Guvernul de la Ottawa practică în prezent un dublu limbaj care trădează o realitate strategică inevitabilă. În ciuda retoricii publice despre suveranitate industrială și a analizelor privind alternativa suedeză Gripen, Canada a început deja finanțarea noului lot de avioane americane F-35. Această decizie, deși mascată sub forma unor plăți administrative pentru componente cu ciclu lung de producție, indică faptul că premierul Mark Carney a cedat în fața presiunilor coordonate venite de la Washington. Realismul militar actual a prevalat asupra ambițiilor de reindustrializare, lăsând propunerea celor de la Saab într-o zonă de simplă pârghie de negociere politică, lipsită de o decizie concretă imediată.
Plățile discrete pentru cele 14 avioane suplimentare, care se adaugă primei tranșe de 16 unități, demonstrează că Ministerul Apărării de la Ottawa prioritizează menținerea locului în linia de producție a Lockheed Martin. Justificarea oficială, care invocă necesitatea de a evita amânările în înlocuirea vechii flote de CF-18, este parțială.
În realitate, administrația Carney recunoaște că orice retragere din programul F-35 în acest moment ar declanșa represalii economice și de securitate devastatoare din partea administrației Trump. Amenințările cu tarife pe oțel și aluminiu, coroborate cu sugestiile privind excluderea Canadei din comandamentul NORAD, au transformat acest contract militar într-un instrument de șantaj politic pe care Ottawa nu îl poate ignora fără a risca izolarea strategică.
Citește și
Motivul pentru care Canada mimează interesul pentru avioanele Gripen E
Propunerea suedeză pentru avionul Gripen E, care promitea crearea a peste 12.000 de locuri de muncă și transformarea Canadei într-un centru de producție global, rămâne o opțiune superioară din punct de vedere al autonomiei industriale. Totuși, integrarea acestui avion într-o flotă mixtă sau înlocuirea totală a modelului F-35 ar necesita un efort de recalibrare a întregii infrastructuri de apărare nord-americane, un proces pe care Washingtonul l-a declarat inacceptabil.
Dependența tehnologică de software-ul american și de sistemele de comunicații protejate ale Pentagonului acționează ca o barieră care forțează Canada să rămână un client captiv, în ciuda dorinței declarate de a-și revitaliza propria industrie aeronautică prin parteneriate europene.
Eșecul guvernului canadian de a confirma public aceste plăți, în timp ce pretinde că procesul de evaluare este încă în desfășurare, subliniază o slăbiciune de poziționare. Dacă Ottawa intenționa cu adevărat să opteze pentru o flotă mixtă sau pentru independență tehnologică, finanțarea componentelor critice pentru lotul suplimentar de F-35 ar fi fost suspendată.
Prin continuarea fluxului de capital către Fort Worth, Canada admite că nu dispune de reziliența necesară pentru a contesta dictatul american în domeniul aviației de vânătoare. În acest context, „revizuirea” anunțată de ministrul David McGuinty nu este decât un paravan diplomatic menit să salveze aparențele unei suveranități care, în materie de apărare aeriană, a fost deja tranzacționată pentru stabilitate comercială.
Ce trebuie înţeles din NATO 3.0: Statele Unite îşi retrag sprijinul militar convențional masiv, iar Europa trebuie să devină principalul garant al propriei securități
