Pentagonul studiază opţiunea interceptării rachetelor nord-coreene cu avioane F 35, dar topirea rachetelor interceptoare este doar una din problemele posibile, cauzată de limite fizice, arată experţi consultaţi de Reuters. Ideea inclusă într-un studiu efectuat timp de şase luni, început în ianuarie de Departamentul Apărării al SUA, sugerează că din cauza vitezelor foarte mari ale rachetelor interceptoare acestea s-ar putea topi. Singura variantă sigură presupune zboruri ale aeronavelor americane într-un spaţiu aerian ostil, susţin experţii.
Studiul indică preocuparea militarilor americani de a găsi modalităţi de neutralizare a rachetelor lansate din Coreea de Nord, chiar în timp ce preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, se întâlneşte la Hanoi cu liderul de la Phenian, Kim Jong Un. Acum doi ani, nord-coreenii au efectuat mai multe teste cu rachete, inclusiv cu lansări simultane cu o rachetă balistică intercontinentală care ar putea lovi teritoriul continental al SUA. Folosirea avioanelor F-35 implică misiuni continue de zbor ale aeronavelor 'invizibile' la o distanţă care să le permită lovirea bazelor de rachete cunoscute din Coreea de Nord.
După eventuala lansare a unei rachete către Statele Unite, senzorii avansaţi de pe F-35 ar detecta atacul şi ar putea folosi o rachetă specială aer-aer pentru a lovi arma nord-coreeană înainte ca aceasta să iasă din atmosferă, prevede cea mai recentă strategie antirachetă şi conducerea Pentagonului. Oficialităţi militare au declarat că opţiunea F-35 trebuie testată prima, deoarece foloseşte echipamente deja existente şi ar putea fi operaţională înaintea altor strategii, la un cost relativ redus. Potrivit conducerii Departamentului Apărării, testele ar putea dovedi şi că este nevoie de o nouă rachetă interceptoare sau că avioanele pot juca un rol doar la detectarea lansărilor, nu neapărat şi la lovirea rachetelor nord-coreene.
După ce revizuirea strategiei americane a fost publicată luna trecută, subsecretarul pentru cercetare şi tehnologie Michael Griffin din Departamentul Apărării a declarat: 'credem că ar putea fi şi rentabilă şi (...) în limitele matematicii şi fizicii'. Mai sunt luate în considerare şi lasere montate pe drone, care ar putea opri rachetele balistice imediat după lansare, în faza de propulsie, când sunt cel mai vulnerabile deoarece zboară cu viteza cea mai mică, pot fi detectate uşor pe baza căldurii motoarelor şi nu pot scăpa de rachetele interceptoare în timp ce accelerează pentru a ieşi din atmosferă.
Tom Karako, expert în apărarea antirachetă la Centrul de Studii Strategice şi Internaţionale din Washington arată că avioanele în aşteptare ar trebui teoretic să respecte spaţiul aerian al Coreei de Nord, însă la o astfel de distanţă ar fi prea departe de punctele de lansare pentru a fi eficiente. Theodor Postol, expert în acelaşi domeniu de la Massachusetts Institute of Technology, este de părere că chiar şi o rachetă aer-aer modificată ar fi prea lentă pentru a elimina o rachetă intercontinentală înainte de ieşirea din atmosferă.
Rachetele aer-aer cum sunt cele produse de Raytheon ar avea la dispoziţie doar 200 de secunde pentru a lovi ţinta înainte ca aceasta să ajungă la o altitudine prea mare, unde manevrele devin imposibile din cauză că aerul este prea rarefiat. Cum un F-35 ar avea nevoie de circa 50-60 de secunde pentru a detecta şi a fixa ţinta şi pentru a lansa racheta interceptoare, avionul ar trebui să fie foarte aproape de racheta balistică. 'Dacă eşti chiar deasupra ei, o poţi doborî, dar şansele să fii chiar deasupra ei vor fi foarte mici', susţine expertul, acum retras din activitate.
Chiar şi o versiune mult mai rapidă şi mai uşoară a rachetei aer-aer, montată pe un F-35, ar trebui - în funcţie de distanţa până la racheta-ţintă - să zboare atât de repede, încât ar începe să se topească, mai explică Postol. În ciuda obstacolelor, faptul că Pentagonul ia în calcul această opţiune este semnificativ, apreciază Karako. 'Arată o reorientare culturală mai largă', adică - în loc de un program gigantic - 'o misiune integrată într-o reţea mai extinsă de programe tactice la care poate apela Departamentul Apărării'. Punerea în practică rămâne o problemă.
Fizicianul Laura Grego, care studiază apărarea antirachetă la Union of Concerned Scientists, afirmă că 'ar trebui să fii foarte aproape de punctul de lansare, în interiorul Coreei de Nord', şi chiar la o viteză de cinci ori mai mare decât cea a sunetului, distanţa până la racheta balistică nu va trebui să fie mai mare de 50 de mile, 'probabil şi mai aproape, ca să fim realişti'. Un avantaj pentru F-35 este că nu pot fi detectate, deci se pot apropia mai mult decât aeronavele 'vizibile', care pot fi detectate de radare, spune generalul în retragere David Deptula. Potrivit Reuters, acest fapt sugerează că SUA ar putea folosi avioanele F-35, produse de Lockheed Martin, pentru monitorizarea secretă a lansărilor de rachete balistice, prin zboruri în spaţiul aerian nord-coreean.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
