După luni de încercări, rușii au transformat drona Geran în vânător de aeronave

De la experiment la fabrică

Primele semnale că Rusia experimentează montarea de armament suplimentar pe dronele Geran au apărut cu câteva luni în urmă, când imagini și fragmente recuperate de pe câmpul de luptă au arătat soluții artizanale - lansatoare de rachete, inclusiv de tip MANPAD, fixate improvizat pe fuzelaj, cu adaptări neuniforme de la un exemplar la altul. Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (GUR) publicase deja detalii despre un Shahed echipat cu racheta aer-aer R-60, semnalând că această configurație era testată activ în condiții reale.

Noutatea semnalată acum de surse tehnice de profil este însă una calitativă. Modificarea nu mai este artizanală. Fuzelajul noii variante din seria „E" a Geranului integrează din fabrică o cavitate special concepută pentru lansatorul de rachetă APU-60-1MD, suportul standard de aviație sovietic adaptat pentru platforma fără pilot. Este o diferență fundamentală, pentru că producția de serie înseamnă standarde uniforme și integrare industrială, nu doar improvizație de front.

Cum funcționează sistemul

Configurația tehnică a acestor drone este mai sofisticată decât sugerează originea rachetei montate pe ele. Drona este echipată cu două camere video - una frontal, cealaltă în spatele lansatorului - al căror semnal video și comenzi de control sunt transmise printr-un modem mesh de fabricație chineză Xingkay Tech XK-F358. Operatorul urmărește în timp real spațiul aerian și, la detectarea unei aeronave ucrainene, emite comanda de lansare.

Odată lansată, racheta R-60 - un proiectil aer-aer sovietic cu rază scurtă, echipat cu cap de ghidare termică- preia independent urmărirea țintei pe baza semnăturii infraroșii a motorului acesteia. Raza estimată de lansare eficace este de 7-8 kilometri.

Există și o variantă în care racheta este orientată cu capul de ghidare spre motor,  adică spre spatele dronei, pentru a angaja cu precădere elicoptere care urmăresc Geranul din urmă, o tactică frecvent folosită de echipajele ucrainene pentru interceptare, având în vedere viteza relativ mica a dronei.

La fel ca în cazul altor variante ale Shahedului, analiza componentelor electronice ale acestei drone ridică întrebări incomode despre eficacitatea sancțiunilor internaționale. Sistemul include un computer cu o singură placă de bază Raspberry Pi 4, produs britanic disponibil comercial, alături de un tracker, două modemuri GSM pentru telemetrie și modulul de navigație prin satelit „Comet", cu 12 canale, capabil să funcționeze în condiții de război electronic activ. Navigația și controlul de zbor rămân identice cu celelalte variante Geran.

Ce înseamnă această evoluție pe câmpul de luptă

Până acum, Geranul era o amenințare pentru infrastructură și populație civilă - o armă lentă, ieftină, lansată în valuri pentru a satura apărarea aeriană ucraineană. Adăugarea capacității aer-aer îi conferă o dimensiune nouă, respectiv potențialul de a amenința direct aeronavele ucrainene care încearcă să le intercepteze sau să opereze în zona frontului.

Elicopterele de atac și de evacuare medicală, avioanele de recunoaștere la joasă altitudine și dronele militare ucrainene mai mari devin teoretic vulnerabile la o armă pe care până acum o tratau ca pe o țintă, nu ca pe un adversar. Racheta R-60, deși veche (proiectată în anii '70), rămâne funcțională împotriva țintelor cu semnătură termică semnificativă la distanțe scurte.

Saturarea cu valuri de Geranuri - unele cu focoase, altele cu rachete aer-aer - creează o problemă tactică reală. Un operator de apărare aeriană care nu știe ce tip de Geran se apropie trebuie să trateze fiecare dronă ca pe o amenințarea maximă, ceea ce consumă resurse.

Ce poate face Ucraina în această situație? Pe termen scurt, cel mai eficient este un răspuns combinat: bruiaj electronic agresiv al legăturii de comandă a dronei, modificarea procedurilor de interceptare aeriană și accelerarea programelor proprii de drone de interceptare autonomă (ceea ce pare că a început deja să facă). Pe termen mediu, lovirea capacităților de producție ale Rusiei rămâne singura soluție viabilă.