Asasinarea lui Nicolae Iorga de un comando de legionari. Mareșalul Ion Antonescu a preferat să se uite în altă parte

Tudor Curtifan / 27 noi 2020 / 18:40

În seara zilei de 27 noiembrie 1940, marele istoric Nicolae Iorga, în vârstă de 69 de ani, a fost asasinat de un comando de legionari.

Profesorul Iorga, una din marile personalități ale României, fost premier și susținător al Regelui Carol al II-lea, se afla pe data de 27 septembrie 1940, în vila sa din Sinaia. Nicolae Iorga fusese arestat de un comando de legionari, în după amiaza zilei respective, în jurul orei 17:30, fără să opună rezistență. I s-a comunicat că va fi dus la București pentru interogatoriu.

 

Iorga, relații deteriorate cu Mișcarea Legionară

 

Totul se întâmpla în contextul în care Regatul României devenise la 14 septembrie 1940, Stat Național-Legionar, aflat sub comanda dictaturii militare a lui Ion Antonescu, aflat în alianță cu Mișcarea Legionară.

Între Iorga și Legiune relațiile erau deteriorate încă de la finele anilor ’30. Adversar declarat al oricărei forme de extremism, Iorga era considerat de reprezentanții fascismului românesc ca fiind „vinovatul moral” al asasinării lui Corneliu Zelea Codreanu,  „Căpitanul” Mișcării Legionare.

Cu toate că Horia Sima, liderul de atunci al Mișcării Legionare, nu a recunoscut că ar fi știut de planurile cu privire la asasinarea lui Iorga, realitatea pare diferită, el nefiind străin de execuție. Iar Ion Antonescu, așa cum precizează istoricul Zigu Ornea în lucrarea sa, „Anii treizeci. Extrema dreaptă românească”, ar fi putut face mai mult pentru a împiedica asasinatul.

Zigu Ornea îl citează pe Mihai Stoian, care, în volumul său sugerează posibilitatea ca după arestare, Nicolae Iorga să fi fost dus în comuna Teișani, în casa primarului legionar, unde ar fi fost „judecat” și executat după ora 23:00. Potrivit istoricului, nu este deloc exclus ca Horia Sima să se fi aflat și el la Teișani la momentul respectiv.

 

Horia Sima și protejarea asasinilor

 

Dar atitudinea în momentul aflării condamnabilului asasinat, modul în care Sima a refuzat să întreprindă măsuri împotriva celor responsabili, ba mai mult i-a protejat și le-a elogiat acțiunea, stau mărturie la complicitatea sa. Zigu Ornea citează din „Era libertății”, publicată chiar de Horia Sima la Madrid (1982).

Liderul de atunci al legionarilor spune că a aflat că „Iorga a fost asasinat în seara zilei de 27 noiembrie, la încheierea ședinței Consiliului de Miniștri”.

„În curte îl aștepta unul dintre asasini, care i-a comunicat știrea. Ar fi fost orele 20:30. În loc să-l aresteze pe asasin, Sima s-a urcat în mașină și a plecat spre Ploiești”, povestește istoricul Zigu Ornea.

Totodată, în seara zilei de 28 noiembrie, după asasinat, Horia Sima a stat de vorbă cu Traian Boeru, șeful echipei de asasini.

Fostul lider al Mișcării Legionare, mărturisea că Boeru „nu numai că nu regreta faptul, dar îl exalta ca o valoare legionară supremă… A vorbit în accente mistice de răzbunarea Căpitanului, de ticăloșia lui Iorga și Madgearu, de porunca lăsată de Căpitan să-l răzbunăm… Ascultîndu-l, am trăit un moment de mare emoție”, mărturisea Sima.

