorientare a eforturile diplomatice americane către Asia, în detrimentul Europei.

De aceea, nu ar fi realist să ne așteptăm ca lucrurile să se schimbe radical cu fostul vicepreședinte al lui Obama. Deși administrația Biden 1 nu va fi sub nici o formă o administrație Obama 3, este clar că nu va exista nici un pivot spre Europa al noului președinte american. Numirea lui Anthony Blinken - un reputat francofil cu puternice legături personale și profesionale în Polonia și Ungaria - în fruntea diplomației americane pare, totuși, să fie un semnal de reapropiere în direcția corectă spre o re-echilibrare a legăturilor transatlantice. Și, deși politica externă americană ar trebui să fie mai previzibilă decât în ​​ultimii patru ani, europenii se vor confrunta în continuare cu numeroase provocări.

Uniunea Europeană dorește nu numai reinventarea relațiilor sale cu SUA dar și afirmarea sa ca actor global pe scena internațională. Tocmai pentru a nu fi marginalizată în interiorul competiției dintre cei doi olimpieni, SUA și China, UE are nevoie de exprimarea unei noi politici, de data aceasta comune și cu piloni fermi, care să o readucă la nivelul de putere globală.

 

Fermitatea României a venit exact la timp

 

Acest statut a fost ignorant de către administrația Obama (tot Blinken fiind nu numai unul dintre consilierii de securitate națională al ambilor, Biden și Obama, dar și secretar de stat adjunct la externe) și negat violent de către Trump (care va face tot posibilul să irite și să rupă relațiile cu Europa). Acest lucru ar putea fi realizat prin consolidarea capacităților europene de apărare, o problemă care divide însă grupul dela Vișegrad, căci neîncrederea Poloniei și Ungariei în fermitatea militară europeană, în raport cu cea americană s-a instalat de foarte mult timp, încă din timpul războiul rece. De aceea fermitatea României, cu privire la alinierea americană, a venit exact la timp și a adus roadele sperate, prezența militară americană și a programelor sale de securitate fiind practic înzecite.

Pe fundalul acestui nou model european impus de către realitatea internațională, poziția grupului Visegrad cu privire la relațiile transatlantice este clară: NATO trebuie să rămână primul și esențial pilon al securității europene. Dintre cele patru țări din Europa Centrală, Ungaria a fost, fără îndoială, cea mai favorabilă consolidării capacităților de apărare interne ale UE alături de NATO.

Fără a fi fundamental opusă ideii, dar în baza experienței sale istorice, Polonia este mult mai critică față de această agendă. Ca țară profund atlantistă, Polonia nu dorește ca UE să concureze sau să pună în pericol dominația NATO în această zonă, iar poziția poloneză este puțin probabil să se schimbe pe termen scurt sau mediu.

 

Polonia și amenințarea Rusiei

 

În primul rând, Varșovia vede Rusia, cu care împarte granița prin enclava Kaliningrad, ca una dintre cele mai mari amenințări ale sale - o percepție alimentată de relații dramatice din punct de vedere istoric și întărită de intervențiile militare ale Moscovei în Georgia în 2008 și Ucraina în 2014.

În al doilea rând, polonezii sunt convinși că Statele Unite sunt singura țară care îi pot proteja de o astfel de amenințare, având în vedere că Germania nu este suficient de puternică din punct de vedere militar și că aliații britanici și francezi nu au reușit să își respecte promisiunile din trecut. O ecuație care practic pune grupul Vișegrad în imposibilitatea de a acționa coerent.

În special în momentul în care România devine actor serios la Marea Neagră și putere serioasă în furnizarea de securitate pentru Republica Moldova, cu efecte directe asupra situației ucrainiene. Astfel dosarul redefinirii NATO și cel distinct al prezenței militare americane în regiune, devin atuuri de folosit atât în interiorul relațiilor dintre țările membre ale UE dar și cu Rusia sau spațiul asiatic, imens și unde se va duce viitoarea competiție dintre SUA și China. 

Candidatul Joe Biden a fost un critic acerb al tendințelor iliberale în Ungaria și Polonia, ajungând chiar să le descrie drept „regimuri totalitare” alături de cel din Belarus. Noua administrație americană marchează probabil sfârșitul acceptării pasive de către Washington a unor  măsuri și politici controversate puse în aplicare la Budapesta și Varșovia. De aceea mulți politicieni, din ambele capitale, din acest motiv, regretă deja plecarea lui Donald Trump. Realitatea politică de astăzi este una complicată cu privire la relațiile dintre Varșovia și Budapesta cu administrația Biden.

 

Ungaria ar putea să aibă cel mai mult de suferit

 

Datorită importanței sale strategice pentru NATO și flancul estic european, Polonia s-ar putea să nu fie atât de vizată de noile definiții de politică externă americană, cu excepția cazului în care derapajul democratic se înrăutățește semnificativ. Ungaria, pe de altă parte, are o importanță strategică mult mai redusă, amprenta sa de securitate fiind minimală printer toate țările din estul european.

Mai mult, Budapaesta a dezvoltat relații problematice cu Rusia și China, ceea ce Washingtonul vede ca element negative general și fără viitor. Prin urmare, este forate probabil ca  președinția Biden să folosească Ungaria, mai degrabă decât Polonia, pentru a da un exemplu și pentru a-și exprima angajamentul de a promova valorile democratice și respectul față de Uniunea Europeană. Semnalul de altfel a venit prin scoaterea din dispozitivul diplomatic extern al SUA, efectiv și în numai câteva zile, a tuturor ambasadorilor politici numiți de către administrația Trump.

Schimbarea garniturii de ambasadori care a fost imediată, înainte chiar de ziua inaugurării administrației Biden a fost semnalul că Anthony Blinken va încerca o remediere rapidă a ceea ce se consideră a fi deficit de autoritate diplomatică provocat de către agenții politici trumpiști trimiși în capitalele europene. O asemenea decizie rapidă și bruscă produce deja efecte directe asupra analizelor din diversele capitale est europene.

 

România are un traseu de securitate fundamental diferit

 

Statele Unite vor continua să joace un rol important în Europa, în special în probleme de apărare și securitate. Dar, în timp ce instalarea la Casa Albă a lui Joe Biden pare să anunțe relații transatlantice mai sănătoase și mult mai civilizate, ele rămân conflictuale în mai multe domenii, inclusiv în ceea ce privește relațiile UE cu China și relațiile comerciale UE-SUA. Inevitabil, toate statele membre UE - inclusiv țările Vișegrad - vor trebui să își adapteze viziunea și să redefinească termenii și condițiile relațiilor transatlantice dacă doresc să își promoveze corect interesele naționale. Pentru grupul de la Vișegrad,  provocarea cheie va fi să se asigure că garanțiile de securitate semnate sunt protejate de noua administrație. În Europa Centrală, mult mai mult decât în ​​alte părți ale UE, această problemă are prioritate față de oricare alta.

În raport cu cele patru țări, România are un traseu de securitate fundamental diferit, bine stabilit pentru implementare, corect ancorat în politica internă americană și perfect vizionară în ceea ce privește rolul său în interiorul UE. O diferență de ton care, sub administrația Biden va face muzica.

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2021 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt1
YesMy