După ore de negocieri intense între Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, și delegația ucraineană condusă de Andriy Yermak, concluzia este una singură, deși nespusa explicit în comunicatele triumfaliste: nu mai există un ultimatum calendaristic, ci începutul unui proces diplomatic real.
Iată de ce dispariția termenului limită schimbă fundamental dinamica negocierilor și de ce optimismul precaut de la Geneva ascunde, de fapt, o recalibrare majoră a așteptărilor Washingtonului.
Ciocnirea dintre „Arta Negocierii” și Realismul Diplomatic
Administrația Trump a intrat în această fază cu o prezumție de aroganță specifică: ideea că voința politică de la Casa Albă poate comprima timpul și poate forța capitulări rapide. Planul inițial în 28 de puncte, o listă de doleanțe care părea redactată mai degrabă la Moscova decât la Washington, a fost un eșec din start.
Marco Rubio, trimis să implementeze această viziune, a fost nevoit să admită la Geneva ceea ce orice diplomat de carieră știe: detaliile de securitate nu pot fi impuse de pe o zi pe alta. Declarația sa - „ne trebuie mai mult timp” - marchează tranziția de la presiunea politică electorală la mecanica greoaie a relațiilor internaționale.
Faptul că SUA și Ucraina lucrează acum la un „cadru comun” și nu la semnarea unui dictat unilateral este prima victorie tactică a Kievului în era Trump 2.0.
Ucraina a reușit să schimbe textul acordului (deocamdată)
Dacă săptămâna trecută vorbeam despre riscul ca Ucraina să fie forțată să accepte pierderi teritoriale de jure și o neutralitate dezarmată, „cadrul de pace” actualizat pare să fi reintroduse liniile roșii ale președintelui Zelenski.
Sintagmele precum „respectarea deplină a suveranității” și mecanismele de securitate „credibile” sugerează că delegația ucraineană a reușit să demonteze cele mai toxice elemente ale planului inițial (atribuit influenței lui Kirill Dmitriev și Steve Witkoff).
Faptul că Rubio a plecat spre Washington cu un document care este un ''work in progress'' și nu un ultimatum semnat arată că administrația americană a înțeles că nu poate livra Rusiei o Ucraină „pe tavă” fără a risca o implozie a propriei credibilități în fața aliaților.
Un aspect important care a dizolvat termenul limită a fost reacția Europei. Contrapunerea unui plan european (susținut vocal de cancelarul german Friedrich Merz) care respinge ideea reintegrării Rusiei în G8 și insistă pe garanții de securitate reale, a oferit Kievului spațiu de manevră.
Europenii au semnalat clar: orice acord bilateral SUA-Ucraina care ignoră arhitectura de securitate a NATO sau interesele UE este nul de drept. Rubio a fost nevoit să accepte că discuțiile despre NATO trebuie purtate pe un canal separat, recunoscând implicit că Washingtonul nu poate decide unilateral viitorul Alianței.
Poate cea mai sobră declarație a lui Marco Rubio a fost recunoașterea faptului că „rușii au un vot aici”. Aceasta este cheia înțelegerii situației.
Până acum, am asistat la o negociere între aliați (SUA și Ucraina) despre cum să abordeze inamicul. Dar adevărata negociere, cea cu Vladimir Putin, nici măcar nu a început. Kremlinul nu dă semne de flexibilitate - dimpotrivă, retorica despre mobilizare și atacurile cu rachete continuă.
Ideea că un document agreat între Washington și Kiev va fi automat acceptat de Moscova este o naivitate. Putin nu caută un compromis onorabil, el caută capitularea Ucrainei și umilirea Occidentului!
Faptul că Rubio admite că planul trebuie „dus la ruși” confirmă că suntem departe de un acord de pace. Suntem, cel mult, în faza în care Occidentul își aliniază pozițiile înainte de a înfrunta refuzul probabil al Moscovei.
Concluzie: Un duș rece necesar pentru Statele Unite
Renunțarea la termenul limită de Ziua Recunoștinței este o veste bună. Indică faptul că febra „soluțiilor magice” începe să scadă la Washington, fiind înlocuită de o abordare mai pragmatică. Totuși, nu trebuie să confundăm progresul procedural cu pacea.
Ceea ce s-a obținut la Geneva este timp. Timp pentru ca Ucraina să-și pledeze cauza, timp pentru ca Europa să-și consolideze poziția (mai ales sub noua conducere de la Berlin) și timp pentru ca echipa lui Trump să înțeleagă că pacea nu este o tranzacție imobiliară, ci o ecuație complexă de securitate.
Drumul rămâne lung, iar pericolul unui acord prost nu a trecut, ci doar a fost amânat pentru o rundă ulterioară, mult mai dificilă: confruntarea cu realitatea de pe front și cu intransigența Kremlinului.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
