„Air Wagner”: Rușii folosesc Algeria ca bază pentru pentru misiuni militare secrete. Peste 100 de zboruri, doar în ultimul an

O investigație a Defense News a descoperit cel puțin 167 de zboruri cargo care leagă Rusia de Algeria între martie 2025 și aprilie 2026, ceea ce face din țara nord-africană unul dintre nodurile cheie ale rețelei globale de transport de marfă a Moscovei.

A. Scopurile zborurilor rusești       

1. Export de aeronave militare de luptă către Algeria

Multe dintre zboruri au conectat aerodromuri asociate cu United Aircraft Corporation, producătorul rus de avioane militare deținut de statul rus, cu baze aeriene algeriene. Mai multe dintre zborurile cargo au coincis, de asemenea, aproximativ cu observarea unor noi avioane de război de fabricație rusească care zburau deasupra zonelor rurale algeriene.

Algeria primește, în prezent, din Rusia, avioane de vânătoare stealth Su-57 de generația a cincea și avioane de vânătoare Su-35. De asemenea, operează o flotă de aproximativ 60 de avioane de vânătoare multirol Su-30 și aproximativ 40 de avioane de vânătoare de superioritate aeriană MiG-29.

„Cred că aceasta este o explicație destul de rezonabilă pentru aceste zboruri”, a declarat Margaux Garcia, analist senior la C4ADS, cu sediul la Washington, care urmărește activitățile secrete ale Rusiei.

Algeria a devenit un client cheie pentru armele rusești într-un moment în care Moscova a înregistrat o scădere a afacerilor sale de export militar de miliarde de dolari în urma invaziei Ucrainei.

Defense News a urmărit zborurile cargo rusești către baza aeriană Oum El Bouaghi, baza aeriană Ain Oussera, baza aeriană Annaba, baza aeriană Laghouat și Béchar din Algeria, printre alte destinații.

Este posibil ca unele zboruri să fi aterizat și în alte părți ale Algeriei, dar multe dintre aeronave par să fi fost implicate în tehnici de evitare a urmăririi, cum ar fi oprirea transponderelor ADS-B sau declararea greșită a aeroporturilor în itinerariile lor. În special zborurile care se îndreptau spre sud din Alger, capitala și un nod cheie pentru companiile aeriene din umbră, au ocolit frecvent radarele de urmărire ADS-B, chiar dacă alte aeronave din apropiere au rămas în raza de acoperire.

Aeronavele cargo cu destinația Algeria au vizitat Komsomolsk-on-Amur, singurul loc de producție atât pentru Su-57, cât și pentru Su-35, de cel puțin o duzină de ori în perioada investigată. De asemenea, au existat cel puțin opt zboruri prin aeroportul Irkutsk Nord-Vest, care este central pentru linia de producție Su-30. Cel puțin 28 de zboruri legate de Algeria au trecut prin aeroportul Elțovka, lângă Novosibirsk, care este singura unitate care produce și întreține Su-34. Se știe că Algeria operează sau a comandat toate aceste aeronave și este primul cumpărător străin pentru mai multe dintre ele.

În Rusia, aeroportul Mineralnye Vody – o instalație civilă cu o pistă de aproape 4.000 de metri lungime – joacă un rol cheie în lanțul de aprovizionare logistică pentru aceste zboruri din Algeria. Aproximativ două treimi din toate zborurile au aterizat aici din alte destinații rusești înainte de a se îndrepta spre Algeria. Aeroportul, situat în Caucazul de Nord, extremitatea sud-vestică a Rusiei, este o locație de escală convenabilă, deoarece minimizează distanța de zbor dintre patria-mamă și destinațiile din Africa și Orientul Mijlociu.

2. Algeria a servit, de asemenea, ca escală pentru itinerariile zborurilor intercontinentale.

În martie 2025, una dintre aeronavele cargo care zburaseră spre Guineea – RA-76373 – a făcut escale în Algeria și în vecina sa de sud-vest, Mauritania, într-o misiune neobișnuită către și dinspre America Latină, unde a vizitat Venezuela și Mexicul. În mod similar, un avion cu numărul de urmărire RA-78765 a folosit Alger și Conakry ca escale în drumul său către un tur cu mai multe opriri prin America Latină, care l-a purtat prin Brazilia, Bolivia, Columbia, Venezuela, Mexic și Cuba, înainte de a se întoarce în Rusia prin Venezuela, Mauritania și baza aeriană Annaba din nord-estul Algeriei.

