Se adună în apele acelea, ca într-un creuzet plin să dea pe afară gaze naturale, petrol, minerale rare amestecate cu dreptul internațional, strategie militară și naționalismul mai vechi sau nou. Ca să nu mai vorbim de luptele zilnice pentru cea mai evidentă resursă a unei mări: pescuitul. După decenii de inginerie, rocile, atolii și bancurile de nisip adăpostesc acum baze militare pentru puterile regionale.
Marea Chinei de Sud, altădată exotică destinație și vis romantic al oricărui aventurier urcat pe o corabie, a devenit astăzi un loc atât de cunoscut.
Ca atare Franța se află acolo, permanent și istoric. De-a lungul istoriei, sporadic dar apăsat, Franța a revendicat în nume propriu suveranitatea asupra insulelor Spratly; a revendicat în numele protectoratului Annam drepturi parțiale asupra insulelor Paracel. Deseori sau doar uneori Parisul, după 1950, a deschis discuția despre drepturile istorice asupra teritoriilor din zonă, însă o făcea lăsând impresia că nu prea merită efortul, chiar dacă mizele erau deseori diferite dar toate subsumate jocului de influență global al Franței.
Franța și Marea Chinei de Sud. O „putere Indo-Pacifică”
Cu toate acestea, interese geopolitice fundamentale franceze rămân ancorate în Marea Chinei de Sud. Franța este încă o putere rezidentă în Indo-Pacific, în general, unde trăiesc 1,5 milioane de cetățeni ai săi. Și să nu uităm că președintele Emmanuel Macron a etichetat, pentru prima dată în istoria celei de-a 5-a republici, Franța drept „putere Indo-Pacifică”. Deci consecvența istorică există.
Ca atare discuția despre o prezență navală franceză sporită în Marea Chinei de Sud a câștigat avânt atunci când la Dialogul Shangri-La din 2016, ministrul francez al Apărării de atunci, Jean-Yves Le Drian, a cerut marinei europene să aibă o „prezență regulată și vizibilă” coordonată în zone din Asia. ”Câțiva ani mai târziu, în cadrul aceluiași dialog Shangri-La, în 2019, un alt ministru francez al apărării a reclamat din nou, clar și răspicat, dreptul prezenței militare franceze în acea mare. Ca atare poliția maritimă a Chinei și campaniile chineze de construire a unor insule artificiale nu au speriat Franța. Din contră, au dus la o revigorare a activității și prezenței maritime militare a Franței în Marea Chinei de Sud.
Franța, o prezență militară constantă în regiune
În februarie 2021, submarinul de atac nuclear SNA Emeraude , împreună cu nava de sprijin BSAM Seine, au efectuat patrule în mare. Pasajul submarinului s-a dorit dovada clară a capacității marinei militare franceze de a se desfășura departe, împreună cu partenerii strategici australieni, americani și japonezi.
Submarinul s-a alăturat apoi unui grup de trei nave de război indoneziene pentru a participa la exerciții navale în strâmtoarea Sunda din apropiere. Având în vedere că datorită expansiunii Chinei în apele disputate Indonezia a devenit un partener emergent pentru Franța în dialogul său din Marea Chinei de Sud, se așteaptă în viitor și alte traversări de comun acord.
Pe 9 martie 2021, fregata Prairial a andocat în portul Cam Ranh, Vietnam. Vizita fregatei în acest moment este menită să transmită un mesaj în sprijinul politicii clare franceze de protejare a libertății de navigație în aer și pe mare, care este împărtășit de ambele țări.
În mai 2021, transportatorul de elicoptere de asalt amfibiu FS Tonnerre și fregata FS Surcouf au participat la un tranzit comun al mării cu două nave australiene. Navele au făcut, de asemenea, o escală în Vietnam în portul Cam Ranh și Haiphong.
Între 11 mai până în 16 mai, Tonnerre și Surcouf s-au deplasat ulterior pentru a se alătura exercițiului patrulateral Jeanne D'Arc 21, între Franța, Statele Unite, Japonia și Australia la baza navală Sasebo (Marea Chinei de Est).
În 2019, pentru a ajuta politica de deschidere față de China, Ministerul Forțelor Armate franceze a declarat că portavionul său pilot - și singurul portavion cu propulsie nucleară - Charles de Gaulle nu va intra în Marea Chinei de Sud. În viitor, ne putem întreba dacă Parisul va trimite Charles de Gaulle. Căci situația regional s-a schimbat. Marea Britanie, își trimite deja portavionul pilot HMS Queen Elizabeth în Marea Chinei de Sud și există deja o glumă care face deliciul analiștilor militari care spune că, dacă englezii se aventurează pe mare, francezii sigur vor urma, pentru că, indiferent de cum China acționează, adevăratul mesis al marinei franceze va fi întotdeauna cea engleză.
Franța are un interes strategic în Marea Chinei de Sud
Lăsând gluma la o parte, deși este de netăgăduit că Franța a fost foarte activă în Marea Chinei de Sud în prima jumătate a anului 2021, este important să nu supra-evaluăm aceste operațiuni navale.
În primul rând, exercițiile navale nu opresc cu adevărat China sau oricine altcineva de la a își apăra interesele în Marea Chinei de Sud. Desigur că Franța arată o hotărâre reînnoită și un interes strategic pentru respectiva mare. Dar Franța dorește doar să reamintească tuturor actorilor din regiune de revendicările sale istorice. Mai mult, prezența franceză navală întărește legăturile cu puteri regionale emergente precum Indonezia. Fără a uita de faptul că statul chinez a fost liniștit și extrem de profesionist în timpul ultimelor exerciții militare franceze sau multi naționale din 2021, Franța, ca majoritatea țărilor occidentale, are mesaje mixte pentru China. Există o tendință de creștere a activității navale militare franceze în Marea Chinei de Sud? Da, dar este important să nu exagerăm cu această dezvoltare.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
