Nu asistăm doar la o simplă tranzacție comercială, ci la sfârșitul unei epoci istorice pentru aviația ucraineană și la începutul unui proces dureros, costisitor și extrem de complex de integrare în arhitectura de securitate occidentală, se arata într-o analiză complexă a publicaţiei ucrainene Mezha.
Întrebarea fundamentală nu este dacă Ucraina va primi aceste avioane, ci dacă își poate permite să le opereze într-un mod sustenabil și responsabil.
Punctul de plecare al oricărei discuții serioase trebuie să fie starea critică a actualei flote. Ucraina luptă, în acest moment, cu rămășițele imperiului sovietic. Avioanele Suhoi și MiG au depășit de mult limita de vârstă, fiind menținute în aer prin ''canibalizarea'' altor aparate și prin eforturi eroice ale inginerilor ucraineni.
Cu ce probleme se confruntă acum aviaţia de luptă ucraineană?
Însă lovitura de grație nu a fost doar uzura fizică, ci distrugerea infrastructurii industriale. Odată cu pierderea capacităților industriale din Zaporojie și tăierea accesului la componentele rusești, ciclul de viață al aviației sovietice în Ucraina s-a încheiat brusc.
Mai mult, problema nu este doar una tehnică, ci un handicap sever tactic, piloții ucraineni fiind adesea orbi în fața rachetelor rusești cu rază lungă și dependenți de radarele de la sol. În acest context intervine rolul crucial al Suediei, care s-a angajat să ofere Ucrainei nu doar avioane de vânătoare, ci și „ochii” necesari prin sistemele Saab 340 AEW&C.
Aceste platforme de avertizare timpurie pot vedea până la 600 de kilometri, oferind pentru prima dată Ucrainei o imagine aeriană completă și în timp real, element esențial pentru supraviețuire într-un război modern.
Gripen sau Rafale? Şi de ce nu ambele!
Dacă analizăm opțiunile de pe masă, observăm două școli de gândire militară distincte, care reflectă diferențele geopolitice dintre nordul pragmatic și vestul ambițios al Europei.
Suedia a proiectat Gripen-ul având în minte exact scenariul ucrainean, cel al unui război asimetric cu Rusia. Ingineria suedeză a fost gândită pentru eficiență maximă cu resurse minime, rezultând cel mai ieftin avion occidental de operat, cu un cost de aproximativ 21.000 de dolari pe ora de zbor.
Mai mult decât atât, logistica să permite decolarea de pe șosele sau piste improvizate, iar mentenanța este simplificată la extrem, motorul putând fi schimbat pe câmp, şi nu într-un hangar, în mai puțin de o oră.
Oferta suedeză este complexă, Suedia punând pe masă nu doar un simplu avion, ci un întreg ecosistem și, crucial, posibilitatea stabilirii parțiale a producției în Ucraina.
Pe de altă parte, Franța joacă o carte diferită prin modelul Rafale, reflectând ambiția unei puteri globale. Rafale este o platformă „heavy-duty”, versatilă, capabilă să transporte o sarcină de luptă uriașă de 9,5 tone și să utilizeze rachete Meteor cu rază lungă, oferind o putere de foc superioară.
Totuși, acest avantaj vine cu un preț logistic considerabil, deoarece aparatul necesită o infrastructură impecabilă, hangare curate, ingineri ultra-specializați și bugete mari alocate mentenanţei şi operării.
Pentru Paris, aceasta este o mutare de business și influență, încercând să ocupe golurile lăsate de ezitările americane și să-și consolideze autonomia strategică.
De ce Ucraina trebuie să aleagă pragmatismul în fața ,,vitrinei occidentale'' de aeronave de luptă
O schimbare responsabilă a flotei nu se măsoară în prețul de achiziție, ci în costul ciclului de viață. Expertul militar Anatolii Hrapcinskii atrage atenția asupra unei realități financiare care ar trebui să tempereze entuziasmul de la Kiev: costul avionului propriu-zis reprezintă doar o treime din factura totală pe durata a 37 de ani de operare.
Restul sumei este înghițit de combustibil, modernizări, antrenament și infrastructură. Calculele estimative arată că un singur aparat Gripen ar costa aproximativ 240 de milioane de dolari pe durata ciclului său de viață, în timp ce un Rafale ajunge la suma de 350 de milioane de dolari.
Dacă înmulțim aceste cifre cu cele 250 de avioane vehiculate, ajungem la sume astronomice pe care bugetul Ucrainei, devastat de război, nu le poate susține singur.
Responsabilitatea cade astfel pe umerii partenerilor occidentali. Dacă Europa vrea ca Ucraina să fie scutul flancului estic, atunci capitalele europene trebuie să finanțeze nu doar livrarea avioanelor, ci și deceniile de operare ale acestora.
Ucraina trebuie să evite capcana colecționării de avioane de mai multe tipuri
În concluzie, tranziția către aviația occidentală nu se va face peste noapte. Chiar dacă semnăturile sunt puse pe hârtie, timpii de aşteptare pentru producţia avioanelor Dassault și Saab se întind pe ani de zile.
Până în 2035, Ucraina trebuie să treacă printr-un proces de maturizare instituțională care implică construcția unui ecosistem compatibil, nu doar achiziția de tehnică. Nu poți pune un Rafale pe o pistă sovietică bombardată - este nevoie de baze noi și de personal tehnic format la standarde NATO.
Achiziția de Rafale este o investiție în relația cu Franța, iar cea de Gripen o integrare în logica nordică de apărare, iar Kievul trebuie să navigheze abil între aceste interese. În esență, Ucraina trebuie să evite capcana colecționării de tipuri diferite de avioane doar pentru că sunt disponibile.
O flotă responsabilă înseamnă standardizare, logistică simplificată și, mai presus de toate, sustenabilitate financiară pe termen lung. Fără acestea, avioanele moderne riscă să devină piese de muzeu extrem de costisitoare, în loc să fie instrumente eficiente de descurajare a Rusiei.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
