SUA vor să cumpere Groenlanda, dar echipa Trump nu exclude folosirea armatei. Întâlnire de urgență la Copenhaga într-o sală securizată
07 Ianuarie 2026
La începutul anului 2026, după aproape patru ani de uzură continuă pe frontul din Ucraina, o întrebare fundamentală persistă în cancelariile occidentale și în centrele de analiză militară: unde s-a evaporat tehnologia de „prestigiu” cu care Rusia promitea să revoluționeze arta războiului?
În ciuda pierderilor masive suferite de unitățile de elită rusești, sistemele care trebuiau să reprezinte „amenințarea de referință” pentru NATO, precum tancul T-14 Armata și avionul de generația a cincea Su-57 Felon, rămân absente din orice operațiune de luptă semnificativă.
Această reținere tactică, observată cu uimire de oficialii militari britanici, sugerează o recunoaștere implicită a limitelor industriale și a vulnerabilităților tehnologice pe care Kremlinul s-a străduit ani la rând să le camufleze sub retorica invincibilității.
Maiorul Maguire, un ofițer britanic implicat direct în antrenarea forțelor ucrainene, a subliniat recent într-un interviu acordat Bussines Insider că armatele NATO și-au calibrat ani de zile pregătirea în funcție de performanțele teoretice ale tancului T-14 Armata.
T-14 Armata: Prea scump pentru realitatea frontului ucrainean
Totuși, realitatea frontului a arătat o Rusie dependentă de rezervele din epoca sovietică și de modernizări ale platformelor T-90, în timp ce „bijuteria coroanei” a rămas cantonată în poligoane de încercare sau la parade.
Explicația oferită de Serghei Cemezov, șeful corporației Rostec, conform căreia tancul este prea scump pentru a fi desfășurat pe scară largă, reprezintă de fapt o capitulare în fața realității economice.
Cu un cost de producție care depășește orice logică de rentabilitate într-un război dominat de drone ieftine, T-14 a devenit un activ prea prețios pentru a fi riscat, dar prea fragil pentru a influența soarta conflictului.
Su-57, un avion scump la vedere, nu invizibil pe radar
Dincolo de constrângerile financiare, absența tancului Armata și a avionului Su-57 deconspiră o teamă paralizantă de eșec reputațional. O singură imagine cu un T-14 distrus sau, mai grav, capturat și trimis spre analiză în laboratoarele tehnice din Statele Unite, ar spulbera definitiv mitul superiorității tehnice rusești și ar compromite viitoarele contracte de export.
În cazul forțelor aeriene, prudența este și mai vizibilă. Deși Su-57 este prezentat ca un aparat stealth revoluționar, acesta este utilizat aproape exclusiv din interiorul spațiului aerian rus pentru lansări de rachete de la mare distanță.
Comandamentul de la Moscova pare conștient că semnătura radar a avionului și sistemele sale de senzori ar putea să nu supraviețuiască confruntării cu apărarea aeriană ucraineană, oferind Alianței Nord-Atlantice ocazia rară de a deconstrui secretele tehnologice ale VKS (Forțele ruse de Apărare Aerospațială).
Există voci care speculează că Putin își conservă aceste „arme de prestigiu” pentru un eventual conflict direct cu NATO, însă o privire atentă asupra bazei industriale rusești în 2026 indică o concluzie mult mai sobră.
Sancțiunile asupra componentelor electronice și dificultățile în producția de serie a motoarelor complexe au transformat aceste platforme în simple piese de muzeu operativ.
Rusia nu pare să pregătească o „rezervă strategică” de elită, ci se află în posesia unei flote simbolice, incapabilă de o desfășurare de masă.
Într-o lume în care rachetele Kinzhal și sistemele S-400 au fost deja demitizate pe câmpul de luptă, „invincibilitatea” armelor rămase în hangar sau în depozit este singura monedă de schimb informațională care i-a mai rămas Kremlinului.
