În timp ce atenția analiștilor militari este captivată de evoluția rapidă a războiului cu drone, documentele de achiziții ale Federației Ruse, analizate de publicaţia Militarnyi, relevă o realitate industrială diferită: dependența fundamentală a Kremlinului de artileria convențională.
Informațiile extrase din registrele comenzilor de stat pentru apărare ale Rusiei indică faptul că, în ciuda avansului tehnologic, rezultatul conflictului din Ucraina continuă să fie determinat de capacitatea de a produce și livra milioane de proiectile de calibrul 122 mm și 152 mm. Această strategie de uzură este susținută de un efort financiar masiv, menit să asigure o dominație de foc constantă deasupra liniilor defensive ucrainene.
De ce forțează Rusia producția de muniție?
Conform planificării pentru anul 2025, industria de apărare rusă a primit sarcina de a furniza unități impresionante de muniție, incluzând 1,7 milioane de obuze de 152 mm și aproape două milioane de proiectile pentru mortierele de 120 mm.
În paralel, producția de proiectile de 122 mm a fost stabilită la 850.000 de unități. Aceste cifre demonstrează că Moscova nu urmărește neapărat precizia chirurgicală, ci volumul brut, contractele fiind încredințate unor coloși industriali precum GosNIImash și KBP Shipunov, care controlează peste 95% din piața munițiilor de calibru mare.
Citește și
O analiză tehnică a noilor loturi de producție evidențiază o schimbare tactică semnificativă: adoptarea pe scară largă a vectorilor de artilerie optimizați pentru lovituri la mare distanță. Această decizie reflectă necesitatea de a menține bateriile de artilerie la o distanță cât mai mare de linia frontului, pentru a le proteja de atacurile tot mai frecvente ale dronelor FPV și ale sistemelor de rachete occidentale utilizate de ucraineni.
Totuși, această protecție vine cu un cost ridicat. Prețul unui proiectil standard de 152 mm a crescut la aproximativ 104.000 de ruble, echivalentul a 1.300 de dolari, în timp ce variantele ghidate de tip Krasnopol-M2 pot costa bugetul de stat între 32.000 și 81.000 de dolari per unitate, în funcție de complexitatea lotului.
Strategia Rusiei de a sacrifica precizia pentru a produce milioane de proiectile ieftine
Eficiența acestui mecanism de producție este însă condiționată de simplificarea proceselor chimice. În loc să utilizeze amestecuri explozibile complexe și scumpe, precum hexalul, industria rusă a trecut la utilizarea pe scară largă a compusului TA-20, un amestec de trinitrotoluen și pudră de aluminiu.
Această variantă, descrisă de experți drept un compus exploziv rudimentar adaptată economiei de război, este mai ușor de produs în cantități industriale, chiar dacă oferă o putere de distrugere ușor diminuată. Această alegere confirmă faptul că prioritățile Kremlinului în 2026 sunt sustenabilitatea producției și capacitatea de a inunda câmpul de luptă cu ,,metal’’, indiferent de rafinamentul tehnic al proiectilelor.
Dincolo de calibrul standard, Rusia continuă să investească sume considerabile în artileria de mare putere, menită să distrugă fortificațiile urbane și punctele de comandă protejate. Documentele arată comenzi pentru 60.000 de proiectile destinate sistemelor Pion de 203 mm și unități pentru mortierele grele Tyulpan de 240 mm, unde costul unei singure lovituri depășește 5.600 de dolari.
Mașinăria industrială de apărare, în pofida cheltuielilor masive și a recurgerii la mecanisme de îndatorare silită sub directive guvernamentale, oferă Rusiei instrumentele necesare pentru a menține un război de uzură pe termen lung, transformând artileria într-un pilon central al strategiei sale de supraviețuire militară.
