Discursul, ținut în fața trupelor, a depășit retorica obișnuită a laudelor tehnologice, marcând recunoașterea unei realități operative dure. „Bătrânul” bombardier invizibil, programat inițial pentru pensionare, a devenit brusc indispensabil, validat de eficiența letală demonstrată în conflictul recent cu Iranul și de incapacitatea noilor programe militare de a livra promisiunile la timp.
Decizia nu reprezintă doar o simplă ajustare a achizițiilor, ci o pivotare strategică ce denunță vulnerabilitățile planificării pe termen lung a Pentagonului în fața amenințărilor actuale de securitate.
Până ieri, Statele Unite se pregăteau să trimită flota de B-2 la cimitirul de avioane, mizând totul pe viitorul B-21 Raider. Astăzi, însă, aflăm că viitorul mai are de așteptat, iar ''trecutul'' aviaţiei strategice americane este rechemart la arme.
Această schimbare de optică nu este doar o chestiune de achiziții militare, ci un semnal de alarmă privind securitatea globală și stadiul real al capacităților de producție din industria de apărare americană.
Testul iranian și validarea conceptului Stealth
Elementul principal al acestei decizii surprinzătoare îl constituie performanța operațională a flotei existente în loviturile de precizie asupra infrastructurii nucleare iraniene, desfășurate în cursul acestui an.
Bombardierele B-2 au reușit imposibilul: penetrarea rețelelor stratificate de apărare aeriană ale Teheranului și distrugerea facilităților de la Natanz și Fordow. Trump a descris rezultatul ca fiind o „distrugere totală” a potențialului nuclear iranian.
Această reușită operațională a făcut mai mult decât să elimine o amenințare imediată, a revalidat conceptul de bombardier strategic cu rază lungă de acțiune și semnătură radar redusă într-o eră a sistemelor radar tot mai performante (A2/AD).
Într-o lume în care Rusia și China au dezvoltat „bule” defensive menite să țină forțele americane la distanță, succesul B-2 în Iran demonstrează că Statele Unite încă posedă cheia pentru a deschide aceste uși.
Capacitatea de a lansa muniții precum GBU-57, direct deasupra unor ținte fortificate, fără a fi detectat, rămâne un atu pe care nicio rachetă de croazieră nu îl poate replica în totalitate.
Coșmarul logistic și eșecul tranziției către B-21
Totuși, entuziasmul declarațiilor politice se lovește de realitatea industrială. Linia de producție a B-2 Spirit a fost închisă la sfârșitul anilor '90, după fabricarea a doar 21 de aparate. Redeschiderea acesteia nu este o simplă apăsare de buton, ci un efort titanic de inginerie.
Lanțurile de aprovizionare pentru componentele critice, de la învelișurile radar-absorbante la avionica specifică acelei epoci, nu mai există. Experții sugerează că expansiunea flotei ar putea implica o hibridizare: utilizarea tehnologiilor dezvoltate pentru noul B-21 Raider pe ''șasiuri'' de B-2 reconditionate sau nou construite.
Această manevră disperată și costisitoare trădează, de fapt, o criză în programul B-21 Raider. Deși Northrop Grumman promitea livrări începând cu 2027, surse din interiorul Pentagonului indică întârzieri semnificative. Într-un mediu de securitate volatil, Washingtonul nu își poate permite un vid de putere.
Reactivarea producției B-2 este, în esență, o plasă de siguranță extrem de scumpă, o recunoaștere tacită a faptului că America are nevoie de "tonaj" de bombardament acum, nu în viitorul incert.
Costul supremației: 120.000 de dolari pe oră
Criticii de pe Capitol Hill ridică deja probleme legate de sustenabilitate. Cu un cost de operare estimat la peste 120.000 de dolari per ora de zbor și o mentenanță care necesită hangare climatizate speciale pentru protejarea vopselei stealth, B-2 este un „faraon” bugetar. Însă, într-o logică a războiului rece reîncălzit, eficiența economică pălește în fața eficacității strategice.
Valoarea de descurajare a B-2 constă în autonomia sa de 11.000 de kilometri (fără realimentare) și capacitatea de a transporta atât arsenal nuclear, cât și convențional, plecând direct de la baza Whiteman din Missouri.
Această independență față de bazele înaintate este crucială. Într-un conflict cu China în Pacific, bazele americane din Guam sau Japonia ar fi primele ținte. B-2 oferă președintelui opțiunea de a lovi oriunde pe glob, fără a cere permisiunea aliaților pentru survol și fără a depinde de infrastructura vulnerabilă din teatrul de operațiuni.
Concluzii: Un pariu pe termen scurt pentru un joc pe termen lung
Decizia administrației Trump de a cumpăra „mult mai multe” B-2 Spirit nu este un pas înapoi tehnologic, ci o consolidare pragmatică a capacității de luptă imediate. Ea transmite Moscovei și Beijingului un mesaj clar: Statele Unite nu sunt dispuse să accepte o scădere a capacității de proiecție a forței în perioada de tranziție către noua generație de arme.
Chiar dacă B-2 este o platformă concepută în timpul Războiului Rece, adaptabilitatea sa la războiul electronic modern și capacitatea de a supraviețui în spații aeriene contestate îl mențin relevant. Washingtonul a ales să plătească prețul exorbitant al reactivării unei legende, pentru că alternativa – pierderea supremației aeriene strategice până la maturizarea B-21 – este un risc pe care nicio administrație de la Casa Albă nu și-l poate asuma în 2025.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
