Datorită loviturilor date la 70-80 km în adâncimea pozițiilor inamice, sistemele HIMARS au schimbat sensul jocului pe câmpul de luptă, făcând posibilă contraofensiva forțelor ucrainene. Dar problema este că, după aproape șase luni de când sistemele au început să fie folosite, armata rusă s-a adaptat la noua situație.
Forțele rusești au mutat obiectivele care făceau obiectul loviturilor HIMARS, în afara razei de acțiune a rachetelor, potrivit Comandantului-șef al Forțelor Armate ucrainene, generalul Valeri Zalujnâi.
Rusia s-a adaptat și a mutat țintele HIMARS la distanțe în afara razei de acțiune a sistemelor americane
"Ei s-au mutat la o distanță la care HIMARS nu mai ajunge. Și nu avem nimic cu rază mai lungă de acțiune", a declarat Zalujnâi, într-un interviu pentru The Economist, publicat pe 15 decembrie.
Țintele principale ale rachetelor lansate de sistemele HIMARS sunt depozitele de capacitate mare din care se distribuie pe linia frontului muniție, echipamente etc. Se poate concluziona că, armata rusă a reușit să organizeze logistica astfel încât, să aducă de la mai mult de 80 de km, ceea ce trupele au nevoie ca să lupte.
Dificultatea revine acum sistemului de transport, dar pe lângă aceasta se presupune că forțele ruse au înființat mai multe depozite situate în apropiere de linia întâi, pe care le-au aprovizionat cu un minim de muniție. Cel mai probabil, aceste depozite mai mici și mai ușor de camuflat, sunt situate în intervalul de distanță 40 – 80 de km, adică în afara razei artileriei cu țevi (tunuri și obuziere), dar suficient de aproape pentru o aprovizionare cu probleme minime.
Un al doilea set de ținte pentru sistemele HIMARS sunt punctele de comandă și centrele de comunicații ale eșaloanelor divizie, corp de armată și armată. Aici, situația devine mai complicată pentru ruși, deoarece mutarea acestor puncte și centre la o distanță mai mare de linia frontului necesită ca trupele din prima linie să dețină sisteme de comunicații cu putere mai mare de emisie, ceea ce le face mai mai ușor de descoperit. Deci, probabil, rușii au învățat să-și camufleze mai bine aceste obiective și au întărit măsurile de deconspirare.
Asta nu înseamnă că forțele rusești au reușit să se reorganizeze pe toată lungime frontului, dar procentul obiectivelor importante care pot fi lovite cu sistemele HIMARS a scăzut. Acest lucru ridică o nouă provocare pentru statul ucrainean care trebuie să procure arme care lovesc la peste 80 km.
Publicația ucraineană Defense Express a făcut un inventar cu armamentele pe care statele NATO le-ar putea trimite forțelor armate ucrainene, astfel încât să poată distruge obiectivele aflate la mare distanță.
Ce soluții are Ucraina? Dacă rachete ATACMS nu intră în discuție, alternativele sunt sisteme GMLRS-ER și rachete AGM-154 JSOW lansate de pe avioane ucrainene
Sisteme de rachete ghidate cu lansare multiplă și rază extinsă (ER GMLRS)
Prima mare categorie este constituită din rachete sol-sol. Sistemul american ATACMS care poate lovi ținte la 300 de km a fost cerut de mai mult timp de Ucraina, dar deocamdată refuzat. Probabil, SUA vor trimite aceste sisteme în următoarele șase luni, după ce Pentagonul a anunțat că este de acord cu lovirea obiectivelor militare aflate pe teritoriul Rusiei. Moscova, începând cu octombrie, distruge sistematic infrastructura energetică ucraineană cu impact major asupra vieții civililor. Dar, rachetele ATACMS oricum nu erau destinate obiectivelor operativ-tactice, cu acestea urmând a fi lovite ținte cu valoare strategică aflate la mare distanță de linia frontului.
Un alt sistem, luat în calcul, este GMLRS-ER, o versiune actualizată a muniției standard pentru HIMARS, care are raza de acțiune de două ori mai mare, până la 150-160 km. Dar problema este că sistemul se află în faza de testare.
O alternativă la GMLRS-ER este dezvoltarea Boeing și Saab - o încrucișare a unui motor cu reacție de la o rachetă M26 nedirijată și o bombă aeriană ghidată GBU-38 SDB-I. Rezultatul este un mijloc de înaltă precizie de distrugere a țintelor la o distanță de până la 160 km, numit GLSDB (Ground-Launched Small Diameter Bomb). Și aici este un dar, pentru că producția GLSDB ar putea începe în primele luni din 2023.
A doua mare categorie sunt rachetele și bombele lansate de pe platforme aeriene. Racheta AGM-154 JSOW ar putea fi prima pe listă, montarea sub aripile aeronavelor sovietice fiind probabil asemănătoare cu a munițiilor JDAM (bombe echipate cu kit de ghidare), ultimele urmând să fie trimise în Ucraina, conform unor informații neoficiale. Însă raza de acțiune a AGM-154 JSOW este de până la 130 km, chiar și atunci când este lansată de la o înălțime mare și la o viteză semnificativă.
Alte rachete cu lansare aeriană, pe care statele NATO le-ar putea pune la dispoziția Ucrainei sunt deja menționatul SLAM-ER, cu raza de acțiune de până la 270 km, mult mai puternica AGM-158 JASSM cu raza de acțiune de 370 km, precum și European Storm Shadow, cunoscută și sub numele de SCALP (raza de acțiune 250 km în versiunea pentru export), aceasta din urmă foarte cerută sub aripile avioanelor ucrainene.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
