Cum s-a transformat blitzkrieg-ul Rusiei de 10 zile într-un război de secol XX. Lecții preliminare din războiul ruso-ucrainean

Gheorghiță Orjanu / 01 dec 2022, 21:13
Imagine distribuită propagandistic de Moscova pentru a promova războiul din Ucraina, sub semnul „Z” - simbolul invaziei Ucrainei. Foto: Ministerul Apărării din Rusia
Imagine distribuită propagandistic de Moscova pentru a promova războiul din Ucraina, sub semnul „Z” - simbolul invaziei Ucrainei. Foto: Ministerul Apărării din Rusia

Think tank-ul britanic Royal United Services Institute (RUSI), specializat în probleme de securitate și apărare, a publicat, pe 30 noiembrie, un raport privind unele rezultate preliminare și lecții din războiul ruso-ucrainean.

La realizarea studiului, au participat inclusiv doi experți ucraineni – generalul-locotenent Mykhaylo Zabrodskyi, fost comandant al Forțelor ucrainene de Desant-Asalt și Oleksandr Danylyuk, fost șef al Consiliului Național de Securitate și Apărare a Ucrainei.

Raportul schițează lecțiile-cheie, pe baza datelor operaționale acumulate de Statul Major (General) ucrainean din luptele desfășurate în perioada februarie - iulie 2022. Totuși o mare parte din raport nu poate fi încă făcută public, datorită cerințelor de securitate operațională.

Rusia a planificat să invadeze Ucraina în 10 zile, iar ulterior să-și consolideze ocupația pentru a permite anexarea până în august 2022. Planul rusesc presupunea viteză de acțiune și înșelarea asupra intențiilor pentru a ține forțele ucrainene departe de Kiev, fapt care ar fi permis capturarea rapidă a capitalei. 

Înșelarea a reușit în mare măsură, iar rușii au obținut un raport de forțe de 12:1 la nord de Kiev. Cu toate acestea, forțele rusești nu au fost pregătite la nivel tactic pentru a executa planul, în mod eficient.

Cea mai mare deficiență a planului rusesc a fost faptul că nu s-au prevăzut și cursuri defavorabile ale acțiunilor de luptă. Prin urmare, când viteza nu a reușit să producă rezultatele dorite, forțele rusești și-au găsit pozițiile degradate constant, pe măsură ce Ucraina s-a mobilizat.

În pofida acestor eșecuri, Rusia s-a reorientat spre Donbas și, din moment ce Ucraina își consumase în mare măsură stocurile de muniții, forțele rusești au înregistrat anumite succese în operațiunile ulterioare, fiind totuși încetinite mai degrabă de determinarea trupelor ucrainene, decât de capabilitățile lor.

Din aprilie, Occidentul a devenit adâncimea strategică a Ucrainei, iar Forțele Armate ucrainene (UAF) au preluat inițiativa odată cu loviturile la distanțe mari, care au pus logistica rusă în pericol.

Competența tactică a armatei ruse s-a dovedit semnificativ inferioară în comparație cu așteptările multor observatori din interiorul și din afara Ucrainei, dar și din Rusia. Cu toate acestea, sistemele de arme rusești s-au dovedit în mare măsură eficiente, iar acele unități cu un nivel mai ridicat de experiență au demonstrat că Forțele Armate ale Federației Ruse (AFRF) au un potențial considerabil, chiar dacă deficiențele în pregătire și contextul modului, în care au fost întrebuințate, nu au permis atingerea acestui potențial.

Întrucât studiul acoperă doar faza de respingere a ofensivei rusești, concluziile vizează doar operațiile militare specifice apărării.

 

Dispersarea forțelor și mijloacelor/stocurilor

 

2. Photo sour... (rusia-invazie-ucraina_38221400.png)

Photo source: Financial Times - www.ft.com

În războiul modern, nu există sanctuar (un loc care să nu poată fi atins de loviturile rusești – nota autorului). Inamicul poate lovi în toată adâncimea operativă. Supraviețuirea depinde de dispersarea stocurilor de muniții, a comenzii-controlului, zonelor de întreținere și a aeronavelor. Ucraina a scăpat cu succes de valul inițial de lovituri al Rusiei prin dispersarea arsenalelor (depozitelor mari de armament și muniții – nota autorului), a aeronavelor și a apărării antiaeriene. În schimb, rușii au reușit să angajeze 75% din site-urile de apărare statică, în primele 48 de ore de război. Nici înființarea unui sediu (punct de comandă – nota autorului) într-o clădire civilă nu este suficientă pentru supraviețuire.

 

Stocuri inițiale mari pentru a putea opri atacul adversarului

 

Luptele necesită stocuri inițiale mari și o capacitate semnificativă de a slăbi (adversarul – nota autorului). Deși în narațiunea publică, a fost vehiculată importanța armelor antitanc dirijate, Ucraina a tocit încercarea Rusiei de a pune mâna pe Kiev folosind focul masiv, executat cu două brigăzi de artilerie. Diferența de număr între artileria rusă și cea ucraineană nu era la fel de semnificativă la începutul conflictului, avantajul rusesc fiind cu puțin peste raportul de 2 la 1, rușii având 2.433 sisteme de artilerie cu țevi față de 1.176 ale ucrainenilor și 3.547 de sisteme MLRS față de 1.680.

Ucraina a menținut paritatea artileriei în prima lună și jumătate, după care a început să rămână fără muniție, rușii obținând, până în iunie, un avantaj de 10:1 în volumul de foc. Evident, nicio țară din NATO, în afară de SUA, nu are suficiente stocuri inițiale sau capacitatea industrială de a susține operații la scară largă.

