Dezvăluirile privind o posibilă desfășurare a rachetelor în portul sirian Tartus au fost făcute de președintele Comitetului de Apărare al Dumei de Stat, Andrei Kartapolov. Acesta a declarat că plasarea acestora în Tartus ar fi menită să "reprezinte o amenințare directă la adresa inamicului, determinându-l să se gândească la următoarele acțiuni". Oficialul rus a afirmat: "Când îți dai seama că trebuie să te confrunți cu o amenințare directă de distrugere a activelor ofensive din Europa de Est... ce rost are să începi ceva dacă deja pierzi?".
Ultimele teste ale rachetei hipersonice au fost efectuate, pe 19 noiembrie, în Marea Albă. Cu acea ocazie, Zircon a lovit cu succes ținta, aflată la 400 de kilometri distanță. Prin urmare, livrarea rachetelor către Marina rusă este de așteptat să înceapă în 2022.
SUA dezvoltă tehnologie pentru a contracara rachetele hipersonice
Statele Unite dezvoltă noi senzori pentru a face față unor astfel de tehnologii de rachete. Potrivit experților, unul dintre aspectele strategice ale Zircon constă în faptul că racheta este compatibilă cu lansatoarele verticale universale deja utilizate în unitățile Flotei ruse. În plus, racheta poate fi lansată atât din unități navale de suprafață, cât și din submarine. Zirconul este capabil să efectueze zboruri prelungite, fără a înregistra pierderi de altitudine chiar și în cele mai compacte straturi ale atmosferei terestre, datorită forței motrice a motorului care asigură stabilitatea rachetei pe parcursul traiectoriei sale.
Viteza maximă a rachetei este de aproximativ 2,65 kilometri pe secundă, la o altitudine de 20 de kilometri. Raza maximă de acțiune anunțată de producător este de 1.000 de kilometri, putând fi utilizată atât împotriva țintelor terestre, cât și a celor navale.
Experții occidentali s-au întrebat cât de eficiente pot fi în practică noile sisteme hipersonice rusești și au ajuns la concluzia că această combinație de factori precum viteza, manevrabilitatea și altitudinea de zbor, care caracterizează rachetele hipersonice, fac interceptarea și neutralizarea acestora foarte dificilă.
Rusia a consolidat portul Tartus, situat pe coasta Siriei
Pe 13 mai, Rusia a început lucrările de consolidare a controlului asupra portului Tartus, situat pe coasta Siriei. Printre diversele proiecte, Moscova include construirea unui dig plutitor, care vizează consolidarea instalațiilor de reparații navale ale portului. Astfel, odată cu finalizarea operațiunilor de modernizare, Marina rusă nu va mai fi obligată să trimită navele de luptă în porturile Mării Negre pentru întreținere. Lucrările de construcție, potrivit oficialilor militari ruși, sunt de așteptat să fie finalizate până la finalul anului 2022.
Rusia a intervenit în Siria acordând sprijin forțelor afiliate președintelui sirian, Bashar al-Assad, începând cu 30 septembrie 2015. Începutul prezenței militare în port, pe de altă parte, a avut loc în 2017, când Moscova a ajuns la un acord cu guvernul de la Damasc care i-a permis extinderea bazei navale din Tartus. Aceasta din urmă este singura bază rusă din Mediterana, creată în 1971 printr-un acord între liderul sovietic de atunci Leonid Brejnev și președintele sirian Hafez al-Assad, tatăl lui Bashar. Scopul bazei era de a permite navelor sovietice staționate în Marea Mediterană să nu fie nevoite să se întoarcă la Odesa sau Sevastopol pentru reparații sau întreținere.
La început, Marina rusă a văzut Tartus ca pe un simplu punct de sprijin menit să ofere suport material și tehnic. Situația s-a schimbat odată cu acordul din 2017, când Rusiei i s-a permis să folosească baza menționată în mod gratuit pentru o perioadă de 49 de ani, acordând Kremlinului suveranitatea deplină. În acest fel, Rusia a reușit să mențină zeci de nave de război, unele cu propulsie nucleară, în singura sa facilitate navală din afara teritoriilor ruse. Ministrul sirian al transporturilor, Ali Hammoud, afirma, în aprilie 2019, că investițiile rusești în portul Tartus ar fi adus beneficii țării sale, în valoare de circa 84 de milioane de dolari pe an. La rândul lor, grupurile de opoziție au denunțat în mod repetat acordul din 2017, numind închirierea bazei de la Tartus un "premiu de consolare" pentru Moscova, în lumina angajamentului acesteia de a-l proteja pe președintele Assad atât militar, cât și politic. Acesta este motivul pentru care unii membri ai opoziției siriene au vorbit mai degrabă despre "plată" decât despre concesiune sau chiar investiție.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
