Fereastra de oportunitate a NATO: Planul de securizare a Arcticii în fața unei Rusii slăbite, dar imprevizibile care mizează totul pe submarine nucleare

Viceamiralul Rune Andersen, șeful Comandamentului Întrunit Norvegian, confirmă că această asimetrie inerentă obligă Rusia să prioritizeze capacitățile neconvenționale pentru a menține pretențiile de mare putere în fața unei alianțe care dispune de o superioritate tehnologică și numerică superioare.

Pierderile înregistrate de forţele ruse în Ucraina, unde Rusia a pierdut zeci de nave de război și mii de vehicule blindate, a lăsat flota de submarine drept singura componentă capabilă să exercite o amenințare credibilă asupra flancului nordic al NATO. 

Rusia operează în prezent peste 60 de submarine, multe dintre ele dotate cu rachete balistice și focoase nucleare, profitând de faptul că mediul subacvatic rămâne o zonă unde detectarea este dificilă.

NATO a răspuns prin consolidarea capacităților de război anti-submarin (ASW), recunoscând că Moscova încearcă să obțină un avantaj tactic sub apă pentru a compensa absența portavioanelor și a unei flote puternice de suprafață.

Comandorul Arlo Abrahamson din cadrul Comandamentului Maritim Aliat subliniază că monitorizarea activității rusești în Arctica este acum o prioritate absolută pentru cele 14 state membre care operează propriile flote de submarine.

Paralel cu investiţiile în capabilităţi de luptă subacvatice, regimul de la Moscova investește masiv în arme nucleare experimentale concepute să evite sistemele de apărare existente. Testarea rachetei de croazieră cu propulsie nucleară 9M730 Burevestnik și a torpilei autonome Poseidon indică o direcție clară: Rusia caută capacități de atac care să ignore limitările geografice.

Deși multe dintre aceste „super-arme” prezentate de Vladimir Putin în 2018 nu au confirmat performanțele anunțate în condiții de luptă, existența lor forțează NATO să își recalibreze sistemele de avertizare timpurie. Viceamiralul Andersen precizează că, pe măsură ce armata convențională rusă este slăbită de războiul de uzură, armele nucleare devin elementul central al strategiei de descurajare a Rusiei.

Reconstituirea forțelor în arctica și pregătirea NATO

Deși mare parte din trupele rusești din Peninsula Kola au fost dislocate și distruse pe frontul ucrainean, planificatorii militari din cadrul NATO avertizează că Rusia va iniția un proces rapid de reconstrucție militară imediat ce ostilitățile din Ucraina se vor diminua. Actuala perioadă de vulnerabilitate rusească în Arctica reprezintă o fereastră de oportunitate pentru NATO de a-și întări prezența în regiune.

Statele membre investesc în spărgătoare de gheață, drone rezistente la temperaturi extreme și sisteme de supraveghere prin satelit pentru a securiza Marele Nord. Exercițiile militare precum Cold Response, desfășurate în nordul Norvegiei, antrenează mii de soldați aliați pentru operațiuni de mare intensitate în condiții climatice severe, unde logistica este fragmentată și supraviețuirea depinde de echipamente specializate.

NATO se pregătește pentru o Rusie care va deveni mult mai periculoasă după încheierea conflictului din Ucraina, prin reinvestiții masive în infrastructura arctică de tip sovietic și prin desfășurarea sistemelor de apărare antirachetă. Postura militară în Arctica nu mai este o chestiune de monitorizare pasivă, ci una de pregătire activă pentru o Rusie care, lipsită de putere convențională, va utiliza agresiv submarinele și arsenalul nuclear pentru a contesta controlul NATO asupra rutelor maritime strategice.

Alianța a înțeles că antrenamentul și echiparea trupelor pentru lupta în condiții arctice sunt singurele măsuri care pot descuraja o Rusie slăbită, dar determinată să își recapete influența în regiune.