România va accesa 16,68 miliarde de euro prin împrumuturi avantajoase în mecanismul european SAFE, iar din fondurile dedicate pentru înzestrarea Armatei, unul din obiectivele anunțate de decidenții politici e revitalizarea industriei de apărare prin producerea în țară, în parteneriat cu giganți industriali internaționali, care să realizeze transfer de tehnologie și localizare. Dar cât e de realist acest proces?
Guvernul României a prezentat săptămâna trecută lista cu cele 21 de proiecte cu legătură directă cu Ministerul Apărării Naționale, cu o valoare totală de 9,53 miliarde de euro. Restul, până la 16,68 de miliarde de euro, vor fi investiți în infrastructură cu dublă utilizare sau în proiecte pentru consolidarea securității naționale. Lista a fost prezentată și de DefenseRomania la momentul respectiv, și poate fi consultată aici.
Din cele 21 de programe, 10 vor fi achiziții comune, în timp ce alte 11 vor fi achiziții individuale; obiectivul SAFE este, de asemenea, revitalizarea industriei naționale de apărare.
Să fim realiști: România nu va putea produce avioane de generația a 5-a la Craiova, dar există programe în care industria de apărare ar putea fi eligibilă pentru „made in Romania”
Piranha 5, la Uzina Mecanică București. Sursă foto: MApN
Prezenți în podcastul Obiectiv EuroAtlantic realizat de Tudor Curtifan la DefenseRomania, generalul (r.) Dan Grecu și Sorin Encuțescu, coordonatorul strategiei naționale de apărare, au subliniat că din cele 21 de programe există unele pe care industria de apărare nu le poate localiza, dar în schimb avem o tradiție pentru tehnica dedicată forțelor terestre, tradiție industrială ce poate fi revitalizată prin mecanismul european SAFE.
„Să ne orientăm pentru localizare și producție în țară în special pentru forțele terestre. Căci nu o să facem noi acum avioane de generația a 5-a la Craiova. Nu reușim să facem nici IAR-99 Șoim, să fim realiști, dar ceea ce poate fi făut aici independent, prin cooperare cu alte companii, trebuie neapărat exploatat” afirmă ironic, cu trimitere la problemele din industria aeronautică de stat, generalul (r.) Dan Grecu
În prezent România a dezvoltat deja un ecosistem de producție pentru sisteme terestre pe plan intern, unde sunt sau urmează să fie deja produse aici vehiculele blindate Piranha V, camioanele Iveco, blindate Cobra 4x4, obuziere K9 sau turele Elmet. De-a lungul timpului au fost produse în țară, sub diferite licențe, tancuri sau mașini de luptă ale infanteriei.
În SAFE cele mai mari proicte ce vor fi finanțate sunt mașinile de luptă (MLI), blindatele Piranha 5 sau armele și muniția individuală de infanterie la standard NATO, toate în vederea înzestrării forțelor terestre.
Citește și
Nu va exista, desigur, capacitatea de a produce rachete, sisteme antiaeriene de ultimă generație și alte tipuri de muniții sofisticate pentru care nu există bază industrială. Cele 12 elicoptere H225M spre exemplu sunt trecute pe achiziție comună cu Franța, lucru care înseamnă că ele vor fi produse la facilitatea Airbus din Hexagon.
O notă însă importantă: Pe lângă tehnica pentru forțele terestre, industria de apărare din România are capacitatea și de a produce sisteme navale. Aici trebuie menționat că în SAFE a fost introdus programul de achiziție a două nave de patrulare și două vedete de intervenție pentru scafandri.
„E esențial să producem aproape tot ce înseamnă echipament pentru forțele terestre în țară. Nu vreau să par nostalgic, dar România a produs mii de obuziere, tunuri, mașini de luptă. Sigur, nu vom mai alege soluțiile vechi tractate cum e cazul obuzierelor, dar există programe de asigurare a mobilității pe care le putem dezvolta alături de partenerii din industria de apărare globală. Polonezii au reușit să dezvolte astfel de programe de cooperare prin producția locală, inclusiv prin transfer de tehnologie care uneori a mers spre 100%.
Avem companii străine care deja fac în România acest lucru pentru forțele terestre. Există aceste posibilități pentru a realiza localizarea, iar din punctul meu de vedere producția aici pentru forțele terestre ar trebui să fie obiectivul central. Sigur că vor rămâne unele sisteme de comandă pe care nu le putem produce ori arme mai performante, dar spre exmplu pentru armamentul individual din cele 240.000 de arme eu refuz să cred că nu putem produce aici, indiferent că e vorba de armament clasic sau e vorba de puștile de asalt. Să nu uităm, chiar dacă nu e prevăzută în aceste programe, muniția pentru toate aceste sisteme”, a explicat generalul (r.) Dan Grecu.
De ce pune România accent atât de obsesiv pe „localizare”?
Fabrică de armament, sursă foto: Romarm
Sorin Encuțescu, coordonatorul strategiei industriei naționale de apărare, a explicat că localizarea sau „românizarea” industriei de apărare prin transfer de tehnologie realizat de parteneri străini nu este un moft, ci sunt esențiale într-un scenariu nedorit al unei crize majore de securitate, acest proces oferind României autonomie strategică și acces imediat la lanțurile de aprovizionare, acces crucial în caz de conflict.
„Aici aș dori să evidențiez și din doctumentele strategice importanța localizării. Strategia Națională de Apărare a României chiar menționează această importanță a producției pentru apărare și chiar face apel la tradiție. România a avut o tradiție în producerea armamentului pentru forțele terestre. De ce? Pentru că aici ai volumul și costurile cele mai mari. Aici ai nevoie de transfer tehnologic, de modernizări. Căci până la urmă un produs militar e un complex de sisteme, ceea ce înseamnă că avansezi și din punct de vedere tehnologic. Acolo unde există contracte de valoare mare cu produse ce pot fi făcute pe teritoriul național și pe care România le-a produs în trecut, e obligatoriu să ne uităm în această zonă iar programul SAFE să vizeze localizare.
Cred că toată lumea se întreabă de ce se insistă atât de mult pe localizare și de ce trebuie să „românizăm” industria noastră? Acest lucru nu doar că satisface cerințele forțelor, dar îți asigură autonomie strategică, îți asigură acces imediat la lanțurile de aprovizionare și împlinirea conceptului definit de toată lumea „securitatea aprovizionării”. SAFE e dedicat statelor afectate cel mai mult de proximitatea războiului”, a conchis Sorin Encuțescu.
