Rusia acuză Ucraina că a folosit HIMARS pentru a-și ucide proprii luptători care s-au predat la Mariupol. Puse cap la cap, dovezile duc la Kremlin

Cătălin Costea / 01 aug 2022, 19:23
Sisteme americane M142 HIMARS folosite de Ucraina împotriva invadatorului rus. Foto: Forțele armate ucrainene
Sisteme americane M142 HIMARS folosite de Ucraina împotriva invadatorului rus. Foto: Forțele armate ucrainene

În 2014, după ce partea estică a Regiunii Donețk a căzut sub controlul forțelor pro-ruse, Centrul de corecție nr. 120 din localitatea Volnovakha (30 km NE Olenivka) a devenit lagăr de prizonieri pentru militarii ucraineni și liderii politici capturați de militanții separatiști și armata rusă.

Opt ani mai târziu, în iulie 2022, un număr cuprins între 193 și 211 de militari ucraineni a fost mutat într-o nouă cazarmă din complexul Volnovakha. Toți erau membri ai unității de extremă-dreapta Azov, care se predaseră pe 16 mai sub garanția protecției asigurate de ONU și Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR), după ce au rezistat timp de trei luni asediul forțelor ruse în orașul Mariupol.

Însă doar câteva zile mai târziu, pe 28 iulie, o explozie a avut loc în clădirea în care aceștia au fost transferați, ucigând 53 dintre prizonierii și rănind alți cel puțin 75.

Imaginile tragice lansate de Rusia și alte agenții de presă arată numeroase cadavre arse, unele reduse la cenușă.

 

Rusia susține că Ucraina a lovit cu sisteme HIMARS cazarma și și-a ucis proprii luptători care s-au predat la Mariupol

 

Ulterior, CICR a cerut acces la prizonierii ucraineni supraviețuitori, dar demersul a fost respins de autoritățile separatiste.

Moscova a susținut că lagărul a fost lovit de o rachetă trasă de unul dintre sistemele mobile de artilerie HIMARS primite recent de Ucraina de la partenerul american. Rușii chiar au afișat fragmente considerate ca provenind de la lovitura HIMARS, fără a face însă dovada că acestea au fost recuperate la locul atacului.

Surse ruse au susținut că Ucraina a atacat pentru a-i împiedica pe prizonierii ucraineni extremiști să-și „expună” presupusele crime sau pentru a descuraja trupele ucrainene să se predea.

Ucraina a negat categoric executarea unui astfel de atac, iar serviciile secrete ucrainene au susținut în mod expres că în spatele acțiunii se află compania rusă privată de mercenari Wagner Group, care s-a angajat să se ocupe de tortura prizonierilor Batalionului Azov, ucigându-i astfel încât să discrediteze armata ucraineană și să demoralizeze forțele ucrainene după succesele înregistrate cu loviturile sistemelor HIMARS.

De fapt, majoritatea analiștilor recunoscuți ca imparțiali consideră că este mult mai probabil ca forțele aliate Moscovei să fi efectuat atacul.

Cu siguranță, nu este nemaiauzit ca pe timpul luptelor prizonierii de război să cadă din neatenție victime ale bombardamentelor forțelor proprii. Dar personalul ucrainean era pe deplin conștient de locația și utilizarea închisorii pentru deținerea prizonierilor ucraineni, încă din 2014. Cu atât mai mult cu cât separatiștii din Donețk au lansat în repetate rânduri videoclipuri de propagandă în care evidențiază prezența luptătorilor Azov în lagăr.

În același timp, atacul nu putea fi cauzat de un proiectil tras greșit, care ar fi lovit departe de țintă. Spre deosebire de artileria convențională, care împrăștie adesea proiectile neghidate la sute de metri de țintă, rachetele M31 utilizate de sistemele HIMARS sunt proiectate să lovească la maxim câțiva metri de coordonatele GPS prestabilite (o caracteristică confirmată de altfel și de precizia cu care au fost lovite podurile din Herson).

