Visul lui Putin de a vedea Rusia egala SUA și drama Ucrainei, rămasă singură în mijlocul furtunii după ce a pierdut trenul

Photo source: International Centre for Defence and Security ICDS.ee
EXCLUSIV
Photo source: International Centre for Defence and Security ICDS.ee

În 2014 când președintele american Barack Obama a numit Rusia „o putere regională” care își amenință vecinii nu din cauza forței sale ci mai degrabă din cauza slăbiciunilor ei, a fost un momentul în care Vladimir Putin s-a simțit cu adevărat umilit. Încă de la preluarea puterii, Vladimir Putin a tânjit după revenirea la statu quo-ul din perioada Războiului Rece când URSS și Statele Unite ale Americii dominau lumea.

O Federație Rusă ca putere regională cu aspirații globale prin prisma arsenalului ei nuclear, e exact imaginea pe care Kremlinul o evită obsesiv.

Rusia tânjește după sferele de influență și încearcă, uneori cu accente disperate, să se urce pe soclul superputerilor mondiale de unde poate să o vadă întreaga lume. Doar că, azi, pe soclu, Rusia nu mai are loc de SUA și China.

În pofida narativului rus, Federația Rusă nu are cum să fie azi egala Americii sau a Chinei. Nici din punct de vedere militar - asta în pofida faptului că Moscova investește enorm în sisteme de armament -, dar nici din punct de vedere economic. Lucrurile sunt reliefate de cifre. Deși dispune de resurse uriașe și de un teritoriu cât un continent, produsul intern brut pe cap de locuitor al Federației Ruse este depășit de state precum România, Polonia sau Ungaria.

Acest lucru nu înseamnă că Rusia devine previzibilă și mai puțin periculoasă. Dimpotrivă. Agresivitatea Federației Ruse din ultimii ani nu e doar o consecință a imperialismului ei - fie sub formă țaristă, sovietică sau rusă - ci și o consecință a iluziei trecutului când Moscova era parte a oricărei decizii geopolitice la nivel mondial. Un trecut după care Vladimir Putin tânjește, care pare uneori că se întrezărește, dar care de fapt e tot mai îndepărtat.

 

Rusia a încercat să arate că a revenit la masa marilor superputeri. Un miraj pentru Vladimir Putin

 

Comasarea a 100.000 de trupe și tehnică militară grea la granița cu Ucraina nu a avut și nu are ca scop o invazie. Sigur că și azi cel mai mare risc care ar putea declanșa un război ar fi un accident. 

Dar războiul ar veni cu costuri uriașe, economice și sociale. Un scenariu pe care nu și-l dorește niciuna din părți. Prin criza generată de Kremlin în ultimele luni în jurul Ucrainei s-au atins însă două obiective. Unul pe termen lung, iar celălalt pe termen scurt.

Fie că le numim „linii roșii” sau nu, pe termen lung devine cât se poate de clar că Federația Rusă a reușit să oprească avansul extinderii Nord-Atlantice. A făcut-o generând de-a lungul timpului conflicte în regiune, care ulterior s-au transformat în conflicte înghețate ce în acest moment au oprit expansiunea europeană.

Pe termen scurt summitul dintre președinții Joe Biden și Vladimir Putin poate fi perceput ca o victorie a președintelui rus. Cel puțin una de imagine. Vladimir Putin s-a simțit egalul Americii și a încercat să dea senzația că Federația Rusă revine la masa superputerilor și a erei sferelor de influență când avea un cuvânt greu de spus în dosarele internaționale.

Este desigur o Fata Morgana geostrategică iar Kremlinul știe asta. 

Dan Dungaciu remarca foarte corect. Importanța Statelor Unite pentru Rusia e mult mai mare decât importanța Rusiei pentru Statele Unite.

 

Ce urmează pentru Ucraina?  Kievul a pierdut trenul spre Occident în plină furtună iar azi cere cu disperare o umbrelă

 

Rămâne desigur întrebarea ce va urma pentru Ucraina. Drama Ucrainei este că a pierdut trenul către Occident. Și nu din vina Occidentului.

Valsul politic între Est și Vest pe care Ucraina l-a făcut după proclamarea independenței în 1991 o costă teribil de scump azi.

Ucraina a pierdut trenul spre Occident și a făcut-o în plină furtună. Azi Kievul se vede în situația dramatică în care știe că strigă fără sorți de izbândă ca trenul să oprească. Nu îi mai rămâne decât să spere că cineva din tren îi va arunca măcar o umbrelă.

Pentru că e cât se poate de clar că Ucraina nu va intra în NATO și nici NATO nu va interveni militar, în mod direct, în cazul unei noi agresiuni ruse. Nu făcut-o în 2014, nu o va face nici în 2021. Nici în 2022 sau 2023.

Ucrainei îi rămâne acum să se concentreze pe zona Donbas și să salveze ce se mai poate salva. Pentru că în cazul în care Moscova ar reuși să impună un statut special în cele două republici autoproclamate din Doneţk şi Lugansk, lucrurile ar deveni mult mai dramatice pentru Kiev. 

Iar furtuna s-ar transforma în tornadă.

Notă DefenseRomania: Articolul reprezintă o opinie și reflectă poziția autorului

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

DefenseRomania App

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Get it on App Store
Get it on Google Play

DefenseRomania on Facebook

Articole Recomandate

Crossuri externe


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2022 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy