Capturarea recentă de către ucraineni a noii drone rusești Geran-5, o replică a modelului iranian Karrar, a scos la iveală un adevăr incomod pe care cancelariile europene și Washingtonul preferă să îl ignore în continuare: mașinăria de război a lui Vladimir Putin este menținută în stare de funcționare de componente fabricate chiar în statele care finanțează apărarea antirachetă a Ucrainei.
Ieri, de la tribuna Forumului Economic Mondial de la Davos, președintele Volodimir Zelenski a lansat un atac direct asupra ipocriziei occidentalilor care pretind că sancțiunile economice funcționează, afirmând că Rusia nu ar putea produce nici măcar o singură rachetă balistică sau de croazieră fără fluxul constant de microelectronică din Europa, Statele Unite și Taiwan.
Citește și
Geran-5 nu este doar o altă variantă de UAV Shahed - această dronă de tip rachetă, capabilă să atingă viteze de 600 km/h, reprezintă un salt tehnologic care pune la grea încercare sistemele de apărare antiaeriană ale Kievului.
Analiza „post-mortem” efectuată de serviciile de informații militare ucrainene (GUR) asupra unui exemplar doborât în ianuarie 2026 a scos la iveală prezența unor componente critice de la giganți tehnologici americani precum Texas Instruments, CTS Corporation și Monolithic Power Systems.
După cum arată raportul publicat de The Kyiv Independent, mai alarmant este faptul că unele dintre aceste cipuri, cum sunt cele produse de CTS Corp, poartă data de fabricație septembrie 2025. Această descoperire spulberă mitul conform căruia Rusia supraviețuiește folosind stocuri de dinainte de război, demonstrând existența unor lanțuri de aprovizionare extrem de agile care livrează tehnologie proaspătă de pe benzile de producție occidentale direct în fabricile de armament rusești.
Veriga slabă a sancțiunilor occidentale, exploatată de Rusia
Drumul acestor componente către dronele care distrug infrastructura energetică a Ucrainei trece printr-un păienjeniș de firme-paravan din Hong Kong, China, Emiratele Arabe Unite și Turcia. Companii rusești precum Niokr-Trade sau TMI (Telecom and Microelectronic Industries) își afișează aproape ostentativ pe site-urile proprii accesul la un „sortiment nelimitat de componente importate”, citând „regiunea asiatică” drept sursă principală.
Entități înregistrate în China, precum Shenzhen Nuopuxun Electronic Technology, acționează ca noduri logistice, achiziționând cipuri fabricate cu tehnologie occidentală în Malaysia, Taiwan sau Filipine și reexportându-le către complexul militar-industrial rus.
Acest „război al cipurilor” are consecințe umanitare devastatoare. Zelenski a subliniat la Davos că volumele masive de drone și rachete produse de Rusia - aproximativ 3.000 de unități pe lună doar pentru variantele Geran - au permis Kremlinului să declanșeze o criză energetică fără precedent, lăsând milioane de ucraineni fără căldură la temperaturi de sub -20 de grade Celsius.
Astfel, companiile occidentale produc tehnologia, firmele asiatice o tranzacționează, Rusia o asamblează, iar Ucraina cheltuiește miliarde de euro, adesea din asistență externă, pentru a doborî aceste arme cu rachete Patriot scumpe, al căror cost de interceptare depășește de zeci de ori valoarea dronei.
Ultimatumul de la Davos: De la declarații la blocadă tehnologică
Reacțiile producătorilor occidentali rămân captive într-o zonă gri a responsabilității corporative. În timp ce Infineon Technologies susține că a lichidat entitatea din Rusia și că depune eforturi pentru conformitate, realitatea din teren arată că produsele lor continuă să fie găsite în resturile rachetelor hipersonice Zircon sau în dronele de ultimă generație produse în 2026.
Zelenski a cerut partenerilor săi să treacă de la sancțiuni „pe hârtie” la o monitorizare strictă a utilizatorului final, întrebând retoric de ce Europa și America permit în continuare companiilor lor să investească indirect în distrugerea ordinii mondiale prin exporturi necontrolate către țări terțe.
În viziunea președintelui ucrainean, fragmentarea Europei și lipsa de voință politică a Washingtonului de a pedepsi sever firmele asiatice care reexportă tehnologie transformă continentul într-o „geografie pasivă” în fața agresiunii. Mesajul transmis la World Economic Forum este unul de o gravitate extremă: dacă Occidentul nu reușește să își securizeze propriile inovații tehnologice, acesta nu face decât să finanțeze, prin intermediul profiturilor corporative, propria sa vulnerabilitate strategică.
Viitorul conflictului din Ucraina nu se decide doar prin numărul de tancuri de pe front, ci mai ales în birourile de conformitate ale producătorilor de cipuri din Texas, München sau Taipei, care trebuie să decidă dacă vor continua să alimenteze, fie și indirect, rachetele care ar putea să țintească Europa într-un eventual act de agresiune rusesc.
Fragmentarea suveranității: Cum a ajuns „o bucată de gheață” să fie tranzacționată ca un activ imobiliar la Davos
