„URSS a câștigat războiul, dar poporul rus l-a pierdut”, afirmă Curtifan, evocând imaginea simbolică a mareșalului Jukov intrând în Berlin la volanul unui Jeep american. El denunță distorsionarea istoriei ca „armă” de propagandă folosită de Kremlin, subliniind că în retorica oficială rusă, „dreptul istoric prevalează asupra dreptului internațional”.
„De la Tucidide și Războiul peloponesiac istoria a fost folosită ca instrument de propagandă politică, dar denaturarea ei e azi o veritabilă armă. Transformarea istoriei sovietice în armă nu are legătură cu istoria ci cu viitorul și justificarea raptului și agresiunii. Ucraina e azi în malaxor. Dreptul istoric prevalează dreptului internațional în curentul de gândire rus. Ordinea la care noi ne raportăm, întoarsă cu susul în jos”, arată acesta.
Curtifan critică monopolizarea simbolică a victoriei asupra nazismului de către Moscova, în condițiile în care sacrificiul URSS, deși uriaș — peste 20 de milioane de morți — a fost însoțit de grave greșeli strategice și de crime politice interne, cum ar fi Ordinul 227 al lui Stalin sau epurările militare din perioada Marii Terori.
„Monopolizarea victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial e o deformare hidoasă a istoriei. URSS a suferit cel mai mare număr de pierderi, 20 de milioane de oameni - discutabil modalitatea cum erau aruncați în luptă mai ales după Ordinul 227 (1942) al lui Stalin și eșecul Armatei Roșii cauzat și de decapitarea ei de către Stalin în timpul Marii Terori -. Rusia a plătit sacrificiul cel mai mare de sânge, a rezistat eroic cumplitului Stalingrad sau dramei fără precedent din timpul blocadei Leningradului, dar URSS nu ar fi putut nici rezista și cu siguranță nu ar fi putut ajunge la Berlin fără sprijinul masiv al Occidentului și mai ales SUA, așa cum tezele Kremlinul susțin asta azi în mod fals. Sprijin care a constat în provizii, alimente, arme etc. Nimeni nu are dreptul să monopolizeze victoria în cel de-al Doilea Război Mondial”.
„Rusia de astăzi își reneagă trecutul”, scrie Tudor Curtifan, amintind de pactul Ribbentrop-Molotov, de ocuparea Poloniei și a statelor baltice, de Holodomor și de teroarea stalinistă. Reabilitarea imaginii lui Stalin este, în opinia sa, o expresie a nostalgiei imperiale care persistă în discursul public rus.
În plus, Curtifan avertizează asupra riscului de a ignora „sentimentul de umilință” trăit de ruși după prăbușirea URSS în 1991, moment perceput de mulți ca o înfrângere națională și o pierdere a statutului de mare putere.
„E remarcabil de privit eșecul Rusiei de a înțelege pe deplin ororile propriului trecut totalitar.
Venerare lui Stalin ca un constructor al unui imperiu puternic victorios împotriva fascismului e expresia visului imperialist care nu a murit niciodată în Rusia.
Să nu subestimăm nicio clipă sentimentul de umilință trăit de ruși la prăbușirea Uniunii Sovietice (1991) și înfrângerea a ceea ce Ronald Reagan a numit „Imperiul Răului”.
Trăim într-adevăr în adevăruri istorice paralele și diametral opuse”, a conchis redactorul șef al DefenseRomania, pe contul personal de Facebook.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
