Rusia are încă rezerve extinse de astfel de echipamente, în mare parte moștenite de la Uniunea Sovietică. Înainte de invazie, Rusia avea în serviciu peste 2.000 de sisteme de artilerie autopropulsată de diferite calibre. În cadrul acestora se regăsesc sisteme de calibrul 152,4 mm, considerate corespondentele sistemelor de 155 mm ale NATO, obuziere de 122 mm cu o rază de foc mai scurtă, mortiere de 120 mm, dar și cu sisteme de 203 și 240 mm capabile să distrugă cele mai rezistente blindaje și inclusiv să folosească muniție nucleară. Cantitativ, având în vedere potențialul general de foc, acest tip de armament face din Rusia o putere incontestabilă în domeniul artileriei autopropulsate.
Însă, în ceea ce privește performanțele tipurilor individuale de sisteme, problema este diferită. În armata rusă domină încă sistemele de calibru mic ceea ce se traduce într-o rază de foc mult mai mică decât, spre exemplu, sistemele autopropulsate moderne PzH 2000 sau Krab.
Pentru un anumit sistem de artilerie, raza de foc este una dintre cele mai importante caracteristici tehnice, care determină în ce măsură acesta îndeplinește cerințele câmpului de luptă. În cazul artileriei rusești cu tunuri autopropulsate, acest parametru a fost neglijat ani de zile din cauza încercării de a menține compatibilitatea cu muniția produsă în deceniile de existență a URSS.
Mai puțin performante, dar mai multe
Raza scăzută de acțiune urma să fie compensată de numărul de sisteme de artilerie aflate în exploatare. Este cazul, de exemplu, sistemului 2S19 Msta-S, care, datorită acestei limitări, are o rază de foc de doar 24-26 km atunci când se folosește muniție obișnuită.
O altă caracteristică importantă pe care ar trebui să o aibă un sistem modern de artilerie este precizia focului. Cu toate acestea, în cazul majorității obuzierelor rusești autopropulsate, adesea nu se poate vorbi despre atingerea nivelului de precizie obținut de omoloagele occidentale. Rușii consideră însă că pot compensa și acest neajuns cu cantitatea de mare de sisteme autopropulsate, care este încă uriașă, reprezentând echivalentul însumat al pieselor deținute de Germania, Franța, Marea Britanie, Polonia, Spania și Italia.
Zece tipuri de obuziere autopropulsate
Astfel, pe cantități și tipuri de sisteme de artilerie autopropulsate aflate în serviciul de luptă înainte de invadarea Ucrainei în februarie 2022, Rusia deținea: 150-230 de sisteme 2S1 “Gvozdika”, 800 de sisteme 2S3 “Akația”, 40-60 de sisteme 2S4 “Tyulpan”, 100-115 sisteme 2S5 “Giatsint”, 60-100 de sisteme 2S7 “Małka” (“Pion”), 280 sisteme 2S9 “Nona”, 500-800 sisteme 2S19 “Msta-S”, 42-50 sisteme 2S23 “Nona-SVK”, peste 50 de sisteme 2S34 “Hosta” și 70-75 de sisteme 2S35 “Koalitia-SV”.
Datele furnizate sunt valori aproximative bazate pe mai multe liste din surse deschise. Determinarea numărului exact al tipului de echipament deținut, ținând cont de politica de informare a Rusiei, este probabil imposibil de realizat în prezent. Este de menționat că multe dintre sistemele de artilerie nu sunt uniforme în ceea ce privește echipamentul, astfel încât un tip de artilerie autopropulsată poate include trei subtipuri, cum este cazul sistemului 2S19 Msta-S.
Din enumerarea anterioară rezultă însă că, în cel mai bun caz, Rusia avea la dispoziție doar 570-875 de obuziere autopropulsate moderne, care puteau concura în pe anumiți parametrii cu corespondentele lor NATO. Cea mai mare parte dintre echipamente reprezintă standardul anilor 1970-80, mai ales când vine vorba de raza de acțiune.
Desigur, de-a lungul anilor, pe tipurile mai vechi de obuziere s-au efectuat diverse lucrări de modificare și modernizare, urmărindu-se creșterea unor parametri precum mobilitatea și precizia focului la un cost redus.
Rezistența ucraineană a impus umblarea la stocuri
Nu se știe câte piese de artilerie au pregătit rușii pentru invazia Ucrainei, însă, în imaginile obținute în cele 170 de zile de război se pot vedea practic toate sistemele menționate mai sus, cu excepția Koalitia-SV. Această prezență diversificată conduce la ideea că, foarte probabil, comandanții ruși nu au avut la îndemână cantitatea necesară de un anumit tip de obuziere, de exemplu 2S19 Msta-S care ar fi fost cele mai așteptate în lupta împotriva sistemelor NATO.
Acest lucru se poate explica fie prin pagubele produse de armata ucraineană, fie prin dorința de a nu consuma cele mai bune echipamente într-un moment în care Rusia impune totuși ritmul luptei.
Însă primirea de noi sisteme de artilerie de către Ucraina, cu o rază de acțiune care depășește majoritatea omoloagelor rusești, provoacă pierderi mai mari pentru ruși, pe care aceștia trebuie să le compenseze. Dacă în cazul pierderii sistemelor Gvozdika sau Akația înlocuirea va fi destul de ușor de realizat datorită stocurilor uriașe deținute încă, în ceea ce privește sisteme precum 2S23 “Nona-SVK” sau 2S19 “Msta-S” lucrurile stau exact invers.
Ca răspuns la creșterea numărului de sisteme Krab, PzH 2000 sau Cesar, în Ucraina, rușii au decis să scoată 2S7 “Malka” (“Pion”) din depozite, care sunt singurele ce pot contracara rezonabil sistemele NATO. În imaginile cu transporturi feroviare s-au putut vedea și 2S5 “Giatsint”, care pot compensa oarecum dezechilibrul în rază de acțiune, dar cu prețul preciziei focului și protecției extrem de scăzute a personalului.
Rezerve uriașe de tehnică de artilerie
Se estimează că rezerva Rusiei de artilerie autopropulsată mai numără: 2000 de sisteme 2S1 “Gvozdika”, 1000 de sisteme 2S3 “Akația”, 390 de sisteme 2S4 “Tyulpan”, 850 sisteme 2S5 “Giatsint”, 260 de sisteme 2S7 “Małka” (“Pion”), 500 sisteme 2S9 “Nona”, și 150 de sisteme 2S19 “Msta-S”.
După cum vedem, Rusia are în rezervă o cantitate uriașă din acest tip de echipament, suficientă pentru a satura frontul pentru o bună perioadă. Aceste date vin de dinainte de invazie și, din imagini, rezultă că, cel mai probabil, o mulțime de 2S19 “Msta-S” au fost repuse în funcțiune, ca și în cazul sistemelor 2S7 “Małka” (“Pion”).
În prezent, Rușii au cea mai mare densitate în sisteme cu raza de foc de 15-30 km, Acest lucru creează o oportunitate pentru ucraineni, care, cu obuzierele de 155 mm și muniție modernă, vor putea răspunde mai eficient artileriștilor ruși. Următoarele luni de luptă vor însemna pentru ucraineni creșterea capacității de exploatare a avantajului conferit de sistemele mai performante venite din vest, pentru a compensa în primul rând cantitatea mijloacelor ruse și apoi, pe alocuri, calitatea acestora.
Conștienți de situația reală, rușii intenționează în prezent să operaționalizeze două noi sisteme de artilerie autopropulsată, și anume obuzierul pe roți 2S43 “Małva” de 152 mm și sistemul de artilerie pe șenile 2S42 “Lotos” de 120 mm. Introducerea acestora în serviciu ar permite rușilor să mărească raza de foc în cazul mortierelor autopropulsate și să crească mobilitatea unităților înzestrate cu obuziere, însă, în pofida unor prezentări bombastice, până acum nu a fost dat în exploatare niciun astfel de sistem. Primul va fi probabil Lotos, care urmează să finalizeze testele de fabrică și militare anul acesta.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
