S-a „trezit” reactorul nuclear care a explodat la Cernobîl în 1986. Autoritățile monitorizează atent situația

Tudor Curtifan / 11 mai 2021 / 15:05
Dezastrul de la Cernobîl
Dezastrul de la Cernobîl

În masele de uraniu îngropate în reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl care a explodat în 1986 au reînceput reacţiile de fisiune nucleară.

Oamenii de știință ai guvernului ucrainean încearcă să înțeleagă dacă aceste reacții vor dispărea aşa cum au apărut, adică singure, sau dacă va fi necesară o intervenție pentru a evita un accident, chiar dacă, evident, nu se vorbeşte de consecințe comparabile cu cele din urmă cu 35 de ani, ci despre un eveniment mult mai mic.

„E ca și cum ar fi jăratic într-un grătar”, spune Neil Hyatt, chimist expert în materiale nucleare la Universitatea din Sheffield, într-un interviu acordat revistei Science, citat de Edupedu.ro.

În prezent autoritățile din Ucraina monitorizează foarte atent reactorul nuclear.

Reactorul care a explodat în 1986 se află într-un „sarcofag” de beton construit în grabă în 1986 deasupra sa. El risca să se prăbuşească şi să lase descoperite 200 de tone de magmă cu un nivel de radioactivitate foarte ridicat, astfel că comunitatea internaţională s-a angajat să finanţeze construirea unei noi casete, mai sigure. S-a construit o arcadă metalică, în greutate de 25 de tone şi măsurând 110 metri înălţime, pentru a fi amplasată deasupra sarcofagului fisurat. Structura a fost inaugurată la 29 noiembrie 2016.

2. Cernobîl, ... (cernobil-explozie_37175700.jpg)

 

Dezastrul de la Cernobîl

 

La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive.

Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de oraşul Pripiat şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În momentul exploziei, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.

Explozia a împrăştiat un nor radioactiv asupra unor mari părţi ale Uniunii Sovietice, în prezent teritoriile Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste ţări au fost expuse la radiaţii. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate.

Guvernul sovietic a mușamalizat incidentul și a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990.

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2021 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy