Pentru Turcia, a doua cea mai mare armată terestră din NATO, solicitarea nu este doar despre achiziția de hardware. Este un test de turnesol pentru rolul său în arhitectura de securitate europeană.
Oficialii turci susțin că o decizie favorabilă din partea lui Macron ar putea accelera operaționalizarea completă a scutului lor aerian în următorii doi-trei ani. Într-un context regional volatil, marcat de recentul conflict de 12 zile dintre Israel și Iran, urgența Ankarei pare a fi de înţeles, potrivit Bloomberg.
Programul „Cupola de Oțel”, piesa centrală a strategiei de modernizare a apărării turce
Ankara susţine că acesta nu este doar o copie a faimosului Iron Dome israelian, ci are o anvergură mult mai mare. Conceput ca o rețea multistratificată, integrează o gamă variată de interceptori, de la tunurile antiaeriene autopropulsate cu rază scurtă Korkut și rachetele portabile Sungur, la sistemele cu rază medie Hisar-A+ și Hisar-O.
Vârful de lance este familia de rachete cu rază lungă Siper, dezvoltată local de Roketsan și TUBİTAK SAGE, cu o bătaie declarată de peste 150 de kilometri. Proiectul include chiar și sisteme de arme laser, precum Alka și Gokberk, toate gestionate de un sistem de comandă și control centralizat, HERIKKS, ce utilizează inteligența artificială.
Turcia duce lipsă de sisteme de apărare antiaerian cu rază lungă
Însă, în acest sistem stratificat de apărare, există un gol. Turcia duce lipsă de un sistem de apărare antiaerian și antibalistic de altitudine mare, cu rază lungă, care să fie pe deplin interoperabil cu structurile NATO. Aici intervine SAMP/T.
Dezvoltat de consorțiul franco-italian Eurosam, SAMP/T este un sistem capabil să intercepteze avioane de luptă, rachete de croazieră și rachete balistice tactice. Echipat cu rachetele din familia Aster 30, sistemul și-a dovedit eficacitatea în serviciul armatelor franceze, italiene și, mai nou, ucrainene.
Versiunea modernizată, SAMP/T NG (New Generation), integrează radare AESA (Active Electronically Scanned Array) de ultimă generație care îi sporesc capacitatea de a detecta și angaja ținte avansate, inclusiv hipersonice.
Pentru Turcia, beneficiile operării unui astfel de sistem sunt duble: acoperirea unei vulnerabilități strategice și consolidarea cooperării industriale cu parteneri europeni. Acordul inițial, semnat în 2018, prevedea implicarea companiilor turce Aselsan și Roketsan în co-producția sistemului, un transfer de tehnologie valoros pentru industria de apărare a Turciei.
De ce ezită Franța să ofere Turciei sistemul SAMP/T?
Răspunsul este complex și pur politic. Relațiile dintre Paris și Ankara s-au deteriorat constant după operația militară a Turciei din 2019 în nordul Siriei, „Operation Peace Spring”.
La aceasta se adaugă dezacorduri persistente privind operațiunile militare turcești în Africa și disputele maritime din Mediterana de Est. În ciuda sprijinului neîntrerupt al Italiei pentru proiect, rezistența Parisului a blocat orice progres înregistrat de Turcia pe drumul către achiziţia sistemului SAMP/T.
Și apoi, există elefantul din cameră: sistemul rusesc S-400. Achiziția acestuia de către Turcia în 2017 a generat multe controverse în cadrul NATO, ducând la excluderea Ankarei din programul F-35 și la impunerea de sancțiuni americane (CAATSA). Preocuparea fundamentală a Washingtonului și a Bruxelles-ului este că S-400, dacă ar fi activat în proximitatea avioanelor aliate, ar putea compromite date operaționale sensibile.
Oficialii turci insistă că S-400 a fost o achiziție din necesitate, după eșecul negocierilor pentru sistemele americane Patriot, și promit că acesta nu va fi niciodată integrat în infrastructura NATO sau în „Cupola de Oțel”.
La recentul summit al NATO, Erdogan i-ar fi transmis președintelui american că sistemul va avea o utilizare limitată, un semnal menit să deschidă calea spre o reconciliere.
În acest peisaj politic complicat, Erdogan joacă o carte puternică
Turcia nu este un partener oarecare. Depășește ținta de cheltuieli de apărare de 2% din PIB a NATO, alocând deja cel puțin 3,5% (și sprijinind nouă țintă de 5%), și se numără printre primii cinci contributori la misiunile alianței.
Mesajul său către liderii NATO este clar: Turcia își face datoria și chiar mai mult, iar excluderea sa din proiecte cheie de apărare europeană pe motive politice subminează solidaritatea și eficiența colectivă.
Decizia lui Macron va fi, prin urmare, mai mult decât un simplu acord comercial. Un „da” ar putea repara o relație tensionată și ar ancora strategic Turcia mai ferm în tabăra europeană, consolidând flancul sud-estic al NATO.
Un „nu” ar adânci neîncrederea și ar forța Ankara să caute soluții alternative, probabil mai puțin integrate cu Alianța. Pentru Turcia, SAMP/T nu este doar un sistem de rachete, ci mai mult o poartă către un viitor mai integrat în apărarea europeană. Iar pentru NATO, este o decizie care va cântări greu în ecuația securității colective.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
