Ucraina va produce propriile avioane Gripen. Acordul istoric cu Suedia care schimbă paradigma apărării: de ce este preferat JAS 39 în fața F-16

Această mișcare vine în contextul în care Kievul și Stockholm au semnat deja, pe 22 octombrie, o scrisoare de intenție pentru achiziția viitoare a 100 până la 150 de aparate Gripen E noi.

Anunțul lui Zelenski nu reprezintă doar o soluție pe termen lung pentru înzestrarea forțelor aeriene, ci o mutare geopolitică ce vizează autonomia strategică. Kievul își securizează astfel un lanț de aprovizionare și mentenanță care nu va depinde de decizii politice externe fluctuante.

Conform președintelui ucrainean, necesarul total al viitoarei flote aeriene de luptă se ridică la 250 de aparate noi. Deși cruciale pentru efortul de război imediat, avioanele F-16 pe care Ucraina le așteaptă sunt văzute ca o soluție temporară.

„Acestea nu sunt avioane noi”, a admis Zelenski, estimând că, din cauza ritmului intens al luptelor, aeronavele F-16 „își vor trăi viața” în 2-3 ani.

Prin urmare, Gripen devine piesa centrală a strategiei aeriene pe termen lung a Ucrainei.

De ce „Gripen” este favorit?

În analiza Kievului, care cântărește trei platforme principale (F-16 american, Gripen suedez și Rafale francez), avionul Saab oferă avantaje decisive, adaptate perfect realităților războiului cu Rusia.

Logica operațională, explicată de Zelenski, este clară. În primul rând, instruirea este un factor decisiv: pilòții ucraineni cu experiență pot stăpâni Gripen în doar șase luni, în timp ce antrenamentul pe F-16 durează 1,5 ani – un lux pe care Ucraina nu și-l permite în plin război.

La fel de importantă este mentenanța; costurile de operare sunt considerate „cele mai ieftine”, iar avionul necesită un personal tehnic minim la sol, un avantaj imens într-un conflict de uzură care consumă resurse umane calificate.

În plus, Gripen rezolvă o problemă majoră de logistică a armamentului: este compatibil nativ cu aproape întregul arsenal occidental pe care Ucraina îl folosește deja, eliminând lunile de muncă de inginerie necesare adaptărilor pe avioanele sovietice.

În final, poate cel mai important avantaj tactic este flexibilitatea bazei. Avioanele Gripen sunt proiectate să decoleze și să aterizeze pe porțiuni de autostradă obișnuite, permițând dispersarea flotei aeriene departe de aerodromurile militare, care sunt ținte permanente ale rachetelor rusești.

Provocarea industrială și financiară

De la intenție la realitate, drumul este însă complex. Producătorul suedez, Saab, confirmă disponibilitatea de a deschide o fabrică în Ucraina. Într-un interviu pentru Financial Times, CEO-ul Saab, Micael Johansson, a admis că un contract pentru 100-150 de avioane ar însemna „o dublare a necesarului de producție”.

Deși a recunoscut că „nu este ușor în timpul unui război”, Johansson a subliniat obiectivul de a stabili „o capacitate cel puțin pentru asamblarea finală și teste, și poate producție de componente în Ucraina”.

În prezent, Saab produce 20-30 de aparate pe an și are planuri de extindere atât în Suedia (Linköping), cât și la uzina comună cu Embraer din Brazilia. Implementarea acestor planuri de creștere a producției ar putea dura unu-doi ani, iar livrările efective către Ucraina ar fi posibile la trei ani de la semnarea contractului final.

Marea necunoscută rămâne finanțarea. Acordul nu este încă finalizat, iar costurile sunt uriașe. Premierul suedez Ulf Kristersson a discutat deja potențiale soluții de finanțare cu alți lideri UE.

Potrivit lui Johansson, o opțiune luată serios în calcul la nivel politic este utilizarea unora dintre activele rusești înghețate pentru a finanța contractul. Această soluție se lovește, deocamdată, de opoziția unor state precum Belgia, dar rămâne o pârghie majoră de discuție la Bruxelles.

Pivotarea Ucrainei către Gripen nu trebuie privită doar o achiziție militară, ci mai mult ca un pariu strategic pe termen lung, o declarație de independență industrială și o integrare profundă în ecosistemul de apărare occidental, construită pe logica dură a câmpului de luptă.