De ce se opune Turcia aderării Finlandei și Suediei la NATO?

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan și președintele rus Vladimir Putin, în timpul unei vizite la Ankara a liderului rus. Sursă foto: Kremlin
EXCLUSIV
Președintele turc Recep Tayyip Erdogan și președintele rus Vladimir Putin, în timpul unei vizite la Ankara a liderului rus. Sursă foto: Kremlin

Răspunsul reprezentat de faptul că sistemele autoritare întotdeauna beneficiază de sprijin reciproc, lucru care este de altfel adevărat, în cazul de față prin vădita apropiere inclusiv la nivel ideologic între Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin, este totuși mult prea simplist. 

E adevărat că Turcia sub Erdogan s-a apropiat mult de Federația Rusă, mai ales în ceea ce privește relația economică, dar și în zona de achiziții militare. 

Turcia rămâne însă un partener important și al Ucrainei, și unul din principalii parteneri militari ai acesteia din urmă. 

Ceea ce face însă președintele Recep Tayyip Erdogan, reprezintă un joc politic.

Liderii politici, indiferent că sunt lideri democrați, autoritari sau dictatori, sunt trecători. Interesele statelor dăinuie, iar relațiile internaționale dintre ele sunt influențate de politicile liderilor. Istoria e consecventă. Ea ne arată că o relație de iubire de lungă durată între Turcia și Federația Rusă e contrară îi este contrară. Fie că vorbim de Imperiul Țarist sau URSS, ori de Imperiul Otoman, Rusia și Turcia au fost de secole în conflicte militare interminabile și, rareori, în cel mai fericit caz, în relații tensionate. Turcia se teme de Rusia iar Rusia se teme de Turcia.

A treia Romă nu a ajuns însă niciodată la Constantinopol.

 

Turcia și problema kurzilor, oficial cauza pentru care Ankara se opune aderării Finlandei și Suediei la NATO

 

În perioada Războiului Rece Turcia a avut relații apropiate cu Occidentul și Statele Unite, fiind un cap de pod între Occident și Orient, dar și un esențial punct strategic la Marea Neagră, în coasta Uniunii Sovietice. Geografia nu s-a schimbat în ultimele trei decenii, iar importanța strategică a Turciei rămâne fundamentală în arhitectura Flancului Estic.

Ceea ce în Occident trecem uneori prea ușor cu vederea e că problema kurzilor pentru turci reprezintă o problemă de securitate națională. Politica celor două state nordice în relația cu PKK  (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) - organizație separatistă care luptă pentru independența teritorială a kurzilor din Turcia - deranjează în mod cert Ankara. În 2021 Turcia și Suedia au avut un incident diplomatic care s-a sfârșit cu convocarea ambasadorului suedez la Ankara, după ce înalți oficiali suedezi au avut întrevederi cu liderii grupării YPG - miliții kurde care luptă în Siria. YPG e catalogată organizație teroristă de către SUA, UE și bineînțeles Turcia.

 

Jocul politic al Turciei. Trei ținte pe care Erdogan le urmărește prin amenințarea blocării Finlandei și Suediei

 

2. Președinte... (recep-tayyip-erdogan_27010000.jpg)

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan, sursă foto: Administrația Prezidențială a Turciei

I. Ankara folosește dosarul kurd și aderarea Finlandei și Suediei pentru a ieși din izolarea în care se află în interiorul NATO ca urmare a apropierii de Federația Rusă. Încă de la debutul crizei din Est, generată de agresiunea neprovocată a Federației Ruse asupra Ucrainei, invazie la scară mare fără precedent în Europa după al Doilea Război Mondial, Turcia a profitat pentru a ieși din acestă izolare, fiind conștientă totodată de rolul crucial pe care îl are din punct de vedere geografic în arhitectura geostrategică.

O întărire a flancului nordic al Alianței, prin aderarea Suediei și Finlandei, ar ajuta inclusiv Turcia.

II. Prin amenințarea cu blocarea aderării Suediei și Finlandei la NATO, Turcia lovește cu mantă în SUA.

Ankara atrage în negociere Statele Unite, care deja au anunțat discuții cu partea turcă în ceea ce privește poziția turcă privind refuzul de a accepta Finlanda și Suedia în NATO. 

Ce ar putea câștiga Turcia? Concesii.

Mai ales din punct de vedere militar. Exclusă din programul de înzestrare cu avioane F-35 Lightning II, după ce a refuzat să renunțe la achiziționarea sistemelor antiaeriene rusești S-400, Turcia e conștientă că aviația militară e călcâiul lui Ahile a forțelor armate. 
Iar în negocierile privind achiziția de avioane americane F-16 Fighting Falcon, veto-ul privind aderarea celor două state nordice la NATO ar putea fi un as în mânecă.

III. La nivel politic intern Recep Tayyip Erdogan se confruntă cu probleme. Inflația, criza economică și prăbușirea lirei turcești șubrezesc puternic structura regimului.

În Turcia urmează un an decisiv din punct de vedere electoral. În 2023 vor exista atât alegeri generale cât și prezidențiale. Mobilizarea electoratului ultranaționalist prin folosirea sensibilului dosar kurd și aderarea la NATO a Finlandei și Suediei nu ar fi o strategie străină de Erdogan. De-a lungul anilor, situațiilor dificile de criză economică, regimul le-a răspuns cu teme din spectrul naționalismului și fundamentalismului religios. Cazul catedralei Hagia Sofia e cel mai relevant.

Amenințarea Turciei cu blocarea aderării Finlandei și Suediei la NATO, în contextul în care e nevoie de unanimitate în rândul membrilor Alianței, are rădăcini mai adânci decât relația dintre Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin și ține de un joc politic al Ankarei.

În fond, o Rusiei slăbită nu poate fi decât un beneficiu pentru Turcia.

 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

DefenseRomania App

Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Get it on App Store
Get it on Google Play

DefenseRomania on Facebook

Articole Recomandate

Crossuri externe


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2022 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt1
YesMy - smt4.1.0