BREXITUL DEZBINĂ ADMINISTRAȚIA ȘI CONGRESUL SUA
Brexitul ridică pentru Marea Britanie două probleme care confirmă esența proiectului Europei politice: problema păcii și problema economică. Să nu uităm că părinții fondatori ai Comunității europene au avut în vedere o construcție care să răspundă unui obiectiv politic – și anume pacea – de atins prin instrumente economice – gestiunea comună a mijloacelor necesare dezvoltării / prosperității. Așa s-a răspuns angoselor Europei postbelice ale cărei națiuni se întâlniseră spontan într-o „uniune a fricii": frica de război și frica de foame.
Că ideea generoasă a unei democrații transnaționale organizată ca federație de state-națiune – Statele Unite ale Europei – a derapat către un nou Sfânt Imperiu Roman de Națiune Germană – Europa germană, este o altă poveste. Acum întrebarea este cum va părăsi Regatul Unit acest Imperiu, căruia, de altfel, i s-a integrat mai mult pentru a-l „ajuta" să se dezintegreze, în așa fel încât să evite el însuși o explozie socială, subsecventă unui impas economic major post brexit, aptă, la limită, a-l rupe în bucăți?
Sesizând atât riscurile cât și oportunitățile momentului, Președintele Donald Trump, în încercarea sa de a face America măreață dinnou sau, în termeni mai realiști, de a opri declinul superputerii americane, a propus Marii Britanii un acord economico-comercial generos echivalent, în ultimă instanță, cu crearea unei entități economice anglo-americane de tip confederativ. Mărul discordiei în realizarea acestui proiect este Irlanda.
Potrivit Constituției SUA (art. 1 secțiunea 8) acordurile comerciale încheiate de Președinte sunt supuse aprobării Congresului. Or, reprezentanții cei mai marcanți ai acestuia, evident și sub presiunea imensului lobby irlandez, au declarat rituos că nu își vor da votul unui asemenea acord dacă el va afecta aplicarea „Acordului din Vinerea Mare" care a pus capăt violențelor dintre catolicii și protestanții, respectiv dintre secesioniștii și unioniștii nord-irlandezi, oprind vărsările de sânge și restabilind pacea în regat și în regiune.
Președinta Camerei Reprezentanților, democrata de California, Nancy Pelosi, a declarat că Parlamentul va respinge orice tratat între SUA și Regatul Unit care „va pune în pericol reperele acordului de pace, cunoscut ca 'Acordul din Vinerea Mare', facilitat de SUA și la care SUA este parte". Aceeași poziție, întărită ulterior și prin gestul dramatic al deplasării în persoană a dnei Pelosi la granița, acum doar simbolică, irlandezo-irlandeză (britanică), a fost adoptată și de unii parlamentari republicani, printre care deptatul de New York, Peter King. Iată cum problema economică este legată dinnou, dar într-un cu totul alt context și dintr-o altă perspectivă, cu problema păcii. Această legătură aduce în discuție suveranitatea.
MĂRUL DISCORDIEI: FRONTIERA IRLANDEZĂ
Să reamintim că pacea în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a fost posibilă nu doar prin descentralizare, devoluție și autonomie locală în beneficiul comunității nord-irlandeze, ci și prin desființarea în sens material a graniței dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda, de îndată ce ambele au devenit membre ale UE. Această graniță a putut fi traversată de persoane, mărfuri și capitaluri fără a mai avea loc cotrolul pașapoartelor sau plata de taxe vamale, precum și fără obstacole netarifare sau de altă natură. Războaiele comerciale și economice fiind excluse, violențele armate au încetat la rândul lor. Integrarea economică și prosperitatea au adus pacea.
Brexitul ar presupune reînființarea unei frontiere dure (adică cu caracter material) între Irlanda de Nord, respectiv Regatul Unit, din care aceasta face parte, și Republica Irlanda, redevenită frontieră externă a UE, și va opri libera circulație de bunuri, servicii, capitaluri și persoane între „cele două Irlande". În atari condiții, secesionismul irlandez se va reactiva (de astă dată adăugându-se celui scoțian) și confruntările armate se vor relua. Războiul civil reaprins nu va putea lăsa indiferentă Republica Irlanda, cu toate consecințele care decurg de aici pentru stabilitatea și securitatea din Atlanticul de Nord și UE. Asupra acestor consecințe a avertizat în termeni foarte fermi și prim ministrul irlandez, Leo Varadkar.
Pentru a evita asemenea consecințe, Guvernul Theresei May a negociat cu Comisia europeană, o formulă de stopare a revenirii la deplina suveranitate anterioară intrării Marii Britanii în UE, anume în punctul în care se ajunge la refacerea frontierei cu Republica Irlanda (backstop). Astfel, până la încheierea unui acord comercial anglo-european convenabil, frontiera Regatului Unit cu UE ar urma să treacă prin Marea Irlandei, lăsând în afară Irlanda de Nord. O soluție pe care Parlamentul Marii Britanii a respins-o în mai multe rânduri, până la demisia premierului May. Motivul, foarte rezonabil, a fost acela că un asemenea Brexit ar echivala cu fracturarea suveranității Regatului, ceea ce, mai devreme sau mai târziu, ar duce la totala sa dezmembrare. Ce stat suveran este acela a cărui frontieră internațională trece prin mijlocul teritoriului său?
Fără o asemenea formulă, însă, sprijinul economic american rămâne incert și, în lipsa acestuia, integritatea teritorială și unitatea politică a unui stat care a renunțat în timp la multe din industriile sale și care probabil va fi părăsit de o mare parte a furnizorilor de servicii financiar-bancare, atrași de piața mult mai generoasă a UE, vor fi, până la urmă, tot compromise. Din această dilemă nu se va putea ieși, căci Regatul Unit nu poate fi în același timp și membru al UE și în afara UE.
REALITĂȚI GEOGRAFICE, TRADIȚII CULTURALE ȘI CONSTRÂNGERI GEO-ECONOMICE
Și totuși, complicând puțin problema se poate găsi o soluție (sic!). Am propus-o la Bruxelles, acum câtva timp, împreună cu economistul Radu Golban. O reiau în noul context creat de abordarea robustă a brexitului și de ultimatumul dat, sieși și UE, de guvernul Johnson.
Mai întâi câteva constatări ajutătoare.
În primul rând, să observăm că în ceea ce privește libera circulație a persoanelor, acordul Schengen este deschis și unor state care nu sunt membre ale UE (ex. Elveția și Norvegia), în timp ce unele state membre nu beneficiază de prevederile lui (ex. România și Bulgaria). De altfel, nici Marea Britanie nu s-a aflat vreodată în spațiul Schengen. În ciuda acestui fapt, granița dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda s-a bucurat mereu în fapt de regimul Schengen. De ce nu ar merge așa și mai departe?
O problemă mai dificilă se pune în ceea ce privește circulația bunurilor. Aceasta ne duce la a doua observație, respectiv la existența unor regimuri derogatorii permise de tratatele europene.
Potrivit art. 349 și 355 ale Tratatului pentru funcționarea UE (TFUE), teritoriile îndepărtate și cele dependente din punct de vedere economic de state terțe, precum și insulele pot fi exceptate de la respectarea regulilor generale ale pieței interne europene. Pe o asemenea bază au obținut un tratament derogatoriu în cadrul UE Guadelupa, Guiana franceză, Martinica, Reunion, Saint-Martin, Insulele Azore, Insulele Canare, Insulele Auland și altele. De astă dată, un astfel de statul special ar putea viza...Republica Irlanda, astfel încât întreaga insulă irlandeză să aibă un regim juridic european omogen. Pe ce argumente și în ce ar consta el?
Argumentele sunt de ordin geografic și geo-economic. Astfel, liniile de transport cele mai scurte între Republica Irlanda și continentul european tranzitează Marea Britanie, fiind ca distanță și complexitate aproximativ egale cu cele care leagă Insulele Canare de Spania. Două treimi din exporturile irlandeze către UE urmează această rută. A o modifica acum, ca urmare a brexitului, ar însemna creșteri semnificative ale costurilor și timpului de transport. Dacă Insulelor Canare li s-a acordat un statut special în virtutea depărtării de continent și a legăturii economice cu Spania, de ce nu ar primi și Irlanda un tratement similar? Pentru identitate de rațiune, identitate de soluție.
Producția industriei alimentare irlandeze este destinată în prezent cu precădere exportului în Marea Britanie. Proximitatea geografică și rădăcinile culturale anglo-saxone comune fac din piața britanică și destinația altor mărfuri irlandeze. În aceste condiții, experții estimează că economia Republicii Irlanda ar putea scădea cu 7% sub impactul brexitului. Ceea ce se poate evita prin crearea unei uniuni vamale cu Regatul Unit. O uniune a cărei funcționare va fi facilitată tocmai de legăturile tradiționale cu caracter istoric, economic și cultural dintre cele două țări, eliminând riscurile unui brexit neconsensual.
UN STATUT SPECIAL AL IRLANDEI ÎN UE ȘI O UNIUNE VAMALĂ ANGLO-IRLANDEZĂ
Pe aceste considerente, respectiv pe temeiul specificului geografic și al constrângerilor geo-economice, Republica Irlanda, atât de preocupată să evite reapariția frontierei cu Irlanda de Nord, în înțelegere cu Regatul Unit, ar putea cere o exceptare de la executarea obligațiilor vamale comunitare, fără a renunța la calitatea de membru al UE, până la încheierea unui acord comercial între Regatul Unit și UE. Astfel cele două țări ar putea realiza o integrare a politicilor lor vamale și fiscale, care le-ar permite dezvoltarea comună în interesul păcii, fără a afecta raporturile lor, fundamental diferite după brexit, cu UE. Brexitul nu ar mai pune atunci problema graniței nord-irlandeze.
Ceea ce ar mai fi de adăugat ar fi adaptarea procedurii vamale aplicabilă mărfurilor irlandeze exportate în UE, în condițiile absenței unei frontiere materiale interne care să fragmenteze insula Irlandei, deci a unei frontiere între Regatul Unit și Republica Irlanda, astfel încât să se evite un aflux necontrolat de mărfuri britanice în UE. Aceasta s-ar putea obține recurgându-se la controlul la origine, certificatele de proveniență și certificatele de producător.
Cei care se îndoiesc că un astfel de sistem ar funcționa, pot să cerceteze istoria Uniunii vamale UE-Turcia, care a pus deja în funcțiune asemenea mecanisme de control înlocuind barierele comerciale reale.
Un asemenea aranjament trilateral – Marea Britanie, Republica Irlanda, UE – ar cointeresa și SUA, cel mai important partener comercial al Irlandei. Washingtonul ar putea încheia atunci un acord comercial amplu cu Londra și Dublinul, realizând astfel o anglo-sferă transatlantică de liber schimb și investiții, eliberată de protecționismul Europei germane, responsabil, în mare măsură, pentru eșecul Parteneriatului Transatlantic (UE-SUA) pentru Comerț și Investiții. Iată un proiect demn de ambițiile Președintelui Donald Trump, în susținerea căruia ar putea mobiliza influența americană în capitalele vizate.
În dubla calitate de membru UE și partener strategic al SUA, România este interesată în reușita acestuia și ar trebui să îl promoveze.
Brexitul poate avea loc așadar și fără redeșteptarea războiului civil în Ulster sau dezintegrarea Regatului Unit. Două blocuri economice interconectate în emisfera nordică, la care l-am putea adăuga și pe al treilea, reprezentat de Comunitatea Statelor Independente, ar putea fi o garanție atât pentru dezvoltarea statelor membre, cât și pentru menținerea libertății comerțului prin întărirea concurenței libere, și salvgardarea păcii. Ce mai lipsește? Înțelepciunea și buna credință.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
