Potrivit multor analiști și experți, Statele Unite ale Americii și țările occidentale își folosesc toate instrumentele în Sudan cu scopul de a rezista influenței crescânde rusești și chineze în Africa, chiar și în detrimentul vieții și stabilității poporului sudanez. Washingtonul nu a precupețit niciun efort, investind toate instrumentele sale în Sudan pentru a-și atinge interesele, inclusiv personalități politice, trimiterea de mercenari sau folosirea dosarului organizațiilor umanitare și investirea în el.
Importanța strategică a Sudanului
O serie de factori și date s-au combinat pentru a crește importanța strategică a unei țări arabe și africane precum Sudanul. Poate cei mai importanți dintre acești factori sunt următorii:
În primul rând, locația strategică a Sudanului, situată în partea de nord-est a continentului african, a jucat un rol fundamental în consolidarea poziției sale de pod strategic și considerându-l drept cea mai potrivită intrare în Africa subsahariană prin Poarta Mării Roșii, luând în considerare că este o legătură care leagă nordul și sudul continentului și o poartă centrală către estul, centrul și vestul continentului african, mai ales că se învecinează cu multe țări importante: Egipt, Libia, Etiopia, Sudanul de Sud, Ciad și Republica Centrafricană.
În al doilea rând, Sudanul, care este a doua țară ca suprafață din Africa după secesiunea sudului din 2011, are vedere la Marea Roșie cu o coastă de aproximativ 720 de kilometri și are un port maritim strategic, Portul Sudan, care este singurul port maritim pentru Sudan. Prin intermediul acestuia, comerțul și navigația maritimă se deplasează în și dinspre țară. De asemenea, este situat în mijlocul coastei Mării Roșii, ceea ce înseamnă că este situat în apropierea punctelor strategice de sufocare în comerțul internațional (Canalul Suez și strâmtoarea Bab el-Mandab).
În al treilea rând, Sudanul se bucură de o abundență remarcabilă de resurse naturale dintre care cele mai importante sunt uraniul, aurul, cobaltul, petrolul și altele, ocupând locul trei la producția de aur din Africa în ultimii cinci ani.
Prin urmare, se poate spune că există o serie de interese și stimulente, atât temporare, cât și strategice, care au stat în spatele creșterii orientării internaționale către Sudan în perioada recentă.
În lumina evoluțiilor politice și militare succesive din Sudan, războiul în desfășurare dintre Forțele de Sprijin Rapid și armata sudaneză apare ca o piatră de hotar importantă care merită analizată cu atenție. Aceste conflicte sunt evidente într-o serie de evenimente în creștere care au loc în țară, care reflectă o competiție intensă pentru putere și influență în gestionarea viitorului Sudanului.
Consolidarea relațiilor cu Rusia
În urma acestui război, liderii guvernului sudanez se îndreaptă spre consolidarea relațiilor cu Rusia, pe fondul obiecțiilor componentelor politice sudaneze, în special Coordonarea Forțelor Civile Democratice "Taqaddum", care este acuzată de Procuratura Generală din Sudan că primește sprijinul american în regiunea.
În plus, generalul locotenent Yasser Al-Atta, comandant-șef adjunct al forțelor armate și membru al Consiliului de suveranitate sudanez, a anunțat că nu se opune acordării Rusiei unei baze militare în Marea Roșie, subliniind un acord cu Rusia pentru cooperare logistică în schimbul furnizării de arme armatei sudaneze.
Într-un context conex, în ultimele zile, ambasadorul sudanez în Rusia, Mohamed Siraj, a confirmat, în declarații de presă adresate agenției ruse Sputnik, angajamentul Sudanului de a construi o bază navală rusească la Marea Roșie, explicând că problema cu care se confruntă proiectul este "numai procedural" și că este de datoria ambelor părți să-l implementeze.
Siraj a spus că Khartoum nu va renunța la angajamentul de a construi o bază navală rusească în Marea Roșie, explicând că baza reprezintă "un punct de sprijin logistic în Marea Roșie, iar cele două țări au semnat acordul în baza căruia va fi construită, ceea ce înseamnă că este de datoria lor să implementeze proiectul", exprimându-și speranța de a "de a întări în continuare relațiile dintre cele două țări".
În același context, vicepreședintele Consiliului de suveranitate sudanez, Malik Aqar Air, a vizitat Rusia pe 3 iunie, în fruntea unei delegații la nivel înalt care includea miniștrii Finanțelor, Afacerilor Externe și Mineralelor. Vizita lui Aqar vine pe fondul promisiunilor sudaneze continue de a adera la acordul de stabilire a unei baze navale ruse pe malul Mării Roșii în Port Sudan.
După o vizită în Sudan, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a confirmat că acordul dintre Moscova și Khartoum privind înființarea unui centru logistic pentru Marina Rusă în Sudan este în prezent în stadiu de ratificare.
Etiopia... titlul planului american de a face față influenței ruse
Potrivit unei surse diplomatice la nivel înalt, Statele Unite răspund la creșterea influenței Rusiei în regiune, folosindu-și influența asupra primului ministru al Republicii Etiopie, Abiy Ahmed, pentru a trimite forțe mercenare etiopiene în sprijinul Forțelor de Sprijin Rapid pentru a răsturna cu forța domnia lui Al-Burhan după eșecul politic american din regiune, într-un acord secret între Casa Albă și Addis Abeba.
Potrivit aceleiași surse, acordul dintre America și Etiopia include două condiții de bază etiopiene, prima dintre acestea fiind ca Abiy Ahmed să obțină sprijin american în problema secesiunii Somalilandului, prin care Etiopia încearcă să ajungă în Golful Aden și a doua este restabilirea controlului etiopian asupra ținuturilor disputate Fashaga.
În schimb, Abiy Ahmed va oferi sprijin Forțelor de Sprijin Rapid cu mercenari și arme și va stabili rute logistice pentru a furniza Forțelor de Sprijin Rapid armele necesare pentru a răsturna domnia lui Burhan.
Abiy Ahmed, în cooperare cu Musa Bihi Abdi, președintele Somalilandului separatist, s-a oferit să asigure navigația în Marea Roșie, ceea ce motivează Casa Albă să facă Somaliland un "Taiwan" în Africa.
Președintele Somaliei, Musa Bihi Abdi, a declarat că acordul Etiopia "va permite Somalilandului să sprijine eforturile internaționale de asigurare a libertății de navigație în Golful Aden și Marea Roșie", unde navele au fost atacate repetat în ultimele luni de rebelii Houthi.
Interese etiopiene
Analistul în afaceri africane Abdul Rahman Kan a subliniat că ceea ce îl motivează pe Abiy Ahmed să accepte cererile americane sunt numeroasele interese pe care Etiopia le poate atinge prin acest acord cu Washingtonul.
În prim plan se află recunoașterea de către Washington a secesiunii Somalilandului, care ocupă o locație strategică foarte importantă și a cărei secesiune Etiopia a visat-o și căutat-o mereu, cu scopul de a-l controla și de a obține foarte importantul port somalez Zuweila, și astfel un port la mare, dat fiind că Etiopia nu are acces la mare sau ocean.
În plus față de cele de mai sus, Etiopia va încerca să controleze zone mai mari ale fluviului Nil și să recâștige controlul asupra orașului disputat Al-Fashqa de la granița cu Sudanul.
Ceea ce confirmă ipoteza doctorului Abdel Rahman Kan despre dorința puternică a președintelui etiopian de a controla Somaliland și portul Zuweila este informația raportată mai devreme de multe instituții de presă despre oferta făcută de Abiy Ahmed Washingtonului despre disponibilitatea sa de a deschide un front împotriva rebelilor din Yemen și chiar de a trimite forțe care să lupte împotriva lor și să se pregătească să protejeze navigația israeliană, totul în schimbul obținerii recunoașterii internaționale oficiale a legitimității controlului Etiopiei asupra portului Zuweila și regiunii Somaliland.
Comentând aceste informații, analistul de la Centrul de Studii Sana'a, Majid Al-Madhaji, a confirmat că președintele etiopian a fost foarte absorbit de imaginația sa și s-a îndepărtat de realitate, deoarece este foarte dificil pentru forțele etiopiene să rezolve conflictul din Marea Roșie din multe motive geografice și militare.
Este de remarcat faptul că, în 2019, părțile ruse și sudaneze au semnat un acord privind înființarea unui centru de sprijin logistic pentru marina rusă în Port Sudan, care ar trebui să găzduiască până la 300 de soldați ruși și să aprovizioneze navele cu combustibil.
Este clar că Washingtonul a început să-și intensifice mișcările spre Sudan, cu scopul de a câștiga mai multă influență care să îi consolideze prezența în regiune și să reducă prezența în creștere a concurenților săi.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