Pe ruta de întoarcere spre Rusia, Emiratele Arabe Unite – în special Dubai, Sharjah și Fujairah – au apărut ca opriri frecvente, apărând de 25 de ori în date pentru diferiți operatori și tipuri de aeronave. În mai multe rânduri, aeronavele au zburat direct de la bazele aeriene militare algeriene la aeroporturile din Emirate înainte de a se întoarce în Rusia sau de a continua spre Asia Centrală, o altă regiune cheie pentru eludarea sancțiunilor rusești.

Emiratele Arabe Unite au fost identificate în rapoartele guvernamentale occidentale și în investigațiile financiare ca un centru cheie de eludare a sancțiunilor pentru entitățile rusești încă din 2022, oferind infrastructură financiară, un centru de transbordare pentru a masca lanțurile de aprovizionare și acces la spațiul aerian de care Rusia nu dispune în alte părți.

3. „Air Wagner” - sprijin pentru forțele paramilitare rusești din Africa

Modelele de zbor indică, de asemenea, un al treilea tip de activitate încredințată companiilor aeriene din umbră: servirea drept ramură logistică pentru forțele paramilitare ale Rusiei din străinătate, cum ar fi fostul Grup Wagner și actualul Africa Corps, succesorul grupării.

Algerul pare a fi un punct de pornire convenabil pentru operațiile din Africa de Vest și unul care ar putea fi supus la mai puține analize decât alte puncte de pornire folosite anterior de Rusia pentru aprovizionarea mercenarilor săi de pe continent. Avioanele urmărite pentru această anchetă efectuau zboruri frecvente către capitala Algeriei, cu șederi scurte acolo, iar uneori, aeronavele operau pe rute separate care convergeau în Alger.

În timp ce Grupului Wagner i-au fost tăiate aripile după tentativa de lovitură de stat eșuată a lui Prigozhin din vara anului 2023, rețelele logistice și chiar multe dintre operațiunile mercenare din Africa Subsahariană au rămas, chiar dacă uneori sub o nouă conducere.

„Mass-media, chiar și serviciile de informații, au acceptat ideea că brandul Wagner a murit și, prin urmare, nu există nicio conectivitate”, a spus Candace Rondeaux, directoarea firmei de informații publice Future Frontlines și autoarea unei cărți autorizate despre istoria Grupului Wagner. „Nimic nu s-a schimbat în ceea ce privește nevoia Rusiei de a eluda sancțiunile. De fapt, a devenit doar mai urgent să facă acest lucru”, a adăugat ea. Garcia, analistul senior C4ADS, a declarat că în locuri precum Mali, aproximativ 80% din personalul Africa Corps a servit anterior în cadrul Grupului Wagner.

B. Companiile aeriene civile rusești care operează pe rutele spre Algeria

Companiile aeriene precum cele care operează în Algeria sunt esențiale pentru menținerea acestor misiuni semi-secrete și servesc drept companii de leasing cu echipaj, a spus Rondeaux. Ele „furnizează echipaje, furnizează un plan de zbor... în esență, gestionează ramura logistică a ceea ce noi am numit Air Wagner”.

Una dintre aceste companii aeriene este Aviacon Zitotrans, care a fost sancționată de Statele Unite, Canada și Ucraina. Departamentul Trezoreriei SUA, într-o explicație care însoțește lista sancțiunilor din 2023, a declarat că „Aviacon Zitotrans a expediat echipamente militare, cum ar fi rachete, focoase nucleare și piese de elicoptere, în întreaga lume”, inclusiv „în Venezuela, Africa și alte locații”.

Rondeaux, care este și autoarea unei cărți autorizate despre istoria Grupului Wagner, a declarat că estimează că cel puțin jumătate din zborurile companiilor aeriene precum Gelix și Aviacon Zitotrans sunt efectuate în numele Biroului de Administrare a Proprietății de Stat a Kremlinului. Acest birou se află în afara structurilor Ministerului Apărării și este subordonat direct președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin.

Guvernul rus operează două companii aeriene proprii, din punct de vedere tehnic civil: unitățile de zbor 223 și 224, care sunt frecvent folosite și pentru transporturi aeriene în misiuni speciale. Conform site-ului web în limba engleză al Unității de Zbor 224, Biroul Președintelui Federației Ruse este principalul client al companiei aeriene. De asemenea, se menționează Unitatea Specială de Zbor Rossiya, responsabilă în principal de transportul VIP, comerciantul de arme de stat rus Rosoboronexport și producătorul de avioane de război MiG ca „alți clienți majori”.

