Mai ales un război dus atât de aproape încât poate fi considerat ca și în interiorul său, purtat împotriva unor forțe și mijloace foarte bine cunoscute și într-un spațiu general de luptă mai mult decât familiar strategilor militari ruși.
Pe de altă parte, nu am înțeles de ce după invadarea la scară largă a Ucrainei și afișarea evidentă a agresivității Rusiei, state importante din Europa au ales o bună perioadă de timp să sprijine armata ucraineană doar cu căști de protecție, veste antiglonț sau spitale de campanie, iar ulterior ajutorul să se limiteze la tehnica de luptă defensivă.
Sprijinul pentru Ucraina a venit totuși târziu și a fost limitat
Blindatele necesare unei minime contraofensive terestre au fost obținute cu greu, târziu și în număr insuficient, iar sistemele de lovire la distanță, în spatele aliniamentelor de apărare ruse, au fost asigurate și mai greu, în număr și mai redus. Despre avioanele de luptă mai moderne, F-16, nu este cazul să vorbim, întrucât acestea vor primi probabil botezul focului abia la anul, adică la doi ani de la invazia rusă.
Există evident justificări pentru nereușitele sau reacția încetinită a ambelor părți, însă este clar pentru toată lumea că și de o parte și de cealaltă era loc pentru intervenții mai ferme și se putea face mult mai mult pentru tranșarea războiului.
Pentru Rusia, care a mizat pe lovitura chirurgicală de preluare a conducerii instituțiilor de stat de la Kiev, scenariul actual era doar un plan B mai puțin probabil. Confruntat cu realitatea din teren, Putin a ales să se poarte “cu mănuși” cu aviația și apărarea antiaeriană ucrainene, dar să-și dezghețe miile de tone de blindate acumulate în depozite în perioada Războiului Rece.
De partea cealaltă, SUA și aliații europeni au optat pentru afișarea unui echilibru între susținerea Ucrainei și evitarea împingerii Rusiei spre utilizarea armei nucleare, limitându-se în mare parte la sprijinul cu tehnică militară defensivă și tatonarea limitelor Moscovei privind nivelul de ajutor progresiv pe care îl pot acorda Ucrainei.
Dincolo de multitudinea de explicații pentru care s-a ajuns la situația actuală se distinge însă mutarea centrului de greutate al războiului din zona concretă a luptelor de pe front, unde este de aproape un an un relativ echilibru, în cea a luptei de a menține cât mai mult războiul, mizându-se pe colapsul adversarului sub imperiul efectelor economico-sociale ale timpului.
Ucraina mai crede că războiul poate fi tranșat pe front
Harta frontului de sud din Ucraina, 15 noiembrie 2023 / ISW
Foarte probabil, la acest moment singurii care mai cred că războiul poate fi tranșat pe front sunt ucrainenii, și asta pentru că și-o doresc foarte mult și că trebuie să dea un sens zecilor de mii de victime înregistrate. Însă atât adversarii, cât și aliații lor au început să aibă o viziune mult mai largă asupra războiului. Aceștia lucrează intens la valorificarea strategică a consecințelor scurgerii timpului, convinse că așteptata victorie va depăși cu mult problema ruso-ucraineană și va însemna cel puțin o reașezare geopolitică între NATO/SUA și Rusia.
Se poate spune într-o manieră directă că Rusia speră mult mai mult de la prelungirea războiului decât de la câștigarea într-un timp scurt a acestuia. Așteptările și eforturile Moscovei se îndreaptă în special către subminarea în timp a relației UE - SUA și a unității interne europene sub imperiul prelungirii crizei energetice, stimulării crizelor sociale și schimbărilor politice favorabile Rusie în principalele țări occidentale. Țărilor dispuse să “iasă de sub vasalitatea americană”, Rusia le contrapune organizațiile economice și de securitate din Asia și Sudul Global, care însumează cea mai mare parte a populației lumii.
SUA mizează pe „scoaterea din joc” a aliaților Rusiei
Ukrainian Army. Photo credit: Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
La fel de clar este și că SUA speră ca, sub presiunea sancțiunilor economice, a limitării drastice a pieței de desfacere și a efortului pe termen lung de a menține războiul, Rusia să slăbească dramatic în interior, economic și social, și să se prăbușească. Pentru aceasta, Washingtonul are în vizor inclusiv limitarea ajutorului “prietenilor” Rusiei situați pe așa-zisa axa a dictaturilor: Iran - Coreea de Nord - China, iar recenta întâlnire dintre președinții american și chinez nu este deloc în afara acestor preocupări americane. Așadar, deși pare greu de crezut, finalul războiului din Ucraina este mai puțin decis de militarii care își dau viața în confruntarea directă de pe front, și devine tot mai mult dependentă de competiția nevăzută dintre cetățeanul european și cel rus privind rezistența la problemele generate de acest război, în principal la ajustarea nivelului de trai.
Ca și pe front, există și aici un oarecare echilibru între părți: cetățeanul rus, deși mai afectat de război este mult mai obișnuit cu restricțiile economice și sociale, în timp ce pentru europeanul obișnuit calitatea vieții este foarte importantă, cerințele de la autorități sunt mult mai mari, iar o diminuare a nivelului de trai este percepută mult mai accentuat.
Practic s-a ajuns în situația în care două mari culturi sociale foarte diferite, occidentală și rusă, au de luptat cu modul în care efectele războiului din Ucraina se reflectă, sunt percepute și acceptate în propriile societăți. Cea care cedează prima și se va opune actualei stări de fapt nu va determina doar câștigătorul războiului din Ucraina, ci însăși pozițiile pe care le vor ocupa NATO, SUA și Rusia în viitoarea ordine mondială.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
