Război Siria. Assad, aproape să piardă puterea? Cei patru din Istanbul

H. D. Hartmann / 28 oct 2018 / 12:58
assad putin
EXCLUSIV
assad putin

În orașul european Istanbul, fostă capitală a Turciei otomane, patru șefi de stat europeni au discutat despre situația din Siria.

Niciun reprezentant sirian nu a fost de față. Este sigur că actuala conducere siriană nu mai prezintă interes și nu mai are resurse pentru a pacifica țara, după dezastrul terorist și umanitar din ultimii ani. Președinții Erdogan, Putin, Macron și cancelara Merkel au organizat o întâlnire pentru a organiza începutul sfârșitului regimului Assad.  Fără discuție că cei patru au folosit acest moment pentru a rezolva diferențele dintre ei, multe fiind doar ideologice sau de limbaj, înaintea căderii ultimei redute ISIS din Siria.

După ce a dansat, (precum Oscar Wilde a descris în Salomea),  celebrul "dans al celor șapte voaluri", dezvăluind, zi după zi si dovadă cu dovadă, cruzimea cazului Khashoggi și reducând la zero influența regională a regatului saudit, Președintele Erdogan și-a dovedit încă odată măiestria diplomatică.  A organizat o discuție austeră și severă ca format și conținut, care a contrastat vizibil cu evenimentele bombastice și colorate care au marcat viața internațională din ultimile săptămâni.

La masa negocierilor s-au așezat, cu fețe serioase, trei conducători europeni îmbătrânți în politică, reprezentând marile linii  strategice, precum și un june francez reprezentând o Franță cu influență internațională redusă. Fundalul sobru al discuțiilor a fost și mai întunecat din cauza atentatului soldat cu 11 morți de la o sinagogă din Pittsburgh (SUA). Soliditatea demersului european a fost vizibil marcată prin declarațiile scurte și intense de la conferința de presă. Organizată ca pe timpul marilor imperii, cu o presă disciplinată și îmbrăcată ca la nuntă, conferința de presă a dorit marcarea greutății politice internaționale a Turciei și confirmarea amprentei sale diplomatice masive în Siria și în  politica regională. Erdogan a și reliefat, în alocuțiunea sa, existența unei axe fundamentale de interese cu Rusia, anunțând de altfel o colaborare concretă militară, de securitate și politică deosebită. Alianță confirmată si de către Putin, ca fiind la fel de substanțială ca și manifestare. Cei doi fondatori ai noii axe de la Ankara doresc ca celălalte două procese politice siriene, Astana care reprezintă axa cu Iranul și Geneva, care reprezintă axa sponsorizată de catre SUA, să se ralieze, dacă nu, să se subordoneze acestei formule turco-ruse. Germania a primit cu interes aceasta nouă linie strategică, mai ales că era clar că interesele sale economice vor fi îndeplinite numai după ce puterile militare implicate vor fi victorioase, adică Rusia si Turcia. Merkel a înțeles ca numai sub protecția militară a Rusiei si cu bunăvoința Turciei va putea sa exporte puterea sa economică,  fără a fi nevoită sa ducă diplomația prea departe în ceea ce privește Iranul. Jocul lui Merkel are menirea să menajeze sensibilitățile turce, printr-o politică echilibrată între cei doi aliați. Singurul care a vorbit alăturea cu drumul (cum se zice popular) a fost desigur Macron. Fără a putea pune pe masă nimic, fără a aduce nimic economic sau politic, francezul a emis pretenții morale. După ce tocmai insultase o treime din Europa cu declarațiile sale din timpul vizitei lui în Slovacia, Macron a încercat la Istanbul o repliere morală, care desigur nu a fost de loc concurentă cu pragmatismul sever al celorlalți trei europeni. 

Este clar că noua axă de la Ankara, formată din Rusia si Turcia, cu suport german, a dat deja startul izolării strategice a Iranului. Subordonarea formatului de negociere Astana și dorința turcească de a ocolii orice formă de tensiune în deblocarea procesului de pace din Siria face ca prezența Iranului în Siria să devină irelevantă. Lăsând să se înțeleagă astfel că Assad de la Damasc a creat o problemă masivă prin introducerea trupelor iraniene în conflictul cu ISIS, axa de la Ankara se înscrie în jocul geo-politic al SUA de a cenzura, pe orice cale, expansiunea iraniană. Amândoi președinții, rus și turc, au subliniat faptul că problema terorismului este cea mai importantă și că, fiind țări lovite de către teroriștii proveniți din Siria, nu vor pregeta să distrugă orice fel de organizație sau grup care li se va opune. Iranul susține diverse facțiuni teroriste în Siria, iar această declarație fermă va avea ecou la Teheran. Astfel, deși Assad pare a fi câștigat războiul cu ISIS, înțelegerea sa cu Iranul îl va face să piardă pacea. Adică este foarte aproape să piardă puterea, iar familia sa să aibă soarta oricărui dictator arab căzut din regiune.

Prin prezența celor patru europeni, un mesaj de forță a fost transmis si Americii. Mai ales că întâlnirea de la Istanbul, care a creat imaginea unei proiecții fundamental riguroase, după imaginea de fiesta dată de Raid la conferința de săptămâna trecută, a tratat subiectul, care este cel mai sensibil al strategiei americane în regiune, fără prezența SUA.

Preocupați de alegerile de mijloc de mandat, confruntați cu atacuri grave, cum ar fi pachetele bombă și atentatul de la sinagogă, Trump și Casa Albă par deja depășiți de noile provocări. În timp ce SUA anunță ieșirea intempestivă din tratatul nuclear Reagan-Gorbachiov din 1987, în sensul opus Erdogan, stăpân pe situație, oferă o imagine de autoritate și seriozitate. Este foarte clar că situația geo-politică din jurul Siriei va fi radical schimbată după discuția de la Ankara. Devine evident că izolarea Arabiei Saudite si marginalizare Iranului, elimină cele mai eficiente instrumente de presiune americană asupra actorilor implicați în dilema siriană. Vechea politică otomană produce, se pare, încă noi surprize.

Articole Recomandate


POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2018 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.23