Iar Horia Sima, continuă, cinic, condamnabil și fără nicio urmă de compasiune ori regret: În noaptea de 27/28 noiembrie, trebuie precizat, n-a fost ucis marele N. Iorga, ci execrabila figură a omului politic N. Iorga. N. Iorga a făcut parte din galeria celor ‘trei mari ai crimei’ contra Căpitanului și ai generației sale. Au fost trei personagii sinistre care au prezidat asasinatele colective din 30 noiembrie 1938 și 21 septembrie 1939: El. Lupescu, Armand Călinescu și Nicolae Iorga… Firește că Iorga mai putea da o contribuție în cadrul istoriei naționale și universale, dar nu trebuie uitat că avusese la dispoziție 50 de ani de creație plenară, își împlinise rostul vieții pâmântenești ca istoric și om de cultură. Specialiștii în tânguirea lui Iorga ar trebui să-și rezerve ceva din emoțiile și indignarea lor și pentru a deplânge sutele de tineri uciși în floarea vârstei sub dictatura carlistă sub oblăduirea specială a maestrului… Problema trebuie judecată în ansamblul ei, și nu limitată la N. Iorga, care a fost un pisic al culturii, dar și un pisic al mișeliei omenești”.

 

Ion Antonescu, impasibil la asasinarea lui Iorga

 

2. Mareșalul ... (ion_antonescu_horia_sima_07422200.jpg)

Foto: Mareșalul Ion Antonescu, alături de Horia Sima, conducătorul Mișcării Legionare

Valul de asasinate legionare a adâncit ostilitățile între Ion Antonescu și Mișcarea Legionară. Mihai Antonescu, un apropiat al generalului, i-a cerut lui Sima predarea asasinilor, dar liderul legionar s-a opus. „Am rămas inflexibil. Nu pentru Boeru, ci pentru a apăra un principiu. Nu puteam preda pe camarazii mei justiției, în timp ce asasini ai legionarilor se bucurau de soare, aer și libertate”, nota Sima în memoriile sale.

Dar cu toate că Ion Antonescu a luat anumite măsuri împotriva legionarilor care de atunci au fost nevoiți să depună jurământ în fața lui - nu l-a ajutat cu nimic, vezi ceea ce istoriografia numește rebeliunea legionară -, Zigu Ornea spune că generalul nu a făcut nimic pentru a-i salva viața lui Nicolae Iorga.

Dar nici generalul nu a pus la inimă cumplitul asasinat. De voia, ar fi putut să-l împiedice. Știa prea bine că legionarii năzuiau să-l asasineze pe profesor. Dacă ar fi pus pază militară la vila sa de la Sinaia, îl salva. Dar n-a voit asta, pentru că nici el nu-l agrea pe Iorga. Iar în ziua înmormântării lui Iorga, Antonescu participă la solemnitatea reînhumării lui Codreanu, la Mausoleul Casei Verzi din București. Această participare e aproape o absolvire a asasinilor lui Iorga și Madgearu, dacă nu chiar o solidarizare cu ei”, spune istoricul.

 

Virgil Madgearu, masacrul de la Jilava, și alte victime legionare

 

În ziua de 27 noiembrie, pe lângă Nicolae Iorga, reputatul economist Virgil Madgearu a fost și el asasinat de un comando legionar. Corpul lui Madgearu a fost găsit în pădurea Snagov, în timp ce trupul neînsuflețit al lui Iorga a fost descoperit la marginea pădurii Strejnicu din județul Prahova.

Cele două crime au fost precedate de masacrul de la Jilava (27/28 noiembrie 1940), când legionarii au executat 64 de deținuți politici, toți foști înalți funcționari.

Cert e că e foarte puțin probabil ca plănuirea unor asemenea asasinate politice să nu fi fost nu doar cunoscută, dar și avizată de liderii Legiunii, fie că vorbim de Corneliu Zelea Codreanu ori mai apoi Horia Sima.

Iar politica glonțului a curmat multe vieți ale lumii politice românești în acea perioadă. Printre cele mai cunoscute, I.G. Duca (1933) și Armand Călinescu (1939), asasinați de Mișcarea Legionară în timp ce își exercitau funcția de premier.

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2021 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy