Arhitectura apărării europene pare că a intrat într-un proces radical de transformare în care marile puteri îşi pregătesc forţele armate pentru condiţiile provocările unor posibile confruntări militare de mare intensitate.
Pe 22 ianuarie 2026, Direcția Generală pentru Armament (DGA) din Franța și gigantul MBDA au oficializat primul contract de dezvoltare și producție pentru One Way Effector (OWE), un sistem de atac cu rază lungă de acțiune conceput pentru un singur scop: copleșirea numerică a apărării aeriene inamice.
Pentru francezi, acest moment marchează trecerea de la „precizia chirurgicală”, bazată pe rachete de croazieră extrem de scumpe și puține la număr, la o strategie a volumului, unde cantitatea devine ea însăși o calitate strategică esențială în conflictele de înaltă intensitate.
One Way Effector (OWE) nu este o rachetă în sensul tradițional, ci un hibrid între o dronă de atac și o muniție de croazieră „low-cost”, inspirat direct din lecțiile sângeroase ale frontului din Ucraina.
În loc să mizeze pe o invizibilitate electronică pe radar, caracteristica costisitoare, One Way Effector pariază pe lansarea în salve masive de la sol, sistemul forțează inamicul să își consume stocurile limitate de rachete interceptoare, a căror valoare depășește adesea de zece ori costul dronei franceze.
Cu o rază de acțiune de aproximativ 500 de kilometri și un motor cu reacție care îi asigură o viteză de 400 km/h, OWE este proiectat să fie „sacrificabil”, dar suficient de letal încât să nu poată fi ignorat de radarele inamice, forțându-le pe acestea să își dezvăluie pozițiile.
Logica industrială a companiei Renault: De la automobile la drone de atac
![]()
Cea mai radicală componentă a programului nu este tehnologia din spatele aripilor delta ale dronei, ci modul în care aceasta este produsă. Compania MBDA a structurat fabricarea One Way Effector în jurul unui model hibrid, integrând parteneri din industria auto, precum Renault, și specialiști în aviație ușoară, cum este Aviation Design.
Această abordare permite o rată de producție de neconceput pentru rachetele tradiționale: până la 1.000 de unități pe lună. Într-o lume unde consumul de muniție în timp de război depășește capacitatea de reînnoire a stocurilor, aşa cum a fost în cazul Ucrainei, Franța decide să utilizeze eficiența liniilor de asamblare auto pentru a produce o cantitate mare de atac, asigurând o reziliență industrială care devine, în sine, un factor de descurajare.
Din punct de vedere tactic, One Way Effector este piesa lipsă din ecosistemul de atac al armatei franceze. Plasat între dronele tactice cu rază scurtă și rachetele de croazieră SCALP, acesta funcționează ca un multiplicator de forță.
Rolul său este de a „curăța” cerul, saturând sistemele de apărare antiaeriană inamice, pentru a crea coridoare sigure prin care „bijuteriile” scumpe -rachetele de mare precizie sau avioanele Rafale - să poată lovi țintele strategice cu riscuri minime.
Accelerarea sub „Pactul Dronelor”
Viteza cu care acest program a trecut de la conceptul prezentat la Paris Air Show 2025 la semnarea contractului în ianuarie 2026 reflectă o nouă agilitate a statului francez. Prin intermediul cadrului legislativ „Pactul Dronelor”, Ministerul Forțelor Armate a reușit să scurteze ciclurile de achiziție tradiționale, prioritizând nevoile operaționale imediate în detrimentul cerințelor birocratice rigide.
Această „cursă contra cronometru” indică faptul că Parisul nu mai vede Arctica sau flancul estic ca pe niște teatre de operații ipotetice, ci ca pe medii contestate unde libertatea de acțiune a Europei depinde de capacitatea de a impune o presiune susținută și suverană, fără a depinde de stocurile externe.
Prin investiția în One Way Effector, Franța nu doar că își modernizează arsenalul, ci își redefinește identitatea de putere globală. Mesajul transmis aliaților și adversarilor deopotrivă este că supremația aeriană a viitorului nu va fi câștigată doar de cel care are cele mai avansate avioane, ci de cel care poate susține cel mai mult timp ploaia de foc asupra apărării inamice.