 

Importanța deosebită a aeronavelor fără pilot, dar și a mijloacelor de contracarare a acestora

 

Sistemele aeriene fără echipaj (UAS) și sistemele contra-UAS (CUAS) sunt esențiale în toate categoriile de forțe și la toate eșaloanele. Deși sunt esențiale, furnizând informațiile necesare cunoașterii situației, 90% din UAS-urile angajate sunt pierdute. În cea mai mare parte, UAS-urile trebuie să fie ieftine și adaptabile. Pentru forțele terestre, acestea trebuie să facă parte din unități (să fie în ștatul de organizare al unității – nota autorului) atât în ​​scopul conștientizării situației, cât și pentru achiziția țintei (furnizarea coordonatelor țintei/ghidarea focului – nota autorului). Mijlocul principal de contracarare a UAS-urilor este războiul electronic (EW). O altă cerință tactică critică este de a fi alertat cu privire la prezența UAS.

 

Arme precise și neutralizarea acestora prin război electronic. Contracararea mijloacelor de război electronic 

 

Forța trebuie să lupte pentru dreptul la precizie. Precizia nu este doar mult mai eficientă în ceea ce privește efectele pe care le oferă, dar și permite forței să-și reducă coada logistică și, prin urmare, să supraviețuiască mai mult timp. Cu toate acestea, armele de precizie sunt rare și pot fi învinse de EW. Pentru a permite lanțurilor de ucidere să funcționeze cu o viteză suficient de mare astfel încât să fie relevante, războiul electronic (în totalitatea sa – nota autorului) – atac electronic, protecție electronică și cercetare electronică - este un element critic al operațiilor moderne de arme combinate. Secvențierea loviturilor cu rachetele și artileria pentru a perturba EW și a crea ferestre de oportunitate pentru lovituri de precizie, este esențială. În războiul modern, este puțin probabil ca spectrul electromagnetic să fie negat (adversarul să fie pus în imposibilitatea de a-l folosi – nota autorului), dar este perturbat continuu, iar forțele trebuie să se străduiască să obțină avantaje în cadrul acestuia.

 

Mobilitatea forțelor terestre, componentă critică a supraviețuirii

 

Pentru forțele terestre, ISTAR-ul (intelligence, surveillance, target acquisition, and reconnaissance) omniprezent pe câmpul de luptă modern și stratificarea mai multor senzori la nivel tactic fac ascunderea extrem de dificil de susținut. Supraviețuirea este adesea obținută prin a fi suficient de dispersat devenind astfel o țintă neeconomică, mișcarea suficient de rapidă pentru a perturba lanțul de ucidere al inamicului sau prin pătrunderea în structuri întărite. Folosirea gropilor de obuz și organizarea în grabă a apărării pot crește capacitatea de supraviețuire imediată, dar riscă și ca forța să fie fixată cu foc, în timp ce loviturile de precizie și munițiile specializate nu vor permite supraviețuirea în aceste poziții. În schimb, forțele ar trebui să acorde prioritate efectelor de concentrare, dar numai în condiții favorabile – cu capacitatea de a oferi sprijin reciproc dincolo de raza vizuală (forța concentrată trebuie sprijinită prin lovirea constantă a adversarului în special la distanță mare – nota autorului). De asemenea, forțele trebuie să acorde prioritate mobilității, ca o componentă critică a supraviețuirii lor.

 

O scurtă evaluare a forțelor armate ruse

 

3. Invazia ru... (rusia-invazie-ucraina_51463300.jpg)

Invazia rusă în Ucraina. Foto: Forțele armate ucrainene

După ce au analizat particularitățile campaniei ruse, autorii studiului au determinat cinci domenii cheie care ar trebui monitorizate pentru a evalua dacă armata rusă face progrese în rezolvarea deficiențelor sale structurale și culturale. Aceste domenii ar trebui folosite în evaluările puterii de luptă a Rusiei, în viitor.

1. Forțele armate rusești funcționează cu o ierarhie în cadrul forței întrunite, în care prioritățile componentei terestre sunt primordiale, iar militarii, de regulă, sunt subordonați serviciilor speciale. Acest lucru determină o întrebuințare mai puțin optimă a celorlalte categorii de forțe.
 
2. Modelul de generare a forței este defectuos. Propune crearea de formațiuni de arme combinate (infanterie, tancuri, artilerie, geniu etc. – nota autorului) în timp de război, dar nu are capacitatea de a forma nivelul de bază al comenzii pentru a reuși integrarea acestor unități.

3. Există o cultură de consolidare a eșecului (răstălmăcire a eșecului drept un succes – nota autorului), cu excepția cazului în care conducerile sunt schimbate la nivelurile superioare. Acest lucru pare mai puțin evident în Forțele Aeriene Ruse decât în ​​Forțele Terestre și Navale.

4. Forțele Armate rusești sunt vulnerabile, din punct de vedere cultural la înșelare, deoarece nu au capacitatea de a fuziona rapid informațiile. Cultural, sunt împotriva oferirii de informații celor care execută ordine, argumentând raționamentele superioare și exercitarea actului de comandă, dar și stimulând o cultură de raportare necinstită.

5. Capabilitățile și formațiunile rusești sunt predispuse la fratricid. Sistemele de război electronic (EW) și alte capabilități rareori deconflictează, în timp ce procesele de separare a prietenului de inamic și de stabilire a măsurilor de control sunt inadecvate. Rezultatul este că aceste capabilități, care ar trebui să se completeze reciproc (și să fie întrebuințate permanent – nota autorului), sunt folosite secvențial.

DefenseRomania App

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News


Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2023 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy - smt4.1.0