Semnificațiile discursului Secretarului de Stat al SUA, Marco Rubio, la Conferința de Securitate de la Munchen

Însă dincolo de reproșuri, se remarcă faptul că SUA cred mai departe în alianța cu țările europene. În debutul discursului său, Rubio subliniază clar acest lucru: „Suntem aliați și suntem conectați cultural. Ne dorim ca Europa să fie puternică. Credem că Europa trebuie să supraviețuiască, pentru că cele două mari războaie ale secolului trecut ne servesc drept un memento constant al istoriei: în cele din urmă, destinul nostru este și va fi întotdeauna împletit cu al vostru. Pentru că știm - (aplauze) Pentru că știm că soarta Europei nu va fi niciodată irelevantă pentru noi.”

În continuare enumerăm principalele reproșuri aduse Europei de administrația americană, prin intermediul discursului Secretarului de Stat sau ceea ce trebuie să modifice Europa pentru a fi pe placul administrației Trump. De asemenea, la fiecare reproș/cerere, argumentăm de ce poziția Casei Albe trebuie atenuată.

1. Țările europene nu trebuie să-și mai ceară scuze față de greșelile trecutului

„Dar numai dacă ne asumăm fără scuze moștenirea noastră și suntem mândri de această moștenire comună putem începe împreună munca de a imagina și modela viitorul nostru economic și politic”, a spus Rubio.

Ce facem atunci cu Hitler? Cum explicăm generațiilor viitoare că indiferența generațiilor de atunci a dus la ascensiunea curentelor extremiste care au început cu discriminări și crime la scară mică, trecute cu vederea de toate țările civilizate, inclusiv de administrațiile americane din acei ani care s-au spălat pe mâini prin politica lor izolaționistă. Derapajul lui Hitler a culminat cu cel mai mare război mondial și cu un genocid la o scară nemaiîntâlnită. La fel stă situația și cu alți dictatori, în special cu Stalin. Dacă oamenii nu-și aduc permanent aminte de cum și cât de mult a degenerat totul, atunci lecția va fi uitată și istoria se va repeta. Dar asta nu înseamnă că generațiile prezente și viitoare trebuie să-și ceară scuze pentru ce au făcut cei din trecut ci doar trebuie să-și învețe lecțiile pentru a nu mai repeta erorile și mai ales ororile trecutului. Oare se mai învață acum acele lecții care spun că intoleranța, indisponibilitatea de a-i asculta pe ceilalți și indiferența reprezintă rețeta pentru dezastru?

2. Europa (dar și SUA) s-a dezindustrializat

„Dezindustrializarea nu a fost inevitabilă. A fost o alegere politică conștientă — un proiect economic derulat pe parcursul a decenii — care ne-a lipsit națiunile de bogăție, de capacitatea productivă și de independență”, a spus Rubio.

Acum multe mii de ani eram nomazi, apoi am devenit sedentari și agricultori pentru ca în urmă cu puțin timp să ne industrializăm. Inovând, am eliberat treptat forță de muncă pentru a o folosi mai creativ. Așa a reușit omenirea să ajungă în secolul 21, cel al informației. Au fost formați milioane de programatori care au fost luați din ramura industrială. Reamintim că forța de muncă nu este o resursă infinită iar dacă administrația americană vrea să-și convertească în jos pregătirea oamenilor, disponibilizând resursa umană din tehnologiile de vârf pentru a o aloca spre industrie, atunci Washingtonul ar putea chiar el să contribuie decisiv la pierderea locului SUA de lider mondial. A nu se confunda industrializarea cu accesul la resurse de materii prime.

3. Europa (dar și SUA) au pierdut suveranitarea lanțurilor de aprovizionare

„Pierderea suveranității lanțurilor de aprovizionare nu a fost rezultatul unui sistem sănătos și prosper de comerț global. A fost o prostie. A fost o transformare voluntară, dar nechibzuită, a economiilor noastre, care ne-a făcut dependenți de alții pentru nevoile noastre și periculos de vulnerabili în fața crizelor”, a spus Rubio.

Da. Are dreptate Secretarul de Stat al SUA. Dar, cu toții după 1990 am sperat într-o lume mai bună. Aceste generații care au trăit după 1990 și cele trăiesc în prezent pot fi cel mult învinuite că au văzut doar ce este mai bun în oameni. Au vrut să construiască o lume deschisă, nu una între care există ziduri precum cel al Berlinului. Administrația americană trebuie să caute adevărații vinovați și anume cei care speculează în prezent această slăbiciune (nesiguranța lanțurilor de aprovizionare) și care, foarte probabil, au avut mereu un plan ascuns, cel de a crea dependențe vitale, cum ar fi de exemplu cea de resurse energetice, dependențe pe care să le exploateze la momentul oportun.

4. Europa  (dar și SUA) au permis prea mulți migranți

„Migrația în masă nu a fost și nu este o preocupare marginală, lipsită de importanță.
A fost și continuă să fie o criză care transformă și destabilizează societăți din întregul Occident”, a spus Rubio.

