“Regiunea Sahel se află în chinurile tulburărilor politice după recentele lovituri de stat din Niger și Gabon” și este pregătită pentru alte tulburări, pe măsură ce amenințarea intervenției străine se profilează, consideră site-ul britanic Middle East Eye.
Din punct de vedere istoric, regiunea a fost dominată de foștii săi stăpâni coloniali de la Paris, dar în ultimii ani organizația mercenară rusă, Grupul Wagner, și-a stabilit un punct de sprijin. Asta ca să nu mai vorbim de legăturile strânse de securitate ale SUA cu mai multe guverne din Africa de Vest, diplomația investițională chineză și politica Egiptului și Emiratelor Arabe Unite. Acest mediu internațional a avut ca efect diminuarea influenței Franței în vechea sa fortăreață.
Criza Parisului este exacerbată de sentimentul anti-francez din țările africane, care de multe ori izbucnește după lovituri de stat militare. Din 2020, au avut loc lovituri de stat sau tulburări politice majore în Mali, Ciad, Sudan, Guineea, Burkina Faso, Niger și, în cele din urmă, în Gabon, luna trecută. În multe dintre aceste cazuri, noua gardă a folosit sentimentul anti-francez pentru a-și consolida controlul asupra puterii și a câștiga sprijinul public.
Având în vedere acest lucru, regiunea Sahel, cu resursele sale naturale și nevoile sale de dezvoltare a infrastructurii, justifică instituirea unei prezențe politice turcești, potrivit site-ului britanic, menționând că Turcia a folosit strategic retorica anticolonială în favoarea sa și s-a poziționat ca o țară cu un trecut curat în relațiile cu Africa, spre deosebire de Franța.
În context, președintele turc Recep Tayyip Erdogan și-a descris țara ca fiind o țară "afro-euro-asiatică" și a adoptat poziții care i-au îngrijorat pe factorii de decizie francezi, care au amintiri recente despre intervenția Turciei în Libia.
Ankara susține că prezența sa militară a fost esențială în prevenirea prăbușirii guvernului libian recunoscut internațional, în fața unei facțiuni susținute de Rusia condusă de Khalifa Haftar, în timp ce Franța a acuzat Turcia că a încălcat embargoul ONU asupra armelor pentru a pune capăt războiului civil libian.
Turcia își dorește de mult timp legături mai strânse cu Africa
Contrar percepției populare, Turcia își dorește de multă vreme să stabilească legături mai strânse cu continentul african. În 1998, înainte de venirea la putere a Partidului Justiției și Dezvoltării, al lui Erdogan, țara și-a anunțat Planul de acțiune pentru Africa, care urmărea consolidarea relațiilor bilaterale cu statele din regiune. Aceste eforturi au luat amploare odată cu epoca Erdogan și există și o dimensiune militară a prezenței țării în Africa.
Turcia are baze militare în Libia și Somalia și oferă pregătire militară altor state africane.
Deschiderea Africii în 2008 și Planul de parteneriat african din 2013 au condus la stabilirea unei politici duale turcești de investiții economice și la consolidarea relațiilor militare. În timpul lui Erdogan, numărul ambasadelor Turciei în Africa a crescut de la 12 în 2002 la 43 în prezent. Turkish Airlines a extins, de asemenea, numărul de destinații pe care le deservește pe continent la 61, în timp ce Agenția Turcă de Cooperare și Coordonare a deschis 22 de birouri. Influența culturală a Ankarei este consolidată în continuare de Fundația Maarif, care a înființat 175 de școli în 26 de țări africane. Peste 6.000 de studenți africani studiază, de asemenea, în instituții din Turcia, cu burse oferite de Ankara.
