Noul document doctrinar stabilește ca obiectiv principal eliminarea dependenței critice de livrările oscilante de armament occidental și crearea unei arhitecturi proprii de atac, capabile să atingă ținte militare la distanțe de până la 2.000 de kilometri.
Decizia reflectă o evaluare pragmatică a realității logistice – asistența militară aliată, în special la capitolul sisteme de rachete cu rază mare de acțiune, a fost furnizată în cantități reduse, cu întârzieri sistematice și condiționată de interdicții politice stricte, care au limitat opțiunile defensive ucrainene.
Planul asumat de Statul Major ucrainean prevede finalizarea proiectării și lansarea în producție de serie a unei game diversificate de rachete balistice și de croazieră autohtone, integrate structural cu sistemele aeriene fără pilot.
Rachete proprii pentru a lovi ținte la 2.000 de kilometri în Rusia
![]()
O rază de acțiune de 2.000 de kilometri depășește considerabil distanța de 450 de kilometri de la frontieră până la Moscova, plasând în zona de distrugere directă totalitatea infrastructurii strategice ruse, a centrelor de comandă și a complexelor industriale de apărare din întreaga regiune europeană a Federației Ruse.
Ucraina utilizează deja pe front sisteme proprii avansate, precum rachetele de croazieră Flamingo cu rază lungă, rachetele Neptun modernizate sau bomba de aviație ghidată Vyrivnyuvach.
De asemenea, testele reușite cu racheta ghidată FP-7.x indică progresul tehnic către dezvoltarea interceptorului FREYJA, destinat să contracareze sistemele balistice rusești Iskander-M, demonstrând că baza industrială ucraineană poate asigura vectori ofensivi eficienți fără a depinde de aprobări și capricii diplomatice externe.
Din punct de vedere logistic, noua doctrină vizează unificarea și simplificarea unui arsenal de artilerie extrem de fragmentat. Operarea simultană a sistemelor de calibru sovietic de 122 mm și 152 mm, alături de zeci de tipuri de obuziere occidentale de 155 mm și lansatoare de rachete HIMARS de 227 mm, a generat pentru forțele armate ucrainene o serie de probleme majore în lanțurile de aprovizionare și mentenanță.
Ucraina își fabrică propriile rachete cu rază lungă pentru a nu mai depinde de aliați
![]()
Strategia până în 2030 impune retragerea treptată și completă din serviciu a tuturor pieselor de artilerie de concepție sovietică ce nu mai pot fi reparate sau modernizate. Structura de forțe va fi optimizată prin păstrarea exclusivă a celor mai performante platforme străine și, prioritar, prin transformarea sistemelor fabricate în Ucraina în nucleul de bază al dotării unităților de artilerie.
Generalul Sîrski respinge în noul concept teoriile privind declinul relevanței artileriei clasice în fața proliferării dronelor de atac. Experiența directă a confruntărilor demonstrează că volumul masiv de foc de artilerie rămâne de neînlocuit datorită rezistenței sale native la bruiajul electronic intens, care afectează sistemele ghidate prin satelit, și a capacității de operare continuă în orice condiții meteorologice sau de relief.
În viziunea tactică a comandantului ucraiean, sistemele fără pilot nu înlocuiesc piesele de artilerie, ci funcționează ca un multiplicator de eficiență pentru puterea lor de foc. Efortul principal va fi direcționat către construirea unei rețele moderne de recunoaștere și transmitere rapidă a datelor, capabilă să reducă la minimum intervalul de timp dintre detectarea unei ținte și impactul primului proiectil.
Prin acest program pe termen lung, Ucraina își securizează capacitatea de a susține un conflict prelungit, transformând producția internă de rachete în principalul instrument de descurajare și lovire strategică.