Toate informațiile Armatei SUA într-un singur sistem de operare: Cum arată noul câmp de luptă digital pe care Statele Unite îl construiesc pentru a opri atacurile masive cu drone
15 Martie 2026
România se află într-un moment critic în care volumul investițiilor în apărare riscă să fie subminat de o gestionare fragmentată și lipsită de coeziune. Actualul model de finanțare, care împarte resursele între bugetul Ministerului Apărării Naționale, fondurile europene și programul SAFE, funcționează fără o coordonare centralizată eficientă.
Cătălin Podaru, directorul general al Leviatan Group, a definit clar această problemă în cadrul conferinței Defense Romania Security Dialogue 2026, organizate recent de Defense Romania: investițiile în securitate nu trebuie să reprezinte doar o pierdere financiară netă pentru populație, ci un instrument de dezvoltare industrială prin know-how și valoare adăugată.
Principala carență a sistemului actual este absența unei viziuni de ansamblu asupra fluxurilor de capital. Statul român utilizează multiple canale de finanțare, însă acestea sunt gestionate în silozuri instituționale separate. Soluția tehnică propusă este crearea unei platforme integrate care să monitorizeze transparent toate liniile de investiții. Nu este vorba despre un mecanism birocratic suplimentar, ci despre un instrument de management bazat pe indicatori de performanță (KPI) clari, a precizat Cătălin Podaru.
Această platformă ar permite identificarea imediată a cheltuielilor redundante și ar asigura utilizarea optimă a banilor publici, oferind o trasabilitate completă a modului în care resursele financiare sunt convertite în capacități reale de apărare.
O componentă esențială în acest mecanism este programul SAFE. Având în vedere că acesta implică împrumuturi pe care statul român trebuie să le onoreze, rigurozitatea în alocarea fondurilor devine o obligație economică, nu doar una militară. Transparența totală în utilizarea acestor resurse este singura metodă prin care se poate garanta că datoria contractată astăzi produce securitate și profit economic pentru viitor.
Eșecul comunicării instituționale și capabilitățile naționale
O realitate alarmantă semnalată este ignoranța instituțională privind capacitățile industriei autohtone de profil. Există situații în care reprezentanții ministerelor implicate în contractări nu cunosc reprezentanții sau posibilitățile tehnice ale companiilor românești. Această deconectare este periculoasă într-un context regional volatil, unde viteza de reacție și autonomia logistică sunt vitale.
,,Vreau să vă spun că anul trecut am participat la mai multe evenimente din zona infrastructurii de apărare și am constatat că, uneori, chiar și la nivel instituțional, nu se cunoșteau clar companiile, reprezentanții și capabitățile naționale. Cred că, mai ales în contextul actual, în care pentru programul SAFE există termene foarte strânse pentru contractare, este necesar ca reprezentanții ministerelor care realizează aceste contracte să spună transparent ce indicatori de performanță urmăresc, dar și să cunoască capabitățile naționale, a menţionat directorul general al Leviatan Group în cadrul conferinței Defense Romania Security Dialogue 2026.
Este necesară stabilirea unui cadru de dialog recurent, cu frecvență trimestrială, între asociațiile din domeniul apărării și instituțiile care gestionează proiectele de infrastructură critică, precum Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne sau Ministerul Economiei. O comunicare bidirecțională ar permite instituțiilor statului să își calibreze planurile în funcție de realitatea industrială, iar companiilor private să își pregătească resursele pentru a răspunde cerințelor strategice ale României.
Apărarea ca motor economic
Lecțiile oferite de pandemie și de conflictele recente demonstrează că, în perioade de criză, companiile naționale reprezintă singurele capabilități logistice pe care statul se poate baza necondiționat. Din acest motiv, investițiile în infrastructura de apărare trebuie să fie proiectate astfel încât profitul și expertiza tehnică să rămână în economia locală.
Dacă achizițiile militare continuă să fie tratate exclusiv ca simple importuri de echipamente, fără transfer de tehnologie și localizare a producției, România va rămâne un consumator de securitate care plătește costuri imense fără a obține o dezvoltare structurală.
,,Ne dorim ca aceste investiții să lase în România mai multă valoare adăugată, profit, dar și know-how pentru viitor, astfel încât ele să nu reprezinte doar un cost care va fi plătit în timp de întreaga populație, ci să producă valoare care să se întoarcă în economie prin creșterea valorii adăugate și, de ce nu, prin creșterea performanței companiilor românești. Aceste lucruri le spun de mulți ani. Din fericire, am văzut acum că și actori ai statului român au început să spună acest lucru, a mai spus Cătălin Podaru
Obiectivul final trebuie să fie transformarea industriei de apărare într-un sector care generează creștere economică și performanță, asigurând astfel că efortul financiar al cetățenilor se întoarce în societate sub formă de competență și stabilitate financiară pe termen lung.