Deși forțele aeriene ruse și Unitatea de Zbor 224 operează avioane grele de marfă Antonov și Ilyushin în propriile flote, utilizarea companiilor aeriene charter oferă Kremlinului o capacitate mai mare și un acces mai ușor la procedurile aviației civile decât zborul în străinătate cu avioane deținute de guvern sau de armată, ca să nu mai vorbim de negarea plauzibilă.

Firma de analiză Dallas Analytics a publicat recent o investigație care a inclus documente interne ale guvernului rus și scrisori de transport aerian ale Ministerului Apărării, constatând că sistemul de mentenanță a aviației militare a Rusiei „se prăbușește din cauza sancțiunilor și a lipsei pieselor de schimb”, unitățile de reparații fiind practic insolvente și un număr tot mai mare de aeronave militare imobilizate la sol.

„Prin plasarea unei părți din flota sa la registrul civil și vopsirea acesteia în livrea comercială standard, Ministerul Apărării exploatează protocoalele aviației civile. Acest lucru îi permite să ocolească birocrația diplomatică și să zboare în noduri de tranzit cruciale precum Emiratele Arabe Unite, Turcia sau diverse state africane sub pretextul zborurilor charter civile”, a scris Dallas Analytics în raportul său.

1. Gelix Airlines  înregistrează o creștere rapidă

Avion militar de transport Il-76TD al Gelixairlines. Varianta Il-76TD înseamnă „Transport la distanță”, ceea ce înseamnă că are o capacitate de sarcină utilă crescută și o rază de zbor mai lungă în comparație cu varianta standard

Compania Gelix Airlines a devenit un jucător cheie în ultimii ani, cu numeroase zboruri care ridică semne de întrebare cu privire la scopul lor pe rute neconvenționale către zone de conflict. O combinație de zboruri prin locații vest-africane cunoscute pentru existența bazelor de mercenari ruși și zboruri regulate înapoi către continentul rus ar trebui să ridice semne de întrebare, a spus Garcia.

Într-un interviu acordat prin e-mail Defense News, CEO-ul Gelix, Vadim Baldin, a contestat ideea că nu ar exista cerere comercială pe rutele operate de Gelix. „Aeroporturile din Guineea, Somalia, Myanmar, Elțovka și Aeroportul Irkutsk Nord-Vest - toate acestea sunt puncte de decolare și aterizare pentru aeronavele noastre”, a spus Baldin, adăugând că „nu poate spune nimic specific” despre natura încărcăturii, în afară de faptul că „nu era militară”. Baldin a spus că zborurile Gelix „transportă mașini, utilaje și containere. Pe scurt, tot ce poate fi încărcat legal pe un Il-76”.

Întrebat despre zborurile companiei sale către aeroporturile afiliate United Aircraft Corporation, el a spus că „aderăm la relații pur comerciale cu toți participanții de pe piața transportului aerian”.

Într-un interviu acordat ziarului de afaceri rus Kommersant pe 10 aprilie, Baldin a relatat că veniturile din 2025 au crescut de peste două ori față de anul precedent. El a atribuit acest lucru „zborurilor către țări din America Latină (Mexic, Venezuela) și o serie de țări din Africa de Vest (Mauritania, Guineea)”, a scris ziarul. Orele de zbor s-au triplat în 2025, iar această creștere a însemnat că Gelix este „văzută și i se încredințează sarcini complexe în condiții climatice dificile, ceea ce deschide accesul la noi licitații”, a spus Baldin. „Băieții care vin la noi să-și găsească un loc de muncă își imaginează că vor lucra în cămăși albe”, a fost citat Baldin de un cont de socializare al companiei pe rețeaua de socializare rusă VK în martie. „Dar noi avem condiții ușor diferite.”

Algeria este un centru important pentru logistica internațională.

Într-o declarație pentru Defense News, Baldin a confirmat că „Algeria este într-adevăr un centru important pentru logistica internațională”, dar a subliniat că „este doar una dintre cele 36 de țări către care zboară compania noastră aeriană”.  El a spus că este „absolut corect” că Algeria joacă un rol cheie datorită locației sale, ceea ce o face un punct cheie de realimentare și un punct logistic de marfă pentru extinderea zborurilor avioanelor rusești Iliushin.

Compania este obișnuită să execute o serie de misiuni speciale. În august anul trecut, firma a devenit a treia din Rusia autorizată să transporte materiale nucleare și substanțe radioactive la bordul avioanelor, potrivit agenției guvernamentale ruse Rostekhnadzor. „Există o anumită cerere pentru livrarea de echipamente care conțin elemente radioactive către stațiile polare”, ar fi fost citat directorul general la momentul respectiv.