 

Ucraina probabil nu ar fi folosit un HIMARS pentru a lovi cazarma

 

Volnovakha se află la aproximativ 15 km distanță de linia frontului - o distanță suficient de scurtă pentru ca artileria ucraineană cu rază scurtă de acțiune să o poată ataca fără a consuma rachete scumpe HIMARS capabile să lovească ținte la peste 70 km distanță.

Însă imaginile din satelit arată că doar în clădirea în care se aflau acești prizonieri a avut loc o explozie, nicio altă clădire nu a fost avariată. De asemenea, informațiile confirmă că niciun gardian nu a fost ucis.

Este aproape evident că atacul nu este unul accidental. Armata Ucrainei ar fi trebuit să caute în mod deliberat să-și elimine propriii militari în singura clădire în care fuseseră mutați prizonierii Azov.

În același timp, ideea susținătorilor Rusiei potrivit căreia că a existat un interes politic cinic pentru ca Ucraina să-și ucidă propriii militari este oarecum nefondată, având în vedere că recuperarea acestor prizonieri în viață ar fi fost un stimulent important pentru moralul trupelor și o mare victorie politică pentru liderii ucraineni.

Se cunoaște că a existat o presiune politică imensă asupra Kievului pentru a asigura într-un fel eliberarea forțelor capturate de Rusia în Mariupol, forțe care au devenit emblematice pentru rezistența ucraineană după cele trei luni în care au suferit de foame sub bombardamentul constant al rușilor.

Chiar și militanții pro-ruși par să creadă că prizonierii Azov au fost uciși în mod deliberat de forțele ruse.

Potrivit Serviciului de Informații al Ucrainei (SBU), care a interceptat convorbirea telefonică a unui luptător separatist staționat lângă Olenivka, mai multe sisteme de rachete rusești Grad au fost poziționate „la 100 de metri de gardul” închisorii și au lansat mai multe salve către poziții ucrainene.

Acesta susține că, în timpul focului cu rachete, trei explozii au avut loc în interiorul clădirii, provocate de explozibili plantați anterior în interiorul închisorii de către personalul rus și detonați de la distanță sub acoperirea salvelor de rachete Grad.

 

Daunele aduse instalației nu seamănă cu un atac HIMARS

 

Fotografiile din interiorul clădirii arată șiruri de paturi supraetajate pârjolite, care, deși deformate de căldură, au rămas în cea mai mare parte în picioare, ca și întreaga clădire.

Un rezervist italian expert în artilerie (Thomas Theiner), remarca pe Twitter că clădirea nu prezintă avariile specifice impactului unei rachete M31, care ar fi generat un crater vizibil și ar fi doborât cea mai mare parte a pereților și lucrurilor în jurul.

Theiner nu exclude posibilitatea ca Rusia să fi utilizat arme incendiare, cum ar fi rachetele portabile RPO-A și RPO-Z „Shmel”, care sunt concepute pentru a ucide în mod eficient forța vie în clădiri.

Cu toate acestea, SBU consideră ca foarte probabilă ipoteza explozibililor plantați în interiorul clădirii înainte de explozie.

A doua zi după atac, ambasada Rusiei în Marea Britanie a difuzat o pretinsă declarație a unor separatiști civili pro-ruși din Mariupol, care acuză Ucraina de „moartea umilitoare” a prizonierilor și de în încălcarea convenției de la Geneva.

Este evident că declarațiile ambelor părți aflate în conflict trebuie privite cu scepticism și că Incidente precum acesta ar trebui să fie examinate de o anchetă independentă. Cu atât mai mult cu cât fiecare poate respinge cu ușurință acuzațiile și poate nega dovezile celuilalt. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că toate afirmațiile sunt la fel de plauzibile și nici că ambele părți ar trebui considerate la fel de credibile.

 

 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

DefenseRomania App

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Get it on App Store
Get it on Google Play

DefenseRomania on Facebook

Articole Recomandate

Crossuri externe


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2022 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy - smt4.1.0