Sociologii, psihologii, istoricii, antropologii, toți cei care au studiat și studiază, în general, umanitatea, spun că oamenii când își părăsesc locurile natale, în care au crescut fericiți, parcă se rupe ceva în ei. Atunci, de ce, în prezent, sunt atât de multe cazuri, când oamenii își părăsesc în masă locurile natale? Datele istorice arată că marile migrații au avut loc pentru că oamenii nu mai aveau resurse de trai în zonele respective sau că erau în pericol datorită presiunii altor grupuri de oameni. Este posibil ca în prezent, oamenii din Africa și Asia care au venit în masă în Europa și SUA, să fie în astfel de pericole? Da. Acei oameni nu vin de bine ce o duc în țările lor. Ei emigrează pentru că la ei acasă sunt războaie, sunt dictatori și sisteme de stat corupte care le îngreunează iar, uneori, le fac imposibil accesul la resursele de bază necesare supraviețuirii. Dacă liga civilizată vrea ca ei să nu mai emigreze atunci trebuie să facă tot posibilul pentru a-i ajuta să facă o lume mai dreaptă în țările lor. În loc de a ridica ziduri care să țină la distanță dezmoșteniții sorții, liga civilizată ar cheltui mai eficient acei bani pentru a face schimbări reale în bine în acele țări defavorizate. Primindu-i în SUA doar pe migranții bogați prin viza de aur, nu doar că se face o discriminare uriașă între bogați și săraci, dar este ca atunci când un părinte cu doi copii, unul supradotat iar celălalt cu probleme de sănătate, renunță la cel bolnav și investește totul în celălalt. Este ceva care ne face mai puțin oameni și mai mult mașini.

5. Europa ține prea mult la vechea ordine globală

„În cele din urmă, nu mai putem pune așa-numita ordine globală deasupra intereselor vitale ale popoarelor și națiunilor noastre. Nu trebuie să abandonăm sistemul de cooperare internațională pe care noi l-am creat. Nu trebuie să desființăm instituțiile globale ale vechii ordini pe care le-am construit împreună. Dar ele trebuie reformate. Trebuie reconstruite”, a spus Rubio.

Regulile (în general, inclusiv legile fizicii, nu doar cele de drept) sunt ceva admis conștient și sunt tot ceea ce are omenirea mai de preț. Calitatea și numărul lor fac diferența între națiuni. Ele ne fac sofisticați și capabili să înțelegem ce se întâmplă în jurul nostru. După două războaie mondiale devastatoare, omenirea a înțeles că regulile de bază trebuie extinse la nivel mondial și a format Organizația Națiunilor Unite (ONU). Mai târziu a elaborat Drepturile Omului. Ultimul mare imperiu – URSS - și cel mai infam zid din istorie – cel al Berlinului - s-au prăbușit sub presiunea acestor drepturi ale oamenilor. Calea dreptului internațional este direcția cea bună de la care omenirea nu are voie să abdice. Ea doar poate fi perfecționată în sensul de a fi trași mai rapid la răspundere cei care nu respectă drepturile oamenilor și dreptul internațional. Pentru asta are nevoie NATO ca brațul său european să fie la fel de puternic precum cel nord-american și nu pentru ca NATO să lupte cu o mână legată la spate împotriva Rusiei, mână care oricât de puternică ar fi ea, tot una singură rămâne.

Acuza adusă ONU că nu a fost capabilă să rezolve criza din Ucraina și programul de arme nucleare al Iranului este într-adevăr un argument că ONU trebuie reformată. Dar sensul reformei ar trebui să aducă aminte de rarul consens găsit în 1990 când Irakul a fost condamnat pentru invadarea Kuweitului și s-a constituit o forță internațională de eliberare. ONU a fost de acord că Ucraina a fost invadată. Rusiei, ca țară invadatoare, ar fi trebuit să i se suspende pe speța Ucraina orice drept de vot inclusiv în Consiliul de Securitate. SUA, ca lider mondial, ar trebui să dea un răspuns sincer de ce încă nu s-a găsit acea forță internațională de eliberare sau măcar de protecție din ceea ce a rămas din Ucraina. Dacă SUA admit acum că împotriva unui agresor de talia unei mari puteri nucleare nu se poate face nimic atunci, nu mai au ce reforma în cadrul dreptului internațional pentru că au adoptat dreptul celui mai puternic, adică o lume fără norme egale pentru toți.

Prin invocarea din ce în ce mai mult de a sintagmei „nu trăim într-o lume perfectă”, administrația americană dă cumva de înțeles că renunță să facă lumea mai bună și trebuie să ne împăcăm cu situația? Majoritatea oamenilor raționali admit că lumea perfectă nu se poate face peste noapte dar repetarea sintagmei la nesfârșit înseamnă, de fapt, că se renunță la idealurile care au făcut lumea mai bună. Desigur, lumea perfectă este o utopie dar dacă prin absurd un om sărman din Evul Mediu ar ajunge în Europa zilelor noastre, ar spune cu siguranță că a ajuns într-o lume perfectă. Construirea lumii de azi, considerată perfectă de acel om din Evul Mediu, a fost posibilă pentru că generații de-a rândul nu au încetat să viseze la acea lume perfectă.

În loc de concluzie

Spre finalul discursului, Secretarul de Stat, Marco Rubio, a spus următoarele: „Povestea noastră (a SUA moderne – nota autorului) a început cu un explorator italian. Coloniile noastre timpurii au fost fondate de englezi. Frontierele noastre au fost modelate de scoțieni-irlandezi. Inima Americii a fost construită de fermieri germani. Vestul a fost modelat de francezi și spanioli.”

Unde sunt amerindienii și africanii dar și alte etnii care au trăit în SUA în această poveste? Într-adevăr o poveste formidabilă. Posibil, să fi fost doar o omisiune nevinovată a Departamentului de Stat. Cu toții suntem rezultatul unor efecte de fluture dar, America, prin multitudinea factorilor implicați în nașterea și dezvoltarea ei, este probabil, cea mai mare combinație de efecte de fluture pentru o națiune. Au venit aceste efecte de fluture din toate direcțiile, America fiind primul produs modern al globalizării.