Compania există din anii 1990, dar timp de decenii a fost doar un operator de elicoptere axat pe turism regional și transport aerian local. Apoi, în 2021, compania a primit trei aeronave grele Ilyushin Il-76D de la compania minieră de diamante de stat Alrosa. Avioanele sunt deținute în totalitate de Gelix, a confirmat Baldin. Se pare că noile aeronave aveau baza în Ulyanovsk, „capitala aviației” rusești, și nu la sediul central de lungă durată al Gelix din Perm. Și, deși au fost construite în anii imediat următori căderii Uniunii Sovietice, aeronavele au fost modernizate cu echipamentul necesar special pentru zborurile în străinătate, așa cum a relatat revista de afaceri rusă Kommersant . În același articol, un director rus de transport aerian de marfă a fost citat spunând că piața liberă „nu este în prezent cea mai favorabilă” pentru transportul aerian de marfă.

Viața companiei Gelix Airlines a luat o întorsătură dramatică de la venirea lui Baldin.

Operatorii care zboară cu Ilyushin Il-76 prezintă un interes deosebit pentru analiști, a declarat analista Garcia, deoarece tipul de aeronavă este renumit pentru faptul că a fost folosită la transportul de arme sau trupe. „Le considerăm destul de interesante atunci când sunt preluate de companii din sectorul privat care operează în zone în care știm că au loc activități ale grupurilor armate”, a spus ea. Trecerea companiei Gelix Airlines de la decenii de operațiuni cu elicoptere la zboruri pe distanțe lungi cu Il-76 către zone instabile ale lumii este un semnal de alarmă, a spus ea. „Într-adevăr, viața companiei Gelix Airlines a luat o întorsătură dramatică de la venirea mea în funcția de director”, a declarat Baldin pentru Defense News într-un e-mail.

2. Aviacon Zitotrans

Compania Aviacon Zitotrans, operatorul charter al majorității zborurilor rusești către Algeria din ultimul an, este, de asemenea, cunoscut pentru transportul de echipamente militare în alte părți în numele Rusiei. Înainte de intervenția SUA în Venezuela, o aeronavă deținută de Aviacon Zitotrans a călătorit în Venezuela. Legislatorii ruși au dezvăluit ulterior că la bordul aeronavei se aflau sisteme de apărare antiaeriană.

La fel ca grupul Wagner, multe dintre companiile aeriene din umbră par să fi crescut din afaceri legitime care au găsit o slujbă profitabilă în deservirea misiunilor mai sensibile ale Kremlinului. Prigojin și-a început cariera făcând servicii de catering pentru evenimentele lui Putin, înainte de a se extinde în logistica militară, securitatea privată pentru întreprinderi importante afiliate statului și, de acolo, în lumea contractorilor militari privați.  Și, la fel ca rețeaua care înconjoară lumea contractorilor militari privați din Rusia, formată din oportuniști, veterani militari și forțe de securitate care protejează industria petrolului și gazelor, lumea companiilor aeriene din umbră poartă și ea semnele unei rețele încâlcite.

În mai multe rânduri, de exemplu, aeronave legate de compania aeriană sancționată Aviacon Zitotrans au fost observate operând sub indicative Gelix, inclusiv în timp ce zburau de pe o bază aeriană militară din Etiopia și Sankt Petersburg. Întrebat despre discrepanță, CEO-ul Gelix, Vadim Baldin, a declarat pentru Defense News că este vorba de un artefact al modelului de leasing de aeronave. Bazele de date folosite de jurnaliști, a spus el, nu se actualizează neapărat suficient de repede pentru a reflecta cine operează aeronave care sunt doar închiriate pentru a extinde temporar o flotă, mai degrabă decât deținute de o companie aeriană.

C. Prieteni în locuri înalte

Liderii ambelor companii par a fi bine stabiliți în cercurile politice relevante și ambele au legături cu guvernul Federației Ruse. Baldin, care conduce Gelix din 2020, a reprezentat Federația Rusă în consiliile de administrație a două companii militare-industriale de stat - Special Design Bureau Salyut, un producător de electronice de apărare, și Design Bureau Gorizont, un producător de avionică și electronice speciale - între 2014 și 2017. Ambele sunt subordonate Ministerul Industriei și Comerțului din Rusia.

