Cele trei Rome și noile linii geopolitice

H.D. Hartmann / 27 sep 2018 / 09:45
EXCLUSIV

De la căderea capitalei bizantine Constantinopol, lupta între a doua Romă a împăratului Constantin și cea de a treia Romă aflată la Moscova țarilor a fost și rămâne unul din subiectele principale de geopolitică din interiorul bisericilor creștin ortodoxe orientale.

Moscova a câștigat statutul de a treia Romă ca urmare a decăderii militare, politice și economice a Imperiului Bizantin. Rusia istorică și-a asumat rolul de capitală a creștinismului ortodox ca urmare a ocupării Constantinopolului de către imperiul otoman.

Asistăm, astăzi, la una din cele mai dure lupte pe care Rusia lui Putin le duce împotriva influenței asumate de către patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. Specialiștii în istoria bisericilor creștine ortodoxe recunosc autoritatea spirituală, venită din istorie de la Sfântul Andrei, a tronului patriarhal din Constantinopol. În contextul modern al dialogului religios există șantiere care s-au dezvoltat în același timp, care au cunoscut o evoluție paralelă și, care de câteva săptămâni, se pare că și-au găsit noi dimensiuni de reașezare.

Primul șantier de care vorbim este tentativa patriarhiei de la Constantinopol de a recunoaște autocefalia bisericii creștine ortodoxe din Ucraina. Această autocefalie ucraineană reprezintă pentru ortodoxia rusă o lovitură fundamentală având în vedere faptul că pentru patriarhul de la Moscova teritoriile ucrainene aparțin canonic de biserica ortodoxă rusă în baza vechiului principiu de împărțire teritorială a imperiului țarist. Faptul că Patriarhia Constantinopolului, de câteva săptămâni, a deschis un dialog amplu și activ cu reprezentanții Patriarhiei ucrainene pentru recunoașterea, la început, a existenței unui teritoriu canonic distinct și independent de cel al Rusiei, guvernat de către  o biserică ortodoxă ucraineană, urmată logic de recunoașterea autocefaliei acesteia,  reprezintă una din marile tensionări care are loc între a doua și a treia Romă.

Această mișcare  de forță este văzută de către Patriarhia de la Moscova ca o tentativă de construire a unui Vatican Ortodox, cu un împărat ortodox bizantin sau unui Papă estic în persoana patriarhului din Constantinopol. În paralel, la Washington, aflat timp de o săptămână, Patriarhul Filaret al Kievului și întregii Ucraine a avut întâlniri și discuţii cu lideri de opinie din presa americană precum și cu diverse personalități politice americane, incluzându-l și pe fostul vice președinte Biden, într-un efort deschis de a obține sprijin politic pentru recunoașterea autocefaliei ucrainene. 

În același timp, un al doilea dialog, însă din zona catolică, între Vatican și China a cunoscut un progres semnificativ. Vaticanul a semnat, săptămâna  trecută, un memorandum cu guvernul chinez prin care unul din cele mai contencioase și contondente subiecte cu privire la recunoașterea autorității episcopilor numiți de către guvernul chinez pare că a fost rezolvată în favoarea Chinei. Cetatea Vatican se obligă, prin documentul semnat, să recunoască și să valideze canonic episcopii numiți de un guvern comunist. Este o renunțare de autoritate papală nemaiîntâlnită în lumea catolică și este una din marile victorii ale unui guvern laic, China fiind singura țară care a obținut un asemenea rezultat.

Aceste două  evoluții ortodoxe și catolice reprezintă vârful unui dialog istoric și constituie o așezare logică și de substanță a celor două mari prezențe creștine în  interiorul noilor linii care se prefigurează în politica mondială. Dacă prima Romă, Vatican, a reușit să semneze să se înțeleagă cu China, iată că a doua și a treia Romă, Constantinopol și Moscova, reușesc să tensioneze până la incandescență spațiul canonic ortodox. Să nu uităm că Patriarhia de la Constantinopol are cea mai mică influență în cadrul tuturor bisericilor autocefale ortodoxe din Europa, reprezentând doar 3% din populația ortodoxă europeană. Luând în calcul faptul că nu există practic teritorii canonice pe care tronul Patriarhului de la Constantinopol să le aibă direct în subordinea sa, ştiind că această lipsă de putere materială și de putere geopolitică este, însă, echilibrată de o putere istorică și spirituală dată de asumarea continuității tronului Sfântului Andrei, înțelegem importanța acestui conflict.

Această tradiție asumată de tronul patriarhal al Constantinopolului dă substanță și autoritate legitimă de a fi a doua Romă și dreptul la titlul de "primul inter pares" al patriarhului Bartolomeu. Istoric această a doua Romă reprezintă un factor de iritare pentru patriarhia rusă de la Moscova, tensiunile între cele două instituții fiind transferate de la Imperiul țarist la Imperiul sovietic și astăzi la Federația  Rusă. Statul rus a ajutat întotdeauna ideologic și financiar expansiunea autorității religioase și canonice asupra altor teritorii decât cele rusești. Miezul conflictului din acest moment între Rusia și Ucraina s-a transferat în interiorul însuși al disputei istorice între patriarhiile de la Moscova și Constantinopol. Constantinopolul, astăzi, își asumă rolul de principală autoritate spirituală conferind dialogului cu Ucraina autoritatea unei autocefalii de facto.

Dacă acest lucru se va întâmpla asta înseamnă că a treia Romă scade ca influență. Iar a doua Romă va avea, pentru prima dată în ultimele secole, capacitatea de a își impună autoritatea asupra unui teritoriu ortodox vast cu resurse materiale și umane extrem de importante.

Asistăm, deci, la două momente de dezvoltare istorică a unor linii de tensiune la fel de adânci și la fel de vechi ca și instituțiile implicate. În planul catolic Vaticanul își reduce autoritatea sa canonică și spirituală acceptând poziția de forță a Guvernului chinez, iar în planul ortodox cele  două Rome vor continua un conflict istoric religios și ideologic de amploare. Iată cum istoria religiilor răspunde la mecanica geopolitică și economică  mondială.

Autocefalia ortodoxă ucraineană reprezintă, în cadrul dialogului dintre cele trei Rome, alături de renunțarea la autoritatea catolică directă și supremă asupra episcopilor din China, evoluții fundamentale în dinamica religioasă eurasiatică, acestea obligând lumea să înțeleagă că istoria nu stă pe loc.  

Articole Recomandate


POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2018 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.26