Soluția optimă împotriva dronelor rusești: Marea Britanie livrează Ucrainei 6.000 de rachete antiaeriene Martlet ghidate cu laser
16 Iunie 2026
Odată cu anularea definitivă a programului franco-german Future Combat Air System (FCAS), blocat iremediabil de disputele corporatiste dintre companiile Airbus și Dassault Aviation, industria militară europeană mai păstrează un singur proiect viabil pentru anii 2040: programul Global Combat Air Programme (GCAP). Dezvoltat inițial de Marea Britanie, Italia și Japonia pentru construcția avionului de luptă de generația a șasea Tempest, acest proiect a devenit brusc singura speranță a Europei de a ,,produce european'' o platformă invizibilă pe radar, capabilă să facă față sistemelor antiaeriene viitoare.
Recent, guvernul de la Londra a anunțat oficial că a identificat resursele financiare necesare pentru a semna contractul principal care va declanșa faza de proiectare detaliată. Conform declarațiilor oficiale din cadrul biroului premierului Keir Starmer, acordul va fi semnat până la finalul lunii iunie 2026 cu consorțiul industrial Edgewing, entitatea responsabilă de livrarea avionului.
Marea Britanie deblochează fondurile pentru avionul Tempest după anularea FCAS
Confirmarea vine după o serie de negocieri bilaterale strategice desfășurate la Londra între premierul britanic și Sanae Takaichi, prim-ministrul Japoniei, și reprezintă un semnal direct de asumare a obligațiilor financiare din partea Regatului Unit.
Decizia cabinetului Starmer rezolvă o criză internă severă la nivelul Ministerului Britanic al Apărării, care a pus în pericol însăși existența programului GCAP. Lipsa fondurilor alocate pentru apărare a provocat luna trecută demisia ministrului Apărării, John Healey, și a ministrului forțelor armate, Al Carns. Healey a reclamat public un deficit de 18 miliarde de lire sterline în planurile de achiziții militare și un refuz guvernamental de a susține un prag de 3% din PIB pentru bugetul armatei până în anul 2030.
Presiunile financiare determinaseră guvernul britanic să aloce în luna aprilie 2026 doar un contract-punte de supraviețuire în valoare de 686 milioane de lire sterline (787 milioane de euro) pentru o perioadă de trei luni. Suma s-a dovedit insuficientă în contextul în care Italia, spre exemplu, a aprobat fonduri de 18,6 miliarde de euro exclusiv pentru propria cotă-parte de dezvoltare din consorțiu.
Garantarea fondurilor britanice pentru Tempest schimbă radical ecuația înarmării în Europa, transformând GCAP din concurent într-un program tehnologic de referință. Colapsul proiectului FCAS a forțat deja industria din Germania să reorganizeze la nivel național alianța „Team Gen 6”, dominată de Airbus, MTU Aero Engines și Rheinmetall, în încercarea de a salva conceptul unui avion independent de Statele Unite.
Singurul avion de vânătoare de generația a șasea rămas în dezvoltare în Europa
Cu toate acestea, guvernul german analizează direct opțiunea aderării la programul Tempest. Grupul italian Leonardo, lider de proiect din partea Romei, a confirmat public disponibilitatea integrării companiilor germane în GCAP, cu o singură condiție tehnică strictă: admiterea Berlinului nu trebuie să provoace nicio amânare a calendarului care prevede livrarea primelor avioane Tempest către unitățile de luptă în anul 2035.
Deschiderea programului Tempest atrage atenția și altor state majore ale căror flote aeriene vor necesita înlocuirea aparatelor F-16 și Eurofighter Typhoon la orizontul deceniului următor. Polonia și-a manifestat deja intenția clară de a se alătura grupului GCAP pentru acces la tehnologie și drepturi de producție. Mai mult, chiar și Canada ia în calcul o participare la programul european-asiatic, o decizie care ar reprezenta o separare istorică a industriei aeronautice canadiene de lanțul de aprovizionare controlat exclusiv de Washington.
Pentru succesul operațional al programului, GCAP va menține arhitectura unui „sistem de sisteme”. Avionul Tempest va fi platforma de comandă a formațiunilor de drone loiale (loyal wingmen), preluând funcțiile avioanelor Typhoon și F-2 deținute în prezent de forțele aeriene aliate.
Diferența tehnică fundamentală față de proiectul francez FCAS va fi capacitatea clară a aparatului Tempest de a funcționa ca un avion greu de penetrare și superioritate aeriană, eliberat de constrângerile de masă impuse de necesitatea operării de pe puntea portavioanelor cu lansare prin catapultare. Rămâne de văzut dacă mecanismele de finanțare semnate la Londra vor fi suficiente pentru a susține pretențiile de producție ale tuturor actualilor și viitorilor aliați industriali.
