O nouă definiție americană cu consecințe serioase

H.D. Hartmann / 06 feb 2019 / 08:21
EXCLUSIV

Publicarea raportului anual “Analiză a amenințărilor globale”, de către directorul National Intelligence al SUA, Dan Coats, intervine într-un moment dificil pentru relațiile diplomatice și economice dintre administrația Trump și China.

Analizând evoluția relațiilor din ultima decadă dintre cele două supraputeri și depășind bariera ideologică și mentală impusă de către Obama și neo-marxismul său, care a blocat tocmai înțelegerea fenomenului chinez, specialiștii americani au identificat o nouă definiție a caracterului formal democratic al puterii politice de la Beijing.

În loc să ne uităm la marile succese economice, științifice sau la dezvoltarea socială extraordinară a Chinei, din perspectiva seacă și unilaterală a democrației liberale pe care astăzi vestul o promovează, analiștii și profilerii serviciilor americane de informații ar trebui să se uite la model social promovat. Căci marile progrese chineze, susțin ei, nu sunt realizate prin descătușarea energiilor creatoare ale poporului chinez ci printr-un sistem de coerciție și autoritarism.

Folosirea autoritarismului ca instrument fundamental de obținere a marilor schimbări economice, nu duc, susțin aceeași analiști, la dezvoltarea unei societăți democratice. Astfel definiția pe care au dat-o este aceea a capitalismului autoritarian, sau de comandă. Descoperirea definiției pare hilară pentru un cunoscător al sistemelor comuniste de organizare a producției, dar serviciile de informații americane consideră că, ceea ce noi numeam, în epoca Uniunii Sovietice “dictatură de dezvoltare”, adică asumarea costului nedemocratic al dezvoltării, se transformă în limbajul american în capitalism autoritarist.

Schimbarea de definiţie permite astfel o mai bună înțelegere a pericolelor la care SUA trebuie să se aștepte de la expansiunea chineză. Ideologia dictaturilor de dezvoltare a fost în permanență minimalizată în timpul războiul rece. Deoarece erau necesare instrumente de reacție rapidă la dezvoltarea haotică a unui capitalism fără regului și concepte reglatoare, problema cea mai greu de soluționat a fost propaganda sovietică cu privire la rezultatele evoluției sociale a imperiului comunist.

Propaganda comunistă a promovat teoria conform căreia autoritarismul deciziei economice, impus pentru asanarea unor înapoieri economice și sociale, trebuie folosit. Astfel, drepturile omului, libertățile individuale precum și dezvoltarea democratică a societății au fost sacrificate în numele unei dezvoltări accelerate și îndreptate spre proiecte cu impact social şi educațional imediat.

Astăzi, iată că analiștii de intelligence ai SUA au descoperit apa caldă. Pentru că această teorie a capitalismului autoritar este identică cu teoria lui Lenin a socialismul autoritar exprimat de către dictatura clasei muncitoare. Problema nu aceasta este. Din contră, democrația liberală a dovedit că poate fi la fel de dictatorială și perfect leninistă.

Dictatura ideologică, autoritarismul elitelor ne-alese democratic, impunerea gândirii unice, crearea unui nou dicționar de termeni care contrazic, ca apoi să distrugă, elementele de bun simț ale societății, toate acestea sunt devieri dictatoriale ale democrațiilor așa zis liberale. Efectele le vedem astăzi, când scriu, în Franța, unde în numele așa zisei libertăți nu ai voie să mai ai gândire critică, sau măcar să îți expui îndoielile.

Fenomenul chinez nu este departe de ceea ce se întâmpla de mulți ani pe continentul European, unde subiecte reale despre identitate națională, cultură națională, puterea votului, dreptul la opinie etc au fost ridiculizate de tot felul de teoreticieni ai neo-marxismului nivelator. Faptul că puterea chineză opune imaginea disciplinei sale imaginii de haos care pare a se instala în mai toate democrațiile maturizate nu trebuie să uimească pe americani.

Sunt extrem de multe țări în curs de dezvoltare sau cu grave înnapoieri care se uită cu mare admirație la saltul enorm făcut de către China. Democrațiile solide nu au oferit soluții miracol la problemele reale din majoritatea statelor lumii, iar modelul așa zis liberal, acolo unde a fost implementat, a făcut mai mulți bogați în occident decât a ridicat pe săracii lumii.

Iar acest joc, pe care și România l-a cunoscut cu democrația care aduce automat prosperitate, dacă urmează la literă poncifele unora sau altora, a creat tocmai această realitate. Democrația nu a ajutat pe nimeni, dacă dezvoltarea capitalistă nu a avut reguli și nu a urmat obiective clare. Sărăcia nu are buget pentru democrație, spunea la un moment dat Nelson Mandela. Iar cheia succesului chinez tocmai în formatul contractului social autoritar rezidă.

Problema pe care o pune raportul serviciilor americane de informații este vizibilă și fără prea multe răspunsuri. Analiștii spun că pericolul este că tocmai fundamentele dictatoriale ale saltului economic chinez, al marilor transformări din societatea chineză să fie motivația pentru care o mare parte a lumii începe să refuze dictatul democrației liberale. Iar China promovează, în exterior, tocmai un capitalism autoritar, cu forma să diluată de dictatură de dezvoltare, adică un capitalism cu obiective precise, indiferent de prețul plătit de cele mai multe elemente că drepturile omului sau puterea unor alegeri libere.

Construcția ideologică a acestei schimbări de paradigmă americană oferă substanță unor noi măsuri care să oprească expansiunea Chinei. Cu toate acestea, deși definiția a fost găsită, analiștii mai au încă să justifice cum lipsa alegerilor libere sau încălcarea principiilor democrației liberale nu a împiedicat, absolut de loc, dezvoltarea exponențială și ridicarea din sărăcie a sute și sute de milioane de chinezi. O realitate pe care nimeni nu o poate nega.

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2019 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.26