EXCLUSIV Este recunoașterea inferiorității sale militare: De ce alege Rusia să poarte un război clandestin cu NATO în locul unei confruntări directe

Rusia utilizează acest război clandestin tocmai pentru că recunoaște propria inferioritate în fața unei confruntări convenționale cu NATO. Cu un produs intern brut de aproximativ 2,54 trilioane de dolari, eclipsat de cele 21,1 trilioane ale Uniunii Europene, și cu o cheltuială militară de zece ori mai mică decât cea a Alianței, Kremlinul mizează pe exploatarea ,,zonelor gri unde răspunsul occidental rămâne fragmentat și indecis.

Aşa cum precizează experţii Sam Greene şi David Kagan în raportul publicat de think-tank-ul CEPA, eșecul Europei în a descuraja această agresiune nu provine dintr-o lipsă de conștientizare a amenințării, ci dintr-o neconcordanță structurală între modul în care Rusia luptă și modul în care statele occidentale aleg să răspundă. În viziunea Kremlinului, nu există o graniță clară între pace și război sau între amenințările interne și cele externe. Pe scurt: Totul face parte dintr-o luptă existențială permanentă!

De ce este războiul clandestin singura cale de atac a Rusiei împotriva aliaților NATO

În schimb, instituțiile europene și nord-atlantice tind să clasifice eronat mai toate acţiunile ostile ale Rusiei. Sabotajul este analizat prin mecanisme de drept penal, atacurile asupra cablurilor subacvatice sunt tratate drept accidente maritime, iar atacurile cibernetice sunt gestionate ca incidente tehnice.

Această fragmentare a responsabilității în rândul statelor europene semnalează Rusiei reținere în loc de hotărâre. Rusia a învățat că atâta timp cât atacurile sale rămân sub pragul care ar declanșa o reacție militară colectivă conform Articolului 5, costurile politice și economice ale agresiunii rămân neglijabile.

Un front mai puţin cunoscut publicului larg al acestui război clandestin este infiltrarea prin intermediul rețelelor interlope și al grupurilor de sabotori locali. Rusia utilizează grupări criminale și persoane vulnerabile din punct de vedere financiar pentru a efectua incendieri, supravegheri și acte de intimidare, așa cum au demonstrat atacurile asupra centrelor comerciale din Varșovia și Vilnius din 2024 sau sabotarea căii ferate Varșovia-Lublin în 2025.

Utilizarea acestor „agenți de unică folosință” reduce riscul operațional pentru serviciile de informații ruse și complică capacitatea sistemelor de justiție de a stabili răspunderea directă a statului agresor în fața tribunalelor internaționale. În plus, Moscova a transformat migrația într-un instrument de presiune politică, instrumentalizând fluxurile de migranți la granițele Poloniei, Lituaniei și Finlandei pentru a forța guvernele democratice să aleagă între securitatea frontierelor și respectarea normelor umanitare. Această tactică urmărește paralizia acțiunii politice și alimentarea polarizării interne în cadrul Uniunii Europene.

Marea Baltică a devenit un laborator pentru testarea vulnerabilităților occidentale

În domeniul infrastructurii subacvatice, raportul CEPA avertizează că Marea Baltică a devenit un laborator pentru testarea vulnerabilităților occidentale. Rusia folosește o „flotă fantomă” de nave civile și nave de cercetare dotate cu echipamente de monitorizare pentru a cartografia și distruge cablurile de date și conductele de energie.

Incidentele care implică nave precum Yi Peng 3 sau Eagle S demonstrează cât de ușor este să provoci daune economice masive prin metode simple, cum ar fi târârea ancorei pe fundul mării, mascând atacurile sub aparența unor incidente neprevăzute, ceea ce exclude posibilitatea angajării răspunderii oficiale a statului rus. Cadrul juridic internațional actual, în special UNCLOS, este depășit și nu oferă statelor riverane autoritatea necesară pentru a interveni eficient în zonele economice exclusive împotriva navelor suspecte.

Această lacună legală transformă infrastructura critică subacvatică într-o țintă facilă, unde lipsa probelor incontestabile, necesare în fața unei instanțe, întârzie sau anulează orice răspuns politic ferm.

Frontul digital completează această arhitectură a agresiunii, evoluând de la simplul spionaj la atacuri cibernetico-cinetice menite să distrugă fizic echipamente şi infrastructura critică. Rusia a trecut la utilizarea de malware de tip „killware”, precum Industroyer2 sau AcidRain, concepute pentru a manipula sistemele de control industrial și a provoca pene de curent sau distrugerea modem-urilor de comunicații.

Motivul pentru care sabotarea infrastructurii europene a devenit prioritatea zero a Rusiei

Aceste operațiuni sunt acum sincronizate cu obiectivele militare convenționale, vizând paralizarea logisticii și a centrelor de comandă. Experiența Ucrainei arată că descurajarea în spațiu cibernetic necesită monitorizarea constantă a tehnologiilor operaționale și migrarea în cloud, însă în Occident, dependența de standardele judiciare de probațiune rămâne un obstacol major. Insistența de a avea dovezi de necontestat înainte de a acționa strategic lasă inițiativa în mâinile Kremlinului, care mizează pe lentoarea decizională impusă de de o conformitate excesivă și de auto-limitările instituționale ale aliaților.

Pentru a restabili o descurajare credibilă, experții CEPA recomandă o schimbare radicală de paradigmă în rândul decidenţilor politici din statele occidentale. Răspunsurile la agresiunea hibridă trebuie să fie ancorate în instituțiile de securitate națională, nu doar în agențiile de aplicare a legii. 

Armata și serviciile de informații trebuie să coordoneze reacțiile, tratând sabotajul nu ca pe o infracțiune izolată, ci ca pe un act de agresiune statală. De asemenea, aliații trebuie să stabilească un set permanent de consecințe predictibile, care să includă operațiuni cibernetice ofensive, interdicții maritime și sancțiuni economice care să lovească direct capacitatea Rusiei de a purta războiul.

Mai mult, orice încălcare a spațiului aerian sau act de sabotaj pe pământ european - doar ne asumăm declarativ ca fiecare centimetru al NATO este aparat - ar trebui legat direct de o creștere automată a sprijinului militar pentru Ucraina. Numai prin implementarea unor contramăsuri ferme și bine gândite se poate evita o escaladare necontrolată și catastrofală în viitor, impunând limite unei Ruşii care profită sistematic de ezitarea occidentală.