Pierderea a cel puțin șapte drone MQ-9 Reaper, alături de situații riscante în care avioane de vânătoare pilotate, inclusiv F-16 și chiar un F-35, au fost la un pas de a fi lovite, au demonstrat incapacitatea SUA de a asigura superioritatea aeriană. Costurile operaționale au depășit un miliard de dolari într-o singură lună, fără a include pierderea completă a două avioane F/A-18 Super Hornet.
Potrivit oficialilor americani citați de The New York Times, rebelii Houthi au fost la un pas de a lovi mai multe avioane F-16 și un F-35 în primele 30 de zile ale operațiunii, subliniind riscul real de pierderi umane americane. Aceste incidente, alături de rănirea unor militari în urma pierderilor avioanelor F/A-18, au evidențiat pericolele cu care se confruntă personalul militar din prima linie, potrivit revistei The Aviationist.
În plus, utilizarea intensă a bombardierelor stealth B-2 Spirit, cu costuri semnificative, pentru a sprijini cele două portavioane și bazele CENTCOM implicate în operațiune, a generat controverse la Washington D.C. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a fost criticat pentru utilizarea aplicației de mesagerie Signal pentru a partaja informaţii sensibile, incluzând accidental un jurnalist neautorizat în grupul de chat.
Operaţia "Rough Rider" a pus multe piedici Statelor Unite
Pe fondul acestor pierderi și riscuri, Casa Albă a ordonat oprirea imediată a misiunilor suplimentare pe 5 mai 2025, la puțin sub două luni de la începutul operației "Rough Rider". Un acord de încetare a focului, mediat de Oman, a fost convenit între SUA și Houthi, interzicând atacurile reciproce. Cu toate acestea, atacuri Houthi ulterioare au vizat ținte non-americane, inclusiv Israel, lăsând neclar modul în care acordul de încetare a focului tratează aceste incidente.
Retragerea bombardierelor B-2 de la Baza Diego Garcia, unde fuseseră desfășurate timp de peste o lună, a ridicat semne de întrebare cu privire la durabilitatea acestor aeronave delicate în condiții climatice nefavorabile. Imaginile din satelit au arătat că aeronavele au petrecut perioade lungi în aer liber, expuse unor condiţii meteo dure, având în vedere numărul limitat de hangare disponibile.
Înlocuirea aeronavelor B-2 cu patru bombardiere B-52H Stratofortress, mult mai vulnerabile, a sugerat o schimbare de strategie. B-52 ar trebui să se bazeze pe arme de atac la distanță lungă, cum ar fi rachetele AGM-158 JASSM, în cazul unei reluări a ostilităților sau dacă desfășurarea lor reprezintă un semnal pentru Iran, așa cum speculează unii analiști.
Cum au reușit rebelii Houthi să intercepteze un avion F-35?
Cu toate acestea se naşte un mare semn de întrebare: cum au reușit rebelii Houthi să țintească un avion F-35? Deși compoziția exactă a sistemelor de apărare aeriană ale Houthi este incertă, există dovezi că, prin intermediul Iranului, gruparea are acces atât la rachete ghidate cu infraroșu (IR), cât și radar. Acestea includ modele special construite, precum și rachete aer-aer sovietice adaptate, cum ar fi R-27, R-73 și R-77.
Interceptările de transporturi de arme iraniene către rebeli au scos la iveală noi „rachete sol-aer” cu senzori de imagistică în infraroșu (IIR), cunoscute sub denumirea de 358 sau Saqr-1. Senzorii IIR, utilizați și de rachetele occidentale AIM-9X Sidewinder și AIM-132 ASRAAM, funcționează ca o cameră termică, permițând rachetei să analizeze forma țintei și să respingă contramăsurile, cum ar fi cele de tip flares.
În timp ce ghidarea în infraroșu este preferată pentru sistemele mai mici, inclusiv MANPADS, sistemele mai mari utilizează adesea ghidarea radar. Operarea rachetelor ghidate radar într-un mediu cu o misiune activă de suprimare a apărării aeriene inamice (SEAD) este riscantă, deoarece activarea radarului de căutare a țintei este ușor de detectat și ar putea duce la o lansare de rachete anti-radar.
Avioanele EA-18G Growler, specializate în misiuni SEAD și echipate cu sisteme avansate de bruiaj, operează de pe portavioanele USS Harry S. Truman și USS Carl Vinson pentru a distruge sistemele radar inamice.
Deși profilul radar redus al F-35 îl face dificil de detectat prin radar, aeronava produce o semnătură infraroșu semnificativă. Chiar dacă F-35 este greu de văzut pe radar datorită designului său, el emană multă căldură, ceea ce îl face vulnerabil la rachetele cu infraroșu. Inginerii americani știu de această problemă și încearcă să reducă din căldura degajată de F-35, dar este dificil din cauza motorului său foarte puternic.
Trebuie înțeles că tehnologia stealth ajută avioanele să reziste mai mult intr-o luptă, dar nu le face invulnerabile. Un exemplu este doborârea unui avion stealth F-117 Nighthawk în timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei pe fondul Războiului din Kosovo.
Faptul că mai multe avioane F-16 au fost aproape lovite, comparativ cu un singur F-35, ar putea sugera că F-35 are o șansă mai mare să reziste în luptă. Totuși, ar putea fi și pentru că avioanele aveau misiuni diferite sau pur și simplu au avut noroc.
Nu se știe exact cum au reușit piloții să evite rachetele în acele situații. Ambele tipuri de avioane, F-16 și F-35, au sisteme electronice și fizice de protecție împotriva rachetelor ghidate prin infraroșu și radar.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
