Europa spune „nu” în Ormuz. Un răspuns și la apropierea statelor din Golf față de Rusia?

orient_89892300
Orientul Mijlociu, hartă publicată de WorldAtlas.com. Photo source: WorldAtlas.com
Toată atenția mondială rămâne captată de situația încordată din Golful Persic. De vină este, bineînțeles, prețul petrolului. Asociat cu această evoluție a devenit la fel de importantă și supărarea administrației americane pe aproape toți aliații ei, inclusiv pe cei din Orientul Mijlociu, deși Washingtonul încă evită să o spună.

În acest context dominat de iritare și îngrijorare cu privire la viitor, o declarație recentă a unui înalt oficial european ne trezește brusc pe toți la realitate.

Refuzul Europei la solicitarea SUA de a se implica deblocarea Strâmtorii Hormuz ar putea să nu aibă nimic de-a face cu administrația americană, ci mai degrabă cu o conduită evazivă a țărilor din Golf față de securitatea Ucrainei și a Europei.

Pe 9 aprilie, șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a respins criticile conform cărora Europa nu face suficient în Orientul Mijlociu, numind astfel de afirmații „nedrepte”.

Ea a susținut că Europa nu a creat situația din regiune și totuși face „multe”, inclusiv prin furnizarea de apărare antiaeriană, protejarea Mării Roșii și sprijinirea guvernului libanez.

„Desigur, cu toții putem face mai mult”, a declarat Kallas pentru CNN în timpul unei vizite în Emiratele Arabe Unite, joi. Dar a subliniat provocările de securitate ale Europei, menționând că războiul Rusiei împotriva Ucrainei durează de patru ani.

Țările din Golf nu au ajutat Europa când a avut nevoie, a spus Kallas extrem de direct.

„We haven’t seen really the Gulf countries helping us there, whereas it can’t be only one-way street. … So if we would be in it together like our adversaries clearly are, then we would be much stronger.”

„Nu am văzut cu adevărat țările din Golf ajutându-ne acolo, întrucât nu poate fi doar o stradă cu sens unic. ... Așadar, dacă am fi împreună în asta, așa cum sunt în mod evident adversarii noștri, atunci am fi mult mai puternici”, a spus șefa diplomației europene.

Apropierea de Rusia și BRICS: Semnalul de alarmă ignorat

Dintr-o dată ne revin în minte știrile din decembrie 2023 când președintele Rusiei, Vladimir Putin, a efectuat un turneu fulger în Emiratele Arabe Unite (EAU) și Arabia Saudită.

„Liderul rus și-a consolidat parteneriatele cu națiunile din Golf, în contextul în care Moscova se confruntă cu o izolare tot mai mare din partea Occidentului, scria Al Jazeera pe 6 decembrie 2023.

Liderul rus a avut parte de înalte onoruri militare în EAU. 

„Putin a aterizat miercuri în Abu Dhabi, capitala Emiratelor Arabe Unite, care găzduiește discuțiile ONU privind clima COP28. El a fost escortat la palatul prezidențial, unde a fost întâmpinat cu 21 de salve de armă și cu un survol al avioanelor militare din Emiratele Arabe Unite care lăsau urme de fum în culorile drapelului rus”, mai scria Al Jazeera.

La Riad, Putin s-a întâlnit pentru prima dată față în față din 2019 cu prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman. „Nimic nu poate împiedica dezvoltarea relațiilor noastre de prietenie”, i-a spus Putin prințului moștenitor și l-a invitat să viziteze Moscova, scria Deutsche Welle, la vremea respectivă.

Față de mesajul suficient de clar dat lumii întregi privind validarea comportamentului agresiv al Rusiei de către cele două națiuni din Golf, nu mai încăpea îndoială, iar Putin, încurajat, a continuat războiul împotriva Ucrainei.

Nu se știe ce s-a discutat atunci în spatele ușilor închise dar, în 2024, EAU aderau la blocul BRICS, cea mai antiamericană și mai antioccidentală organizație din lume, nu neapărat prin componența ei ci prin ceea ce își propune: o economie mondială care să elimine dolarul și SUA din poziția actuală de lider.

Interesant, Iranul, care a bombardat intens EAU în ultimele săptămâni, a aderat și el la BRICS în 2024, într-o mișcare care prin alăturarea celor două, Iran - EAU, parcă întărea îndepărtarea tot mai mare a națiunilor din Golf față de SUA și de Occident. Arabia Saudită nu a aderat încă la BRICS dar, zvonurile spun că se pregătește să o facă.

Washingtonul, cu siguranță, și-a pus multe întrebări de-atunci, indiferent de cine era la Casa Albă. Unele dintre ele ar putea fi următoarele: de ce fac aliații noștri aceste lucruri? Pariază că SUA vor cădea și se pregătesc pentru asta? Este Iranul pistolul pe care Rusia l-a pus la tâmpla lor pentru a-i forța să facă aceste lucruri? Foarte probabil, răspunsurile la aceste întrebări duceau la concluziile că aliații din Golf nu sunt viabili pentru ceea ce va urma. Ei sunt pregătiți să sară rapid în altă barcă în care se afla și Iranul fără să știe dacă ea este bună sau nu.

Jocuri la două capete pe vremuri de război

Însă, administrația Trump, prin bombardarea Iranului le-a făcut națiunilor arabe din Golf un mare serviciu. Casa Albă le-a prezentat realitatea, devoalând poziția adevărată a Iranului față de ele, una de distrugere a principalelor surse de venit ale acestor țări.

Kaja Kallas a expus pe bună dreptate această duplicitate care pe timp de război este cu mult mai periculoasă decât atunci când domnește pacea, iar omenirea din 24 februarie 2022 este pe picior de război deși unele națiuni joacă intens la două capete crezând că ele vor fi ferite. 

Pe de altă parte, Europa trebuie să se lămurească și ea cum privește Orientul Mijlociu pentru că vremurile sunt excepționale și cer măsuri excepționale.

Nu mai este suficient să plângă pe umărul Israelului că a fost atacat iar apoi să condamne reacția armatei israeliene. Organizațiile Hezbollah și Hamas care atacă civili și se ascund printre civili pentru a nu fi pedepsiți nu sunt luptători pentru libertate. Ceea ce fac ei se apropie foarte mult de definiția de terorism. Aceste organizații alături de altele cu același scop au făcut mai mult rău poporului palestinian și cauzei sale precum și regiunii în general. Au dinamitat sistematic orice proces de reconciliere iar forța din spatele lor a fost Iranul, susținut și el de-a lungul anilor de Rusia, iar mai recent de China. 

La rândul ei administrația americană trimite mesaje contradictorii. Pe de o parte intenționează să limiteze capacitatea de acțiune a regimului de la Teheran care a demonstrat cât de periculos este pentru regiunea Orientului Mijlociu și pentru întreaga lume. Pe de altă parte, încearcă să salveze cu orice preț regimul de la Moscova care sponsorizează regimul de la Teheran. Este destul de dificil pentru aliații SUA să înțeleagă această poziționare.

În plus, regimul de la Moscova a contribuit decisiv la cele mai multe pierderi umane în rândul armatei americane iar Washingtonul se face că nu vede acest lucru. Potrivit Pentagonului, forțele terestre americane au înregistrat cele mai multe pierderi, în jur de 250 (7 morți și 231 – 247 răniți) adică peste 65% din total. Dacă SUA nu au trupe la sol în Iran, atunci de unde provin cele 250 de victime. Cel mai probabil acești militari fac parte din echipajele de Patriot și THAAD. Aceste sisteme de apărare antirachetă după fiecare lansare, se mută într-o nouă poziție pentru a fi în siguranță. Sunt mișcări pe care Iranul nu avea cum să le afle decât dacă era informat în timp real de Rusia sau de China. Ucraina, foarte probabil fiind a doua națiune din lume ca nivel de informare despre Rusia, a avertizat administrația americană despre informațiile furnizate de Rusia care au dus la pierderile americane dar Washingtonul minimizează rolul Moscovei.

Ce urmărește administrația americană cu regimul de la Moscova este greu de înțeles pentru europeni. Posibil, ca Washingtonul să vadă cum regimul de la Moscova se scufundă și este repudiat și înlăturat de propriul popor. De asemenea, Europa nu înțelege cum administrația americană sprijină regimul Orban din Ungaria, un acolit clar al Moscovei. Regimul Orban a susținut conducerea Rusiei în războiul împotriva Ucrainei încurajând Kremlinul să creadă că este pe direcția cea bună prin ceea ce face. Să sperăm că administrația americană știe ceea ce face, așa cum a demonstrat cu Iranul, și nu vede în războiul Rusiei o oportunitate de a distruge Uniunea Europeană prin divizare. Pentru că dacă și-a propus acest lucru – distrugerea Uniunii Europene, Washingtonul, după atâția ani de stabilitate mondială promovată și menținută cu succes, va îndeplini chiar el scopul Rusiei și al Chinei – fragmentarea fatală a lumii libere.

Jocurile la două capete pe timp de război și lipsa de comunicare între aliați va duce în cele din urmă la pierderea încrederii, a inițiativei și în final la pierderea a multor, multor oameni.

acest articol reprezintă o opinie
Ofițer analist în rezervă, cu o activitate de peste 30 de ani în cadrul M.Ap.N., pe parcursul căreia s-a specializat în telecomunicații, tehnologia informației și tehnica blindată. În prezent, este preocupat de analiza integrării elementelor de luptă moderne în fenomenul militar extins și în dinamica securității regionale, cu accent pe impactul noilor tehnologii asupra doctrinelor militare, procesului decizional și echilibrului strategic în zona Mării Negre.
Alte știri de interes
x close