Valeri Zalujnîi, fostul comandant-șef al armatei ucrainene și actual ambasador la Londra, a aruncat recent o „bombă” în spațiul public, printr-un editorial publicat în Liga.net și The Telegraph.
Mesajul său este unul de un realism politic greu de acceptat, specific militarului care a înțeles că frontul nu mai poate livra miracole politice în absența unor resurse pe care Occidentul nu este dispus sau capabil să le ofere acum Ucrainei.
Zalujnîi ne spune, în esență, că Ucraina trebuie să accepte o pace fără o „victorie completă” pentru a evita o înfrângere totală.
De ce Ucraina trebuie să aleagă între teritorii și supraviețuire sa ca stat?
Generalul atinge un punct nevralgic al psihologiei de război ucrainene: însăși definiția victoriei. Pentru majoritatea ucrainenilor, victoria a însemnat până acum restabilirea granițelor din 1991 și, ideal, dezintegrarea „Imperiului Rus”.
Zalujnîi nu neagă legitimitatea morală a acestui deziderat, dar îl plasează ferm în zona idealismului istoric. El subliniază corect că Al Doilea Război Mondial, terminat cu capitularea necondiționată a inamicului, reprezintă o excepție istorică, nu regula.
Majoritatea conflictelor, mai ales cele de uzură între puteri care dispun de resurse vaste, precum Rusia, sau de un „spate strategic” limitat politic, cum are Ucraina în Occident, se termină prin epuizare reciprocă și compromisuri dureroase.
Avertismentul generalului ucrainean este urmatorul: a urmări o „victorie absolută” cu orice preț, în condițiile actuale de pe front și pe fondul ezitărilor partenerilor externi, riscă să ducă la scenariul opus, respectiv la prăbușirea internă a statului și ocupația completă.
Ceea ce propune Zalujnîi nu este o capitulare, ci o schimbare fundamentală de paradigmă, vorbind despre o înghețare a conflictului pe termen lung, care poate dura ani de zile. Această perspectivă, deși nepopulară emoțional, este singura care pare să ofere Ucrainei o șansă reală de supraviețuire ca stat funcțional.
Argumentația sa este pur pragmatică și vizează în primul rând supraviețuirea biologică și economică a națiunii. Ucraina sângerează, iar continuarea războiului la intensitate maximă, fără o perspectivă clară de străpungere a frontului, macină iremediabil resursa umană.
„Pacea înghețată” propusă de Zalujnîi, singurul scut în fața unei noi invazii?
O pauză operațională ar permite întoarcerea refugiaților și ar oferi spațiul necesar reconstrucției economice. Mai mult, Zalujnîi punctează un aspect pe care partenerii occidentali îl murmură de mult timp: războiul nu poate funcționa la nesfârșit ca o scuză pentru corupție.
O perioadă de pace, chiar și una armată, ar obliga Kievul să se concentreze pe reformarea statului de drept, a justiției și a economiei. Fără aceste reforme interne profunde, Ucraina riscă să devină un stat eșuat, chiar dacă își păstrează, formal, independența.
Totuși, analiza fostului comandant devine cu adevărat interesantă atunci când abordează problema garanțiilor de securitate. Generalul Zalujnîi recunoaște că orice acord de pace cu Rusia, în lipsa unor garanții de securitate „de fier”, este doar o pauză tactică înainte de următoarea invazie.
Putin sau succesorul său nu vor renunța la obiectivul strategic de a distruge statalitatea ucraineană, ci doar vor folosi timpul pentru a-și reface stocurile de rachete și pentru a recruta noi soldați.
Garanții care contează cu adevărat pentru Ucraina în fața Rusiei
În viziunea lui Zalujnîi, există doar trei garanții care contează cu adevărat în fața Moscovei: aderarea la NATO, prezența unui contingent militar străin masiv pe teritoriul Ucrainei sau reînarmarea nucleară a țării. Constatarea generalului că „astăzi nu se pune problema” acestor garanții este un rechizitoriu dur la adresa Occidentului.
Generalul Zalujnîi sugerează că arhitectura de securitate internațională s-a prăbușit și că dreptul internațional a devenit o ficțiune. Blocajul politic de la Washington și Berlin privind aderarea la NATO, combinat cu improbabilitatea trimiterii de trupe străine, lasă Ucraina singură în fața unei Rusii care duce un război existențial.
În concluzie, intervenția lui Zalujnîi confirmă tendința pe care o observăm de luni bune: războiul a intrat într-o fază în care obiectivele politice trebuie recalibrate urgent în funcție de realitățile militare. Rusia deține încă inițiativa strategică pe front, iar Occidentul dă semne de oboseală și lipsă de coerență.
Acceptarea unei păci imperfecte, a unui „status quo” dureros, poate fi singura cale de a salva ceea ce a mai rămas din Ucraina liberă. Nu este vorba despre o trădare, ci despre o manevră de supraviețuire națională.
Așa cum spunea Zalujnîi, pacea oferă șansa de a construi un „stat fortăreață”, capabil să se apere singur în viitorul război care, inevitabil, va urma dacă Imperiul Rus nu se dezintegrează. Până atunci, Kievul este forțat să aleagă între o onoare suicidară și un pragmatism dureros, singurul care îi poate asigura existența pe hartă pentru runda următoare a istoriei.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