Cu toate acestea, coloana vertebrală a campaniilor de influență ale Turciei în Africa o reprezintă industriile sale militare. În ultimele două decenii, Ankara a oferit guvernelor locale drone armate, vehicule blindate și arme pentru a lupta împotriva grupărilor armate. Valoarea totală a exporturilor turcești de apărare către țările africane în 2021 s-a situat însă sub 300 de milioane de dolari, ceea ce reprezintă doar 0,5% din importurile militare africane.
Acest procent mic se datorează parțial prezenței altor jucători importanți pe continentul african. În Sahel, Franța își susține aliații locali cu arme și bani, așa că înființarea de noi guverne opuse influenței franceze ar putea reprezenta noi oportunități pentru Turcia.
Are Turcia infrastructura necesară pentru a profita de oportunități? Sunt exagerate acuzațiile de ostilitate dintre Paris și Ankara?
O sursă din cadrul guvernului turc, care cunoaște bine regiunea africană, a observă că Franța și Turcia, aliate în cadrul NATO, promit sprijin împotriva acelorași grupuri militante și sprijină aceleași guverne.
Un exemplu în acest sens este în Niger, unde Turcia a sprijinit guvernul nigerian acum înlăturat cu drone armate. De asemenea, a semnat un acord în 2020 care permite companiilor turce să exploreze mine pentru minerale, inclusiv aur.
Turcia a donat, de asemenea, 5 milioane de dolari Forței Comune G5 Sahel în 2018, înainte de loviturile de stat, pentru a-și sprijini eforturile împotriva grupărilor jihadiste. Acest bloc militar este format din Burkina Faso, Ciad, Mali, Mauritania și Niger - dintre care patru au suferit lovituri de stat în ultimii ani.
"Dacă Turcia ar fi adoptat o poziție anti-franceză în regiunea Sahel, am fi asistat la o campanie mediatică împotriva Franței, care vizează crimele sale din perioada colonială", a spus sursa guvernamentală, reiterând că chiar și în Libia motivația principală a Turciei a fost atenuarea influenței ruse, și nu a celei franceze. Turcia a fost cea care a salvat guvernul libian de la căderea în mâinile Rusiei în 2020”, a adăugat sursa guvernamentală, continuând: "Turcia va juca un rol cheie ca membru NATO și în regiunea Sahel".
Potrivit sursei guvernamentale, chiar dacă Ankara ar avea ambiții expansioniste în Africa, care ar pune-o în contradicție cu aliatul său francez, cel puțin pentru moment, îi lipsesc resursele necesare, cunoștințele locale și vânzările de arme pentru a schimba jocul în regiune.
Mehmet Ozkan, profesor la Universitatea Națională de Apărare din Istanbul, a declarat că Turcia nu este în măsură să dicteze evoluțiile din Sahel în funcție de preferințele sale. El a menționat că exporturile de apărare ale Turciei ar putea să nu schimbe cursul unui război, dar pot fi valoroase, în special împotriva grupărilor militante. În prezent, a spus acesta, Turcia adoptă o politică de așteptare, menținându-și în primul rând prezența folosind expertiza comercială, în special în sectorul construcțiilor.
Federico Donelli, universitar italian din Trieste și autor al cărții Turcia în Africa, consideră că în ultimele decenii au existat oportunități pentru jucători netradiționali precum Turcia în Africa. În Sahel, Ankara a adoptat o abordare măsurată, dar persistentă pentru extinderea amprentei sale, cu accent pe relațiile diplomatice și comerciale. Donelli susține că regiunea Sahel prezintă oportunități economice semnificative pentru Turcia. Cu toate acestea, la fel ca sursa guvernamentală, el a spus că politica turcă în regiune va fi în conformitate cu poziția sa de membru NATO.
Înțelegerea acestor limitări și considerații diplomatice va fi crucială pentru a determina dacă Ankara reușește în Sahel, a declarat Serhat Orakci, analist la Centrul de Cercetare Umanitară și Socială (INSAMER). "Sunt necesare specializare și cunoștințe aprofundate, mai ales într-o regiune instabilă și nesigură".
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