Baldin, născut în 1974, a ocupat anterior funcția de vicepreședinte al Consiliului de Experți al Comisiei Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor din Rusia pentru Complexul Militar-Industrial și al organismelor consultative legate de industria aerospațială. Combinată cu experiența sa educațională și practică în aviația civilă, aceasta l-a plasat la conexiunea critică dintre lumea militară și cea civilă, în care operează companiile aeriene din umbră ale Rusiei.

Dintre zborurile Gelix urmărite pentru această investigație, peste trei sferturi au făcut escale la uzine de aviație militară rusești înainte de a se îndrepta spre Algeria, mai multe decât orice alt operator.

Între timp, proprietarul Aviacon Zitotrans, Valery Savelyev, a ocupat funcția de deputat regional pentru partidul de guvernământ „Rusia Unită” al lui Putin.

Spre deosebire de Aviacon Zitotrans, Gelix Airlines, operatorul care a zburat în mod repetat prin Algeria către Africa de Vest, nu este sancționat de nicio țară.

D. Tipurile de aeronave întrebuințate

1. IL-76

Avionul cargo Ilyushin Il-76, calul de bătaie al acestor operatori aerieni din umbră, are de obicei o rază de acțiune de aproximativ 5.000 de kilometri atunci când este încărcat corespunzător. Acest lucru limitează capacitățile de proiecție a Rusiei fără acces la aeroporturi intermediare pentru realimentare, greu de obținut având în vedere statutul actual al Rusiei de paria în mare parte a lumii.

Astfel, datele colectate de Defense News sugerează că Algeria ar putea fi nu doar o destinație, ci și un punct de tranzit pentru echipamentele sau sprijinul militar rusesc care se transferă în Africa. Între iulie și septembrie, două avioane Il-76 operate de Gelix Airlines, RA-76373 și RA-76360, au efectuat opt ​​zboruri dus-întors între Rusia și Conakry, Guineea, prin Alger.

Guineea, o destinație frecventă din Algeria pentru flota aeriană din umbră, a fost mult timp o țară cheie aliniată cu Rusia în Africa de Vest, iar legăturile s-au adâncit și mai mult de când o junta militară a preluat puterea printr-o lovitură de stat în 2021. Rusia este profund implicată în sectorul minier al țării, în special în ceea ce privește bauxita, iar țara servește și ca o poartă cheie pentru livrările de arme rusești în regiunea Sahel.

În ianuarie 2025, Le Monde a documentat faptul că două nave de marfă rusești sancționate au descărcat peste 2.000 de tone de marfă militară, inclusiv tancuri ușoare și vehicule blindate, la Conakry, de unde convoiul s-a îndreptat apoi spre nord, către Mali.

În plus, Algeria pare să servească drept poartă de acces pentru Rusia către turbulenta țară Niger, unde forțele paramilitare rusești au fost active, iar Kremlinul are o rețea extinsă de interese, nu în ultimul rând vastele zăcăminte de uraniu ale țării. O investigație a ziarului italian Il Foglio din decembrie 2025 a arătat că o operațiune de transport aerian era în desfășurare pentru a muta numeroase tone de uraniu achiziționat de compania de stat Rosatom din Niger în Rusia.

2. An-124

În ultimele zile, o aeronavă super-grea Antonov An-124 „Ruslan”, operată de Volga-Dnepr Airlines, a început să opereze navete regulate între Alger și Africa Subsahariană, datele de urmărire sugerând că destinația era probabil Niamey, capitala Nigerului, deși semnalul transponderului este neuniform. 

Imaginile din satelit analizate de Defense News arată o aeronavă mare cu dimensiuni care corespund cu cele ale An-124 parcat pe aeroportul din Niamey la cel puțin două dintre datele în cauză.

An-124 este capabil să transporte peste 100.000 kg în sarcină utilă și este cea mai mare aeronavă operațională de transport greu din lume.

Aeronava în cauză, RA-82079, a efectuat circuitul dintre Algeria și Niger de cel puțin opt ori din 21 aprilie și se află în zonă la momentul scrierii acestui articol. Anterior, a venit în Algeria de pe Aeroportul Irkutsk Nord-Vest, locul de asamblare pentru avioanele Su-30, trecând prin Mineralnye Vody și aterizând pentru prima dată în Africa la baza aeriană Oum El Bouaghi, unde se află una dintre escadrilele algeriene de Su-30. De acolo, a aterizat la Alger, unde a stat timp de nouă zile înainte de a începe zborurile de transfer către Niger.

Alte trei aeronave An-124 operate de Volga-Dnepr au vizitat Algeria în ultimul an, inclusiv pe rute neobișnuite, zburând către baze militare din deșertul Sahara algerian, trecând prin Arabia Saudită și Egipt.