Deținut de gigantul de stat Rosneft, acest complex industrial - al treilea ca mărime din Federația Rusă - este în prezent paralizat complet, pierderea sa generând o criză logistică severă pentru aprovizionarea regiunii Moscovei și a unităților militare de elită din zonă.
Analiza datelor din satelit din ultimele ore a scos la iveală distrugeri structurale de o gravitate extremă, care nu au fost vizibile în primele zile din cauza masei dense de fum. Evaluarea tehnică demonstrează că vehiculele aeriene fără pilot au lovit direct și au distrus instalațiile principale de rafinare a țițeiului AVT-3 și AVT-4.
Concomitent, trei rezervoare mari de stocare a produselor petroliere, poziționate strategic între aceste unități, au fost distruse în totalitate. Aceste noi distrugeri se adaugă avariilor masive confirmate anterior la instalațiile importante ELOU-AVT-3, ELOU-AVT-6 și AVT-1.
Prin scoaterea din funcțiune a întregului lanț de unități de rafinare primară, rafinăria a pierdut capacitatea de a procesa țițeiul, transformând gigantul industrial de la Riazan într-o ruină nefuncțională.
Dimensiunea acestei pierderi tehnologice și logistice pentru aparatul militar rus este reflectată direct de parametrii de producție ai uzinei. Rafinăria din Riazan deținea o capacitate nominală de prelucrare de 17 milioane de ton de petrol pe an, asigurând aproximativ 5% din întregul volum de rafinare al Federației Ruse.
În cursul anului 2024, facilitatea procesase 13,1 milioane de tone de țiței, fiind responsabilă pentru livrarea anuală a 2,2 milioane de tone de benzină, 3,4 milioane de tone de motorină și 4,3 milioane de tone de păcură. Complexul asigura integral carburantul auto și kerosenul de aviație pentru regiunile adiacente capitalei ruse, însă, cel mai important, acoperea direct nevoile logistice ale unităților militare din acest district militar.
Riazan este recunoscut drept centrul de comandă al trupelor aeropurtate ruse (VDV), găzduind Școala Superioară de Comandă a Trupelor Aeropurtate și Regimentul 137 de Parașutiști, unități ale căror linii de aprovizionare cu combustibil depindeau direct de producția acestei rafinării.
Succesul acestei operațiuni confirmă eficiența tacticii ucrainene de saturare a apărării antiaeriene rusești. Pentru executarea acestui atac la mare distanță, la peste 350 de kilometri de frontiera ucraineană, forțele Kievului au utilizat noi generații de drone de producție autohtonă, printre care sistemele RS-1 Bars, FP-1 Firepoint și BARS-SM Gladiator.
Deși autoritățile ruse au susținut că au interceptat peste 550 de drone în acea perioadă, precizia impactului pe instalațiile AVT demonstrează că apărarea rafinăriei - protejată inclusiv cu plase metalice anti-drone - a fost complet depășită de ritmul și traiectoriile vectorilor ucraineni.
Surse locale ruse au raportat peste zece explozii succesive în perimetrul instalațiilor de rafinare în noaptea atacului, confirmând că au fost vizate ținte pre-programate cu coordonate stricte.
Efectul de domino asupra economiei de război a Moscovei este imediat. Blocarea totală a procesului de rafinare de la Riazan coincide cu oprirea forțată, din motive de securitate sau din cauza avariilor, a rafinăriei Gazpromneft din Moscova (afectată pe 17 mai), a celei din Nijni Novgorod (NORSI) și a complexului KINEF din Kiriși.
Incapacitatea tehnică a Rusiei de a repara aceste instalații primare avansate - dependente în mare măsură de componente și sisteme de control occidentale - înseamnă că deficitul de producție de benzină și motorină nu poate fi compensat pe termen scurt său mediu.
Blocarea vânzărilor de carburanți de la Riazan pe bursă de mărfuri de la Sankt Petersburg și menținerea interdicției federale de export pentru benzină confirmă intrarea hub-ului central de producție al Rusiei într-o fază de colaps operațional, lăsând armata rusă fără combustibilul necesar susținerii operațiunilor de mare intensitate.
Scenariul capitulării Kievului poate fi aplicat în cazul Bucureștiului? Cum e apărată capitala României în caz de război și rolul inelului nordic
