UNIREA Basarabiei cu România, 27 martie 1918: Decizia „Sfatului Țării” - „De azi și înainte și pentru totdeauna”

Tudor Curtifan / 27 Martie 2020 / 15:51
„Sfatul Țării”, care a decis la 27 martie 1918 Unirea Basarabiei cu Regatul României
EXCLUSIV
„Sfatul Țării”, care a decis la 27 martie 1918 Unirea Basarabiei cu Regatul României

Sunt 102 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul Românie.

Ruptă din trupul vechiului Principat al Moldovei, în 1812, Basarabia era cedată Imperiului Țarist la finele războiului ruso-turc.

 

Contextul istoric al Unirii Basarabiei cu patria mamă

 

Intrată în război în 1916, după doi ani de neutralitate, pentru Transilvania, printr-o fericită conjunctură, România va reuși să recupereze și Basarabia, împlinind idealul Marii Uniri, la finele lui 1918.

Fără îndoială, în urma Primului Război Mondial, marile imperii au plătit prețul suprem.

Paradoxul face ca cea mai asuprită provincie sub aspectul românismului, Basarabia, care părea sacrificată în urma deciziei de a intra în război alături de Antanta și implicit Imperiul Țarist, să fie prima dintre provinciile care s-au reîntors la patria mamă.

Sigur, nimeni nu putea preconiza în acele momente că Imperiul Țarist se va prăbuși atât de brutal iar Revoluția din Octombrie 1917 va duce la bolșevizarea Rusiei.

După disoluția Imperiului Țarist, Basarabia își proclamă autonomia în octombrie 1917. Atunci are loc și primul „Sfat al Țării” al Republicii Democratice Moldovenești, când președinte al Sfatului este ales Ion Inculeț.

La numai câteva luni, în ianuarie 1918, este proclamată independența. Următorul pas este făcut în martie 1918.

Pericolul bolșevismului era imens. Rusia semnase armistițiu cu Germania, era practic ieșită din război, iar în ianuarie 1918 Chișinăul este ocupat de trupele bolșevice. Basarabia cere ajutorul Regatului României și „Sfatul Țării” revine în fruntea republicii după intervenția Armatei Române.

La 27 martie 1918, acum 102 de ani, „Sfatul Ţării” a adoptat cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 de abţineri, Unirea Basarabiei cu România.

actul unirii

Actul Unirii, 27 martie 1918. Foto: Arhivele Naționale ale României

Elitele politice basarabene și cele românești au meritul de a înțelege realitatea acelor vremuri. Unirea Basarabiei cu România nu doar că era cel mai sănătos drum pentru provincia ruptă cu brutalitate din Moldova în 1812, ci reprezenta repararea Istoriei. La 27 martie 1918 „Sfatul Țării” votează Unirea cu România.

 

„De azi și înainte și pentru totdeauna”

 

(w670)

Foto: Decizia redactată a „Sfatului Țării”, preluată din ziarul Drapelul. Organ național politic, apare la Lugoj la început bisăptămânal, apoi, din 1907, de trei ori pe săptămână. Ulterior, din 1919, Drapelul devine cotidian.


Astfel, În numele poporului Basarabiei, declară (…) În puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi și înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România”.

Documentul semnat de Ion Inculeț, președintele „Sfatului Țării”, în 27 martie 1918, are și 11 prevederi pe care Guvernul României se angaja să le respecte.

Printre cele mai importante puncte, basarabenii solicitau ca „Sfatul Țării” să rămână la conducere pentru realizarea reformei agrare. Organismului care votase Unirea cu România, îi rămâneau în competență votarea bugetelor sau numirea functionarilor administrației locale.

Basarabia solicita să își păstreze autonomia provincială, „Sfatul Țării” fiind ales prin vot universal egal, direct și secret.

Totodată, o altă condiție a Unirii cu România, era ca legile din Basarabia să rămâne în vigoare. Parlamentul României le putea modifica doar dacă la modificări ar fi luat parte și reprezentanții Basarabiei.

(w670)

Mai mult, în Consiliul de Miniștri (nr. – Guvernul României), Basarabia va avea în permanență doi reprezentanți. Imediat după Unire aceștia vor fi desemnați de către „Sfatul Țării”, urmând ca mai apoi ei să fie aleși din partea reprezentanților Basarabiei din Parlamentul român. Nu în ultimul rând, toate încălcările de lege, survenite până atunci, din motive politice, „în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnestiate”.

În încheierea documentului istoric se precizează că „Basarabia unindu-se ca fiică cu mama sa România, Parlamentul român va hotărâ convocarea neîntârziată a Constituantei, în care vor intra proporțional cu populația ei și reprezentanții Basarabiei aleși prin vot universal, egal, direc și secret, spre a hotărî împreună cu toții înscrierea în Constituție a principiilor și a garanțiilor de mai sus”.

Trăiască Unirea Basarabiei cu România deapururi și pentru totdeauna”, încheie documentul semnat de președintele „Sfatului Țării”, Ion Inculeț, la 27 martie 1918, la Chișinău.

Dar, din păcate, Istoria rămâne impasibilă noțiunilor precum „de-a pururi” sau „totdeauna”. Basarabia a stat alături de patria mamă puțin peste două decenii, până la raptul teritorial din 1940. Prin sacrificiu, implicare de pe ambele maluri ale Prutului, cu ajutorul societății civile, prin curajul și rațiunea clasei politice care trebuie să se ridice la înaintașii ei de acum 102 de ani, se poate corecta din nou o hibă a Istoriei. S-a reușit atunci, se poate și acum…

 

 

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2020 - Toate drepturile rezervate.
nxt.23
